Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 6081 - 6090 din aproximativ 8917 pentru UN.

MĂGĂRIȚĂ

MĂGĂRÍȚĂ , măgărițe , s . f . 1. Femela măgarului ( 1 ) ; măgăreață . 2. Calificativ dat unei femei proaste , încăpățânate sau obraznice . [ Acc . și m ? găriță ] - Măgar + suf . -

 

MĂGAR

MĂGÁR , măgari , s . m . 1. Animal din familia calului , mai mic decât acesta , cu părul de obicei sur , capul mare și urechile lungi , întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune ; asin ( Equus asinus ) . 2. Epitet dat unui om prost , încăpățânat sau

 

MĂICUȚĂ

MĂICÚȚĂ , măicuțe , s . f . ( Pop . ) Diminutiv al lui măică ( I 1 ) ; măiculeană , măiculiță , măicușoară . 2. Călugăriță ; termen cu care se adresează cineva unei călugărițe . - Maică + suf . -

 

MĂNUȘAR

MĂNUȘÁR , mănușari , ( 1 ) s . m . , mănușare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Persoană care confecționează mănuși ( 1 ) ; fabricant sau negustor de mănuși . 2. S . n . Mănușă de protecție ( folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte ) . [ Var . : ( 1 ) mânușár s . m . ] - Mănușă + suf . -

 

MĂRGEA

... MĂRGEÁ , - ÍCĂ , mărgele , s . f . 1. Boabă ( mică ) de sticlă , de piatră etc . , de forme și culori diferite ( înșirată pe ață , cusută pe un veșmânt etc . ) , folosită ca podoabă ; ( la pl . ) șirag format din asemenea obiecte . 2. ( La pl . ) Protuberanțe ale pielii de pe capul și gâtul curcanului . 3 ...

 

MĂRGEAN

... 1. Nume dat unor specii de animale care trăiesc în colonii marine formate din mai mulți indivizi de culoare roșie , mai rar albă , înfipți pe un schelet calcaros ; coral ^1 ( Corallium ) ; p . ext . scheletul calcaros al acestor animale , din care se fac podoabe ; podoabă făcută din acest schelet . 2. Șirag de ...

 

MĂRIUȚĂ

MĂRIÚȚĂ , măriuțe , s . f . 1. ( Entom . ; reg . ) Buburuză . 2. Numele unui dans popular ; melodie după care se execută acest dans . [ Pr . : - ri -

 

MĂRTURISITOR

MĂRTURISITÓR , mărturisitori , s . m . ( Înv . ) Persoană care arată , susține , probează ceva ; spec . persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe ;

 

MĂRUNTAIE

MĂRUNTÁIE s . f . pl . 1. Totalitatea organelor interne la animale și la om ; viscere , vintre ; p . restr . organele interne aflate în cavitatea abdominală . 2. Fig . Partea cea mai adâncă a unui lucru ; fund , adâncime ,

 

MĂSELAR

MĂSELÁR , măselari , s . m . ( Reg . ) 1. ( Bot . ) Măselariță . 2. Nume dat diferitelor părți ale unor obiecte sau

 

MĂSLAG

MĂSLÁG , măslage , s . n . 1. Fructul foarte toxic al unei plante orientale ( Anamirta cocculus ) , în formă de boabă roșie , întrebuințat uneori pentru a ameți peștii spre a - i pescui mai ușor . 2. ( Bot . ; reg . )

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>