Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINTAGMĂ
Rezultatele 611 - 620 din aproximativ 945 pentru SINTAGMĂ.
NODÓS , nodoase , adj . Eritem nodos ( În sintagma ) = simptom al mai multor boli ( contagioase ) , caracterizat prin apariția pe pielea corpului a unor noduli tari sau a unor bășicuțe seroase . - Nod + suf . -
NOMINATÍV , - Ă , nominativi , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifica este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului . 2. Adj . ( Fin . ; în sintagma ) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele
NONFIGURATÍV , - Ă , nonfigurativi , - e , adj . Artă nonfigurativă ( În sintagma ) = artă abstractă . - Non +
NORMÁL , - Ă , normali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care este așa cum trebuie să fie , potrivit cu starea firească , obișnuit , firesc , natural . 2. Care este conform cu o normă ( 1 ) . 3. ( Înv . ; în sintagma ) Școală normală ( și substantivat , f . ) = școală
NUCLÉIC , nucleici , adj . Acid nucleic ( În sintagma ) = acid organic complex care conține în moleculă baze azotate de tip special , acid fosforic etc . , având un rol fundamental în sinteza proteinelor din organism și în transmiterea caracterelor ereditare ; acid nucleinic . [ Pr . : - cle -
NUCLEÍNIC , nucleinici , adj . Acid nucleinic ( În sintagma ) = acid nucleic . [ Pr . : - cle - i - ] - Nucleină + suf . - ic . Cf . fr . %
NUD , - Ă , nuzi , - de , ( 1 , 3 , 4 ) adj . , nuduri , ( 2 ) s . n . 1. Adj . ( Despre oameni sau despre corpul lor ) Fără nici un veșmânt , complet dezbrăcat , gol . 2. S . n . Persoană sau corp omenesc complet dezbrăcat : spec . reprezentare în artele plastice a omului complet dezbrăcat . 3. Adj . Fără ornamente ; simplu ; neted . 4. Adj . ( În sintagma ) Proprietate nudă = proprietate pe care o stăpânește cineva fără a se bucura ( vremelnic ) de uzufructul
OBIÉCT , obiecte , s . n . 1. Corp solid , de obicei prelucrat , care are o anumită întrebuințare . 2. Element , materie asupra căreia e îndreptată gândirea , activitatea intelectuală a omului . 3. Ceea ce formează materia unei discipline , disciplină de studiu ; materie . 4. Scop , țintă , țel ; obiectiv . 5. ( Gram . ; în sintagmele ) Obiect direct = complement direct . Obiect indirect = complement
ÓBLIC , - Ă , oblici , - ce , adj . 1. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan ; pieziș , plecat , aplecat . 2. ( Lingv . ; în sintagma ) Caz oblic = nume dat uneori în gramatica română cazurilor genitiv și dativ , iar în gramatica altor limbi , în mod curent , tuturor cazurilor , cu excepția nominativului și a
OBSERVATÓR^2 , - OÁRE , observatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care observă , cercetează sau studiază ceva . 2. Adj . Care observă , scrutează ; pătrunzător , perspicace . 3. Adj . Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu , asupra unei greșeli etc . săvârșite . Notă observatoare . OBSERVATÓR^1 , observatoare , s . n . 1. ( Mai ales în sintagma observator astronomic ) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești , fenomenelor astronomice , meteorologice etc . ; instituția aflată în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare
OBTÚZ , - Ă , obtuzi , - e , adj . 1. ( În sintagma ) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade . 2. Fig . ( Despre minte ; p . ext . despre oameni ) Care pricepe greu ; redus ,