Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SINTAGMĂ
Rezultatele 621 - 630 din aproximativ 945 pentru SINTAGMĂ.
OBTÚZ , - Ă , obtuzi , - e , adj . 1. ( În sintagma ) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade . 2. Fig . ( Despre minte ; p . ext . despre oameni ) Care pricepe greu ; redus ,
OBTUZÚNGHI , obtuzunghiuri , adj . Triunghi obtuzunghi ( În sintagma ) = triunghi care are un unghi obtuz . - Obtuz + unghi ( după fr .
OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...
OCLUSÍVĂ , oclusive , adj . f . Consoană oclusivă ( În sintagma ) ( și substantivat , f . ) = consoană care se articulează printr - o ocluziune a canalului fonator , urmată de o explozie ; consoană explozivă . [ Var . : ocluzívă adj .
OCLUZIÚNE , ocluziuni , s . f . 1. Închidere , astupare a unui orificiu , a unei conducte etc . în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă . 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia . 3. ( Med . ; în sintagma ) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale într - un punct oarecare al intestinului ; obstrucție intestinală , încurcătură de mațe . 4. ( Fon . ) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator ( prin apropierea buzelor , a limbii de palat etc . ) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer . [ Pr . : - zi - u - . - Var . : oclúzie s .
OCTÁL adj . n . Sistem de numerație octal ( În sintagma ) = sistem de numerație a cărei bază este cifra
ODOROLOGÍE s . f . Odorologie judiciară ( În sintagma ) = domeniu al criminalisticii care elaborează metodologia de căutare , descoperire și examinare a urmei de miros lăsate de
OFICIALITÁTE , oficialități , ( 1 ) s . f . 1. Persoană oficială ; ( la pl . ) autoritățile dintr - o țară , dintr - un oraș ; reprezentanții oficiali ai autorității . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal , potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală , precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor . 3. Caracter oficial , calitate , ținută , atitudine oficială . [ Pr . : - ci -
OLIGARHÍE , oligarhii , s . f . 1. Formă de conducere a statului , în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane . 2. ( În sintagma ) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar , care domină viața economică a unui
OLÍMPIC , - Ă , olimpici , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . ( În sintagma ) Jocuri olimpice = competiții sportive cu caracter periodic , practicate în Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe ; olimpiadă ( 2 ) . 2. Adj . Care aparține jocurilor desfășurate în cadrul unei olimpiade . 3. Adj . Fig . ( Rar ) Olimpian , maiestuos . 4. S . m . Participant la o
OPERATÓR , - OÁRE , operatori , - oare s . , adj . 1. S . m . și f . Muncitor calificat care supraveghează funcționarea unei mașini de lucru , a unui aparat sau care efectuează diverse operații cu acestea . 2. S . m . și f . Persoană care face anumite operații chirurgicale ; chirurg . 3. S . m . ( Mat . ) Funcție între două spații vectoriale , compatibilă cu structura vectorială a spațiilor respective . 4. S . m . ( Fil . ) Conectiv . 5. Adj . ( În sintagma ) Bloc operator = complex în cadrul unei secții de chirurgie care include sala de operații , sala de preanestezie și sălile