Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 6361 - 6370 din aproximativ 8917 pentru UN.
MONOREFRINGÉNȚĂ s . f . ( Fiz . ) Proprietate a unei substanțe de a emite o singură rază refractată pentru fiecare rază
MÓNSTRU , monștri , s . m . 1. Ființă mitologică cu corpul format din părți ale unor animale diferite sau din unele părți de om și altele de animal . 2. Ființă care se naște cu mari anomalii fizice ; pocitanie ; fig . om cu mari defecte morale , om josnic , crud , denaturat . 3. Namilă ,
MONTATÓR , - OÁRE , montatori , - oare , s . m . și f . Tehnician care montează diferite părți ale unor obiecte sau aparate ; montor . - Monta ^1 + suf . - tor . Cf . it . %
MONTÚRĂ , monturi , s . f . Piesă sau parte a unui sistem tehnic în care se montează o altă piesă a
MÓRĂ , more , s . f . ( În prozodia latină ) Timp necesar pentru pronunțarea unei silabe
MORALIZATÓR , - OÁRE , moralizatori , - oare , adj . Care contribuie la crearea unei atmosfere morale , la răspândirea moralei , care dă învățături morale , care moralizează pe cineva ;
MORÁR , morari , s . m . 1. Proprietar sau conducător al unei mori ; muncitor într - o moară . 2. Gândac cu aripile lucioase , brune sau negre , care trăiește prin mori ; gândac de făină ( Tenebrio molitor ) . - Moară + suf . -
... instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment ; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente , stabilită prin lege , pe un anumit timp . 2. Adj . Care ține de moratoriu ( 1 ) , privitor la un moratoriu ; care acordă un
MÓRCOV , morcovi , s . m . 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor , cu rădăcina groasă în formă de con , de culoare galbenă - roșiatică și cu gust dulce , folosită în alimentație ( Daucus carota sativa ) . 2. ( Arg . și fam . ) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei
MORFINOMANÍE s . f . Toxicomanie care constă în introducerea repetată în organism , prin injecții , a unor doze din ce în ce mai mari de
MORFONOLOGÍE s . f . Disciplină lingvistică având ca obiect studierea utilizării în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei