Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 6431 - 6440 din aproximativ 8917 pentru UN.

NĂMOLOTERAPIE

NĂMOLOTERAPÍE , nămoloterapii , s . f . Terapie prin aplicarea unui strat subțire de nămol bogat în componente organice și anorganice . - Nămol +

 

NĂPÂRSTOC

NĂPÂRSTÓC , - OÁCĂ , năpârstoci , - oace , subst , 1. S . n . ( Pop . ) Degetar ( folosit la cusut ) . 2. S . m . și f . ( Fam . ) Epitet dat unui copil (

 

NĂPASTĂ

NĂPÁSTĂ , năpaste , s . f . 1. Nenorocire mare ; pacoste , calamitate . 2. Învinuire nedreaptă , acuzație neîntemeiată ; calomnie . 3. ( Înv . ) Nedreptate , prigoană , persecuție . 4. ( Înv . ) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari . 5. ( Reg . ) Prostovol . [ Pl . și :

 

NĂRUITURĂ

NĂRUITÚRĂ , năruituri , s . f . Ruină a unei construcții ; dărâmătură . [ Pr . : - ru - i - ] - Nărui + suf . -

 

NĂZDRĂVĂNIE

NĂZDRĂVĂNÍE , năzdrăvănii , s . f . 1. ( În mitologia populară ) Puterea , însușirea sau fapte unei ființe năzdrăvane . 2. Faptă , vorbă , idee etc . glumeață , năstrușnică ; glumă , poznă , năzbâtie , ștrengărie ; p . ext . faptă , vorbă etc . șireată ; șiretlic , vicleșug . - Năzdrăvan + suf . -

 

NAȘTE

... NÁȘTE , nasc , vb . III . 1. Tranz . A aduce pe lume un copil , a da viață unui copil . 2. Refl . A căpăta viață , a veni pe lume , a începe ...

 

NAȘTERE

NÁȘTERE , nașteri , s . f . Acțiunea de a ( se ) naște și rezultatul ei . 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei ființe ; spec . act fiziologic prin care fătul , ajuns în stadiul de maturitate , este expulzat sau extras din cavitatea uterină ; parturiție . 2. Origine , proveniență . 3. Fig . Apariție , ivire , creare . V.

 

NADOLEANCĂ

NADOLEÁNCĂ , nadolence , adj . ( Reg . ; despre găini ) Care aparține unei rase originare din Anatolia . - Nadolean ( reg . " din Anatolia " < Anadol " Anatolia " < tc . ) + suf . -

 

NAFTOLAT

NAFTOLÁT , naftolați , s . m . Sare sau ester al unui

 

NAMESNIC

NAMÉSNIC , namesnici , s . m . ( Înv . ) Locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într - o funcție importantă ( laică sau

 

NAOS

NÁOS , naosuri , s . n . Parte principală a unei biserici , situată în mijlocul clădirii , între altar și pronaos ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>