Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARBOR
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 128 pentru ARBOR.
LÍNGURĂ , linguri , s . f . I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic , alcătuit dintr - o parte ovală scobită și dintr - o coadă . 2. Conținutul unei linguri ( I 1 ) . 3. ( Reg . ; în sintagma ) Lingura pieptului = furca pieptului . 4. Compus : lingura - zânelor = ciupercă lemnoasă , brună - roșcată , ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor ; linguriță , lingurița - zânei ( Ganoderma lucidum ) . II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură ( I 1 ) . 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile , folosit la extracția țițeiului , la curățarea găurii de sondă sau la cimentat . 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie , folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor . 3. Nălucă metalică folosită la
LUMINÍȘ , luminișuri , s . n . 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri ; poiană , colnic . 2. Porțiune de cer senin . 3. ( Rar ) Lumină ( I 1 ) . - Lumină + suf . -
MĂTÁSE , mătăsuri , ( 1 ) s . f . 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat . 2. ( Bot . ; cu sens colectiv ) Fire subțiri , cafenii - gălbui , care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc . 3. Compuse : ( Bot . ) mătasea - broaștei = denumire dată unor alge verzi , filamentoase , care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare ; mătasea - bradului = mătreață - de - arbori . [ Pr . : ( reg . )
MĂTREÁȚĂ s . f . I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă , care se desprind de pe pielea capului . II. 1. ( Bot . ) Mătasea - broaștei . 2. ( Reg . ) Plantă erbacee cu tulpina roșie , ramificată și cu flori trandafirii ( Peplis portula ) . 3. Compus : mătreață - de - arbori sau mătreața - brazilor = un fel de lichen care crește mai ales , zpânzurând ca niște firișoare alburii ; mătasea - bradului ( Usnea barbata ) . - Et . nec . Cf .
MAGNOLIACÉE , magnoliacee , s . f . ( La pl . ) Familie de arbori exotici cu flori mari , decorative , cu frunzele permanent verzi ; ( și la sg . ) plantă din această familie . [ Pr . : - li -
MAGNÓLIE , magnolii , s . f . Nume dat unor arbori exotici cu flori frumoase , mari , albe sau roșii , plăcut mirositoare , ale căror frunze sunt ( la unele specii ) întotdeauna verzi , cultivați ca plante decorative ( Magnolia ) . [ Pr . : - li -
MANGRÓVĂ , mangrove , s . f . Formație vegetală tropicală alcătuită din arbori și arbuști , caracteristică țărmurilor maritime mlăștinoase , inundate în timpul
MARCESCÉNT , - Ă , marcescenți , - te , adj . ( Bot . ; despre frunze ) Care se usucă , dar rămâne pe arbori în timpul
MASÍV , - Ă , masivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care se prezintă ca o masă unitară și compactă . 2. ( Despre ființe , construcții etc . ) Mare , solid , voluminos , greu ; p . ext . impunător , impresionant ( prin dimensiuni ) . 3. Care este sau se produce în cantități mari , pe scară întinsă ; amplu . II. S . n . 1. Unitate de relief formată dintr - un grup de munți sau de dealuri ( reunite în jurul unui vârf ) ; p . ext . munte . 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating . 3. P . anal . Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari , de care se leagă sau care susține o
MERIȘOR ^1 , merișori , s . m . 1. Diminutiv al lui măr ^1 . 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor , cu flori melifere ; a ) arbore originar din Siberia , cu frunze aproape rotunde , cu flori albe sau roz , cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață ( Pirus baccata ) ; b ) ( reg . ) scoruș . 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi , cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile ; smirdar ( Vaccinium vitis idaea ) . 4. Cimișir . - Măr ^1 + suf . - ișor . MERIȘÓR^2 , merișoare , s . n . 1. Diminutiv al lui măr ^2 . 2. Fructul merișorului ^1 ( 2 ) , de mărimea unei cireșe sau a unei nuci , de culoare roșiatică sau galbenă , cu gust dulce , adesea întrebuințat pentru dulceață . 3. Fructul merișorului ^1 ( 3 ) , cu aspect de bacă roșie , comestibil . - Măr + suf . -
MUST , musturi , s . n . 1. Suc dulce care nu a început încă să fermenteze , obținut prin zdrobirea și presarea boabelor de struguri sau , p . ext . , a altor fructe ori plante . 2. Zeamă , suc pe care îl conțin unele fructe . 3. Seva arborilor . 4. ( Pop . ) Zeamă din gunoiul vitelor . 5. Lichid cu care este îmbibat pământul după topirea