Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIECT
Rezultatele 771 - 780 din aproximativ 1456 pentru OBIECT.
... ICONOMÉTRU , iconometre , s . n . 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect
... ICONOSTRÓF , iconostroafe , s . n . Instrument optic care dă imaginea răsturnată a unui obiect
ÍDOL , idoli , s . m . Divinitate păgână ; ( concr . ) chip , figură , statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind , în religiile politeiste , obiecte de cult
... ILÚZIE , iluzii , s . f . 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor , determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase . 2. Fig . Situație în care o ...
ILUZIONÍSM s . n . 1. Profesiunea iluzionistului ; spectacol , număr prezentat de iluzionist ; scamatorie . 2. Ansamblu de procedee tehnice în artele plastice menite să creeze iluzia realității până la confundarea operei de artă cu obiectul reprezentat . [ Pr . : - zi -
... de substanțe nutritive către inflorescențe , provocând astfel o creștere mai mare a fructelor și grăbirea coacerii lor . 3. Ornamentare a unui obiect
... s . f . 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material , de obicei mai prețios . 2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect
INCRUSTÁT , - Ă , incrustați , - te , adj . ( Despre obiecte ) Împodobit , acoperit cu ornamente înfipte pe suprafață . V.
INDIÁN^2 , - Ă , indieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Indiei sau este originară de acolo . 2. Adj . Care aparține Indiei sau populației ei , privitor la India sau la populația ei ; indic . INDIÁN^1 s . n . Țesătură de bumbac subțire și fină , albită , vopsită sau imprimată , din care se confecționează obiecte de lenjerie . [ Pr . : - di - an . - Var . : indiánă s .
INDIRÉCT , - Ă , indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație , caracterizat prin prezența în număr mare a elementelor de relație , prin lipsa afectivității etc . Complement indirect = parte de propoziție asupra căreia se răsfrânge în chip indirect ( 1 ) acțiunea verbului . Propoziție completivă indirectă = propoziție care îndeplinește în frază funcția de complement indirect . 3. ( Fin . ; în sintagma ) Impozit indirect = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum . 4. ( Mil . ; în sintagma ) Tragere indirectă = tragere asupra unor ținte care nu se văd , dirijată cu ajutorul unor calcule
... INÉL , inele , s . n . 1. Cerc mic de metal ( prețios , cu pietre scumpe ) care se poartă ca podoabă pe deget . 2. Obiect în formă de cerc , având diverse întrebuințări practice ; verigă , belciug . 3. Arteră de circulație , cu traseu circular sau poligonal , care înconjură o localitate și leagă ...