Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 7781 - 7790 din aproximativ 14398 pentru 2.

INDICATOR

... s . m . I. Adj . Care indică , care face cunoscut . II. 1. S . n . Aparat , instrument , dispozitiv care servește la indicarea anumitor mărimi , fenomene , informații etc . 2. S . n . Semnal , simbol etc . care servește la indicarea direcției , distanței sau etapelor unui drum . 3. S . m . Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează ...

 

INDIFERENT

... INDIFERÉNT , - Ă , indiferenți , - te , adj . 1. Care nu arată nici un fel de interes ( pentru cineva sau ceva ) ; nepăsător , impasibil . 2

 

INDIGEN

... f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care este originară dintr - o anumită țară , născută într - o anumită țară , de baștină ; băștinaș , autohton , pământean . 2

 

INDIGNARE

... INDIGNÁRE , indignări , s . f . 1. Faptul de a ( se ) indigna . 2

 

INDIGO

... INDIGÓ , indigouri , s . n . , adj . invar . 1. S . n . Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii , cuprinsă între albastru și violet . 2. Adj . Care are culoarea descrisă mai sus . 3. S . n . Materie colorantă albastru - închis , extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din ...

 

INDIRECT

... indirecți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care nu este direct , care se produce , apare sau se obține prin mijlocirea cuiva sau a ceva . 2. ( Lingv . ; în sintagmele ) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gândurilor cuiva prin subordonarea comunicării față de un ...

 

INDISPENSABIL

... INDISPENSÁBIL , - Ă , indispensabili , - e , adj . , s . m . pl . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Care este absolut necesar , neapărat trebuincios . 2

 

INDISPOZIȚIE

... INDISPOZÍȚIE , indispoziții , s . f . 1. Lipsă de voie bună , de dispoziție ; supărare , mâhnire ( trecătoare ) . 2

 

INDIVID

... INDIVÍD , - Ă , indivizi , - de , s . m . și f . 1. Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane ; ins . 2

 

INDIVIDUAL

... INDIVIDUÁL , - Ă , individuali , - e , adj . 1. Care este propriu unui individ ; personal , specific . 2

 

INDIVIDUALISM

... INDIVIDUALÍSM s . n . 1. Denumire generică pentru concepțiile etice care iau ca punct de plecare individul izolat , independent de societate . 2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>