Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIECT
Rezultatele 791 - 800 din aproximativ 1456 pentru OBIECT.
... INTÉRN , - Ă , interni , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se află înăuntrul unui obiect , al unei ființe , al unui spațiu etc . , care este în interior . 2. S . m . și f . , adj . ( Elev sau ucenic ) care locuiește într - un internat ...
INTERSPÁȚIU , interspații , s . n . ( Rar ) Spațiu liber sau distanță între două obiecte , două piese etc . - Inter ^1 - +
... n . ( Gram . ) ( Verb ) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui obiect
... INTUÍȚIE , intuiții , s . f . 1. Capacitatea conștiinței de a descoperi , pe cale rațională ( în mod spontan ) , esența , sensul unei probleme , al unui obiect
INTUIȚIONÍSM s . n . Curent filosofic care opune rațiunii intuiția , concepută ca o facultate analogă cu instinctul , cu simțul artistic sau cu revelația divină , considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor . [ Pr . : - tu - i - ți -
INTUITÍV , - Ă , intuitivi , - e , adj . Care se bazează pe intuiție , pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau
... IZMÁNĂ , izmene , s . f . ( Mai ales la pl . ) Obiect
IZOMORFÍSM s . n . 1. Relație , corespondență între două obiecte , fenomene etc . care au aceeași structură ; identitate de structură . 2. Proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită , dar cu structură înrudită , de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice ; izomorfie . 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă , cuvânt și propoziție sau
JAD , jaduri , s . n . Piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu , calciu și magneziu , de culoare albă - verzuie până la verde închis , cu luciu sticlos , folosită la confecționarea unor obiecte de
JANÍLIE s . f . Fir gros de catifea , cu care se împodobesc hainele sau din care se confecționează unele obiecte . [ Var . : jenílie s . f . ] - După fr .
JEFUÍ , jefuiesc , vb . IV . tranz . 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari ( făcând uz de violență ) ; a săvârși un jaf ( 1 ) , a prăda . 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune ; a jecmăni . [ Var . : ( înv . ) jecuí vb . IV ] . - Jaf + suf . -