Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ORBEAȚĂ

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru ORBEAȚĂ.

CĂȚEL

... 1. Pui de câine ; p . ext . pui de animal sălbatic ( asemănător cu câinele ) . 2. Fig . Om lingușitor și fără scrupule . 3. Compuse : ( Zool . ) cățelul - pământului = orbeț

 

ORBEȚ

ORBÉȚ , ORBEÁȚĂ , orbeți , - e , adj . , s . 1. Adj . , s . m . și f . ( Ființă ) care nu vede bine sau nu vede deloc ; p . ext . cerșetor ( orb ^2 ) . 2. S . m . Mamifer din ordinul rozătoarelor , asemănător cu cârtița , cu ochii ascunși sub piele , care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini ; cățelul - pământului ( Spalax microphtalmus ) . [ Var . : orbéte s . m . ] - Orb + suf . -

 

ORBETE

... ORBÉTE s . m . v . orbeț