Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru O SĂ

 Rezultatele 1021 - 1030 din aproximativ 1696 pentru O SĂ.

Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați

... viu — nebun de libertate ! Pe roți uruitoare Vagoanele urnite Alunecă ușoare Mai iute, mai grăbite, — Dar inima-mi nebună Mai iute-ar vrea meargă Și bate-n piept, -l spargă, zboare-n lumea largă De-atîta voie bună! Griji amărîte, zbuciumări deșarte, Vă las de-acum ! Vă las cu bine ! La o parte ! Voi n-aveți ce-mi căta la drum ! Pieriți, întunecate duhuri ! Sunt liber ca ciocîrlia-n văzduhuri ! Îmi flutură părul în vînt, Și cînt ... peste munți și văi, E casa ta cea mică... Sînt duși în sat părinții tăi, Și-n prag stai singurică... Că nu-s un vultur... mă salt Din plaiurile-aceste, Și ca un fulger din înalt cad fără de veste, Și te iau cu mine, sus, Și te duc la mine, Departe, unde lacrimi nu-s, În zări în veci senine. V Este ceasul cînd truditul Muncitor voios aruncă La o parte grija zilei Și uneltele de muncă ; S-au întors de la pășune Liniștitele cirezi, Umbre cresc pe nesimțite Prin grădini și prin livezi. Dar ... dă porunci la lăutari, A lui e cea mai mîndră fată, La el se uită mici și mari, Și-apoi acela-i joc o ...

 

Dimitrie Anghel - Reverie

... Dimitrie Anghel - Reverie Reverie de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 29 ianuarie 1906 Cîntai un cîntec straniu din țările de nord, O melodie blînda și limpede ca gheața; Și eu visam pe gînduri ce dulce-ar fi fost viața am cu tine-o casă pe-o margine de fiord. Ca marmura curată, de sus și pînă jos fie albă toată, și-n ape se vadă, Stătînd misterioasă subt gluga de zăpadă Cum stă pe-un vîrf de stîncă un cuib de albatros. S-o-mprejmuie tăcerea eternă de la poli, pară-ncremenite de veacuri toate cele Subt mantii somptuoase de albe catifele, Și noi fim ai vieții cei de pe urmă soli. dea ocol cu spaimă corăbiile mari, Și-n locul lor, solemne pe calmul apei noastre, Ghețarii -și pornească escadrele albastre, Plutind fără de steaguri și fără marinari. Iar soarele fantastic creasc-atunci și el, Nu-n zări, ci pretutindeni, ș-odată în tot locul rumenească cerul, și-n urmă roș ca focul, stea deasupra noastră, rotind ca un inel.   Așa visam, dar toate cu ultimul acord Au reintrat în noapte, dar nu ți-am spus nimică, Și ...

 

Ștefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă)

... Ştefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă) Serbare sgomotoasă de Ștefan Petică   Serbare sgomotoasă Ca-n bâlci. Decor banal; O boltă luminoasă Scăldată-n aur pal. Pe culmea azurie Chiar soarele de-aramă Se pare-o jucărie De proastă melodramă. Mulțimea îmbătată De pulbere și soare Întoarce-nfierbântată Un danț nebun pe care Îl farmecă orgia Din surle, din țimbale, Din ... cornuri triumfale; O muzică ciudată Ce-nalță orgolioasă Spre bolta-nflăcărată Prostia glorioasă. Mulțimea se aprinde Și râde, strigă, -njură. Paiața se desprinde Din gloată. O figură Ciudată: meseria I-a pus pe buze-un rânjet Pe care sărăcia Mereu îl schimbă-n scâncet. În ochi îi arde para ... ridică Privirea sfidătoare Spre cer iar a sa minte Orgoliul străbate; El trece înainte Cu brațe încleștate. Zâmbind din înălțime, Decât robit durerei,

 

Mihail Kogălniceanu - Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională

... rezultatul vârstelor și al experienței. Se poate, dar, cu drept cuvânt, numi glasul semințiilor ce au fost și icoana vremii trecute. Karamzin, în alte cuvinte, o numește testamentul lăsat de către strămoși strănepoților, ca le slujească de tălmăcire vremii de față și de povățuire vremii viitoare. În această privire atât de importantă, istoria, după Biblie , trebuie fie, și a fost totdeauna, cartea de căpetenie a popoarelor și a fieștecărui om îndeosebi; pentru că fieștecare stare ... caracterul, nu dorească de a imita pe acești străluciți bărbați, făcând abnegație de sine și râvnind numai folosul obștesc! Cât trebuie, dar, ne fie dragă această știință înaltă, care, las'că ne dă o petrecere folositoare și prin citirea ei ne îndestulează curiozitatea cea mai nobilă, dar ne învață încă a fi buni, ne mântuie de prejudețe ... mai întorc, a simțit cea întâi bucurie și cea întâi durere de bărbat. Acest simtiment sfânt, nu cunosc încă nici un neam, nici o seminție cât de brută, cât de sălbatică, care

 

Alexei Mateevici - În dimineața duminicii

... rouă Mergeau cu pasul grăbitor. Vorbeau de cele petrecute, De zile pline de dureri, De pacea dimineții mute, În ziua sfintei Învieri. Și le era o groază mare Rușinea crucii s-amintească, A jidovilor blestemare, Nemulțumirea omenească. Batjocorirea relei goane Și plânsul celor credincioși, Ș-a crucii ... verdeață, Le râd voios de-acuma crinii Ascunși în scutece de ceață. Dar ce-i aceasta? Ceața deasă Ca printr-un poruncit se pierde Ș-o strălucire luminoasă Aprinde-mprejurimea verde... Ce strălucire minunată! Venit-au. Iată și mormântul... Dar piatra lui îi răsturnată Și iar li se trezește gândul... O ... El? Înuntru nime... Ce oare s-au fi săvârșit? Tăcere prin împrejurime... Veșmântul numai l-au găsit. O, unde-i El? Unde-s străjerii? Măcar o veste aducă! Și presimțirea Învierii Le face înapoi fugă. Credința inimii le spune Că Cela Ce nu L-au aflat, Prin cea mai mare-a Sa minune, Acum din morți au ...

 

Vasile Alecsandri - Dragoș (Vasile Alecsandri)

... nencetat. Zi de vară cât de lungă, Vânătorul o alungă, Ș-amândoi se perd de vii În codri merei pustii! II Iată, mări, că deodată O poiană se arată, Înverzită, înflorită Și de lume tăinuită. Iar pe iarbă-n poieniță Cântă-o albă copiliță, Cu ochi dulci, dismierdători Și cu sânul plin de flori. Căprioara, cât o vede, Zboară vesel, se răpede Și îi cade la picioare Pe-un covor de lăcrimioare. Cât viteazul o zărește, Pe loc stă și se uimește! Uită blânda căprioară Și săgeata ce omoară! Uită draga vânătoare, Uită lumea de sub soare! III „Copiliță ... cuprins de zestrea mea! Ș-acea dalbă de moșie Toată-n veci a ta fie, Ca fie-n veci scăpată De o fiară-nfricoșată, De un zimbru fioros Care-o calcă-n sus și-n jos.â€� V Bine vorba nu sfârșea, Din râu iată că ieșea Zimbrul aprig ca un zmeu, Cu lungi coame ... vânător. Iară Dragoș s-ațintea Și, cel zimbru cum venea, Ghioaga-n frunte-i arunca, Fruntea-n două-i despica! Apoi capul îi tăia, Într-o lance îl punea Și pleca în veselie Pe frumoasa lui moșie, De păgâni ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Clopotele din N%C3%BCrnberg

... Ştefan Octavian Iosif - Clopotele din N%C3%BCrnberg Clopotele din NĂ¼rnberg de Ștefan Octavian Iosif La NĂ¼rnberg, în vechiul castel, Stăteam rezemat de-o fereastră, Privind cum se-mbracă sub el Orașul în negură-albastră. Și purpur plutea în fâșii Prin negura vânătă-a serii, Pe uliți ... că sunt sute și mii De îngeri ce murmură-n coruri... Dar eu, ca furat de un val, Pierdut în concertul haotic, Mă văd într-o sală de bal, O sală-n mărețul stil gotic. Și albă ca albul din crin, Ca umbra din umbră ușoară, De mine s-apropie lin O falnică, blondă fecioară. Eu stau și de-abia mai respir, Cuprins de-o sfială stângace, Dar ochii ei mari de safir Îmi spun că dorește joace. Și-ajunge doar brațul -ntind, Ea brațu-i pe umăr mi-așază, Și stăm pornim dănțuind... Când muzica brusc încetează; Cu pasul greoi, un străjer Îmi tulbură singurătatea, Iar glasul lui aspru: " Mein Herr Îmi strigă — se-nchide ...

 

Naum Râmniceanu - Rugăciune (Râmniceanu)

... ar fi venit,     Cu tot felul de rod plină,         Făr-a fi nimic oprit.     Și-acum am ajuns în stare         Mai de tot mă sfîrșesc,     Plîng, suspin fără-ncetare,         Din zi-n zi mai rău slăbesc.     Pînă cînd a ta mînie          petrec tot în oftat ?     Întoarce-ți a ta urgie     Vezi că m-am dărăpănat.     O tîlhărească pornire         Dodată m-au prididit,     A mea toată moștenire         Foarte rău s-au risipit.     Frică, spaimă, deodată         Peste mine au venit,     Ai ... a ta zidire         Vezi necazurile lor.     Nu mai poci avea răbdare         A-i vedea înstreinați,     Arat-a ta îndurare,         Ca -i văd iar adunați.     Pînă cînd fiu scîrbită         Și jalnică d-ai mei fii,     Pînă cînd voi fi mînită,         Suferind ticăloșii ?     Nu eram cea răsfățată         Cu tot felul d-adunări,     Eu ... cea desmierdată         În plimbări și desfătări.     Și-acum podoaba mea toată         M-au stins de pre pămînt,     Nu gîndesc ca vreodată         Ce-am fost iar zic că sînt     Casele cele frumoase         D-a lor mie prea iubiți fii,     Cînd ...

 

Alexandru Macedonski - Pădurea

... Frumoasă, marea liniștită sau cu talazul răzvrătit, Însă nimica cu pădurea nu poate fi asemuit. Ea n-are-n sânul ei castele, dar soarele când o izbește O populează cu fantasme, și cântu-o face de vorbește, Ș-aci zărești palate-nalte, ș-aci, când ele se desfac, Ridică vocea orice frunză și-n om se schimbă-orice copac ... nici de unde i-au venit. Ciobanul dacă se zărește printre desișul tău cel verde, De rând de-ar fi la-nfățișare, înfățișarea lui și-o pierde, Și ca-ntr-o cadră ce-ar cuprinde pe un păstor al lui Virgil Se-ntipărește o idilă pe chipu-i încă de copil. Îl vezi alăturea cu mieii, pe care blând îi păstorește, Cu pieptul gol, în vânt cu părul ce ... liber și reia a lui putere, Pădure, are trebuință de cadrul și de umbra ta. Cu gândurile mele singur aș vrea ca mă pierd în tine, simt o dulce voluptate sorbindu-ți aerul cel viu, nu mai s-afle om știe nici de-al meu nume, nici de mine, Și tot așa ...

 

Gheorghe Asachi - Oala de aramă și oala de lut

... Gheorghe Asachi - Oala de aramă şi oala de lut Oala de aramă și oala de lut de Gheorghe Asachi O zi oala de aramă Pe-o vecină de lut cheamă, Ca facă ambe-un drum. Însă aceasta au zis: Nu pot; Las mai bine m-afum, Decât mă stric de tot. Dar tu în coaste chiar țistoasă, Nu ca mine ticăloasă, Pas ferice-oriunde-i vre. La tot feliul de-ntâmplare, Zis ... oala cea mai tare, Protectoară mi-i ave. Dac-un lucru colțuros, Repede sau pre vârtos Ar umbla ca te sfarme, Ver macar ca te darme, Eu la mijloc voi intra Și de daună te-oi scăpa. În asemene parolă, Dată de-o lucită oală, Biata oală se încrede, Lasă vatra și purcede. Merg ai noștri călători, Târâindu-se cu spori, Dar compania merge slut, Alt-arama-i ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie

... cu tapetele-i maiestre, Pe când vântul pleacă fruntea teiului mirositor; Inimi vecinic zbuciumate, sub al dragostei fior, Tineri care, din femeie, v-ați făcut o zeitate, Corpuri necorupte însă, suflete electrizate, Voi puteți a mă-nțelege, căci voi singuri ați trăit... Este o poemă-ntreagă poți zice: ,,Am iubit". Voi ce-ați fost purtați pe aripi de-o cerească inspirare, Geniuri ce-mbrățișarăți toată-nvățătura mare, Voi ce-ați despicat natura c-o privire de vultur, Cugete, adânci prăpastii ca al cerului azur, Harpe tainice atinse de suflarea nemuririi, Spirite-ale veciniciei, raze-ale dumnezeirii, Voi puteți a ... de-adâncă, fă-mi dușmani chiar după     moarte Când topit îmi va fi corpul, voi fi câmpul plin de flori, Inimile simțitoare au la piepturi le poarte -- Voi fi cer, parfum și șoaptă, și nu poți mă omori. Poți s-apeși peste-ai mei umeri cu puteri nenduplecate, Poți -mi storci cumplite lacrimi sau un rânjet fioros, Voi găsi în orice timpuri câte-o inimă de frate, Voi găsi în orice timpuri un răsunet mângâios. Dar cum noaptea sta ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>