Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 1041 - 1050 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
Vasile Alecsandri - Chirița în Iași
... cârâi ca cioara-n par?... Ie sama la lucruri bine, și taci din plisc. (Întorcându-se către fecior.) Și tu, mojicule, ce stai în capră ca un degerat și nu zici surugiilor să meargă?... Vai, bată-vă crucea, mangosiților, c-o să-mi faceți zile fripte!... SLUJITORUL (la oblon). Cucoană... CHIRIȚA: Ce-i? SLUJITORUL ... care se strică.) CHIRIȚA: Tronc! parcă-nadins i-am zis să mi-o strice!... Of! săracan de mine! că-mi vine să țip și să ieu câmpii!... Mult oi să mai stau în drum? (Aleargă la oblon și lunecă.) Carnacsî! că mi-o plesnit șireturile de la rochie!... Aristițo, Calipsițo, dați-vă gios și voi, doar ne-om distroieni mai degrabă... ia așa... frumos... încet, să nu lunecați. (Aristița și Calipsița se cobor, Guliță vrea și el să iasă, dar Chirița îl oprește.) GULIȚĂ (cepeleag și alintat): Să mă cobor și eu cu țâțacele? CHIRIȚA: Ba nu, Gulița mamei... nu, drăguță; mata șezi în trăsură ca să nu răcești. GUGULIȚĂ: E!... neneacă, vreau să mă cobor... na... CHIRIȚA: Ba nu, suflete... dacă mă iubești... șezi mătăluță locului, puiule, ...
Ion Luca Caragiale - Monopol...
... nici o fabrică de mănuși în tot ținutul!... Ai de ce să ți se rupă inima - de mila oamenilor, firește, după a vitelor și a câinilor. Bine că avem o S.P.A.; să speram ca încet-încet, cu vremea, vom ajunge s-avem și o S.P.O. 4.10... Am pornit. Mergem și înaintăm domol în sus spre Ruginoasa, și ne apropiem de culme. Soarele, aplecându-se către piscurile Ceahlăului, se ascunde după grămezi uriașe de nouri, cari se tot ridică una peste alta venind ... de groază, că damblaua mea a fost numai niște sâmburi de măsline risipiți - pi gios! Dugheana e plină de amici, toți funcționari publici și profesiuni liberale. Așteaptă aci de mult să se oprească potopul, și, așteptând, ca să le pară timpul mai scurt, iau aperitive, țuică, mastică, pelin, mișmaș și gustă mezeluri, salam, ghiudem, cașcaval, măsline... Firește, mai cu samă cum sunt vesel că n-am avut dambla, intru și eu în combinație. ...Și aperitive, și mezeluri, și vorbă, și discuție asupra "situațiunii dificile în care se găsește țara în urma tristelor evenimente, ca să zicem așa, și-n fața atâtor reforme ce această situațiune le reclamă imperios dacă ne putem pronunța astfel", și apoi "asupra trecutului, prezentului și ...
Mihai Eminescu - Mii de stele...dulce sară
... cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domnița mea cu o pruncă Cine-mi trece lunca mare, Fata lui Dragoș călare Pe-un cal alb ca de ninsoare, Cu rafturile de argint Și presun pân în pământ, Ea își caută de cale, Merge-n vale, merge-n vale. Îndărătu-i din pădure Se - nalță , cu ziduri sure Și ... de-argint Și pe haine mărgărint. — Ai venit să mă privești Dulce zână din povești, O, te pleacă înspre mine Cu mâini albe, lungi și fine, Iară degetele trase Subțirele de crăiasă, Lasă-le în a mea mână, Mlădioasa mea stăpână. Dar ea mâna-și trage - ndată Dintr-a lui. . . și speriată Se uita în jos smerită, Rușinoasă și uimită. S-o ajungă el voiește, Ea să vină se ferește, O ruga cu vorbă dulce Pe-a lui braț ca să se culce, Mai nu vrea și mai se lasă, Ca de-un farmec e atrasă, Pân' ce cade-n a lui braț De-o privește cu nesaț. Păru-i galben abia creț Peste ... te prăpădesc. — Dar de-i merge cui mă lași Singur să fiu pătimaș? — Nu te las, nu. . . Spune-mi bine Că cu cine ...
Vasile Alecsandri - Din albumul unui bibliofil
... fizionomie mai caracteristică era Armașul mare; el inspira groază tuturor și prezența lui tăia pofta de mâncare chiar acelor officiers de bouche. Îngrijitor de închisori și pedepsitor acelor judecați de moarte și dați pe mâna lui ca să-i omoare! lată titlurile și funcțiile Armașului! La câte scene tragice el era condamnat să asiste și chiar să ia parte activă! Ce fizionomie de călău boierit! Se zice că mai toți Armașii au fost străini: greci, arnăuți etc., căci românul nu ... caterga sau cu ocna, ci pentru greșeli mici erau gonite de pe moșiile lor pe câtăva vreme. Pentru greșeli mari erau descăpățânate. Un boier vinovat și hotărât la moarte nu se purta pe ulițe ca cei proști, nici era supus necinstei de a fi ca ei spânzurat în furci sau înțepat. Un boier era spânzurat numai când se afla dovedit de hiclenie împotriva domnului, de hainlic către țară, și așijderea când era prins la război. Atâta numai că furcile spânzură torii se făceau mai nalte decât pentru un prost.“ Avantaj destul de ... II - Formulă de afurisenie „Fierul, pietrele și toată firea neputrezitoare să putrezească și
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Complotul bubei
... de poteci. Vedeai o icoană grozavă! Tot bube, pocnind de otravă, Pe brațe, pe coapse, pe frunți! Otrepuri, de mult închegate, Lipite pe răni destupate, Ca niște oribile punți! Obrajii lor - cronica spune Păreau ca un foc de tăciune Cu spuză-nvelit împrejur, Când negrul cu roșul s-alungă, Trecând pe de lături în dungă, Alb, vânăt, și galben, și sur! S-așează pe gânduri în iarbă, Și buba pe bubă se-ntreabă: Cum merge și ce-i de făcut În lume să nu mai domnească Tăria și fala trupească, Frumosul călcând pe cel slut? Se scoală atunci din grămadă O fiară, un monstru, o pradă A unui sarcasm infernal: Atât ... că, văzându-l, N-ai pune pe oameni d-a rândul Cu cel mai hidos animal! Se umflă a scoate cuvântul, Și parcă vuiește mormântul, Răsună un glas din plămâni, Pe care ca toți să-l auză, Îl trage prin nări și prin buză, Sudoarea curgând peste răni! "De prin puțuri și izvoare Toată lumea bea Așa el zicea - Fraților, pricepeți oare Cugetarea mea? Apa-i pentru noi scăpare, Iute la fântâni, Din glezne și mâini Dați-le cu mic
Anton Pann - Nu e nimic fără cusur
... Pann - Nu e nimic fără cusur Nu e nimic fără cusur de Anton Pann Un împărat oarecare Prin grădina sa umblînd Pe răcoare în primblare Și un trandafir rumpînd, Atît cumplit deodată Degetul ș-au înghimpat, Încît îl lepădă-ndată De durere supărat, Zicînd : "Ce nepotrivire La acest frumos răsur, Ar ... cu întrebare Într-acest chip i-a vorbit : -Aș vrea să știu : nu să poate A să altui-ntr-un fel Și trandafirul, ca toate, Ca să n-aibă ghimpi pe el ? El răspunse cum că știe Ș-îl va face în scurt timp După cererea-i să fie Curat fără ... Foarte mult l-a lăudat. După acestea îl puse La nasul său bucuros, Dar cîtă mirare-i fuse Vazînd că n-are miros ! Și îi făcu întrebare Zicînd : -Asta e ciudat! Dar de ce și miros n-are Acum dacă s-a schimbat ? El răspunse : -împărate, Eu nicidecum nu mă mir, Că pilde nenumărate Ne dă acest trandafir ... trandafirul sînt, Fără cusur nu să poate Nici un lucru pre pămînt. Or ghimpi pe dînsul să n-aibă Fără de nici un miros, Or, ca întîi, ghimpi să aibă Și
Vasile Alecsandri - Prosper M%C3%A9rim%C3%A9e (Alecsandri)
... soarta României. — România — zicea el - este acum ca o fetiță de 12 ani, neformată încă; frumusețea ei nu s-a dezvoltat, și nimeni nu o bagă în seamă. Lasă ca să mai crească, să ajungă la epoca tinereții, unde formele copilei se desemnă grațios, unde calitățile ei fizice și intelectuale se afirmă, unde frumusețea ia un caracter de splendoare regală, și ochii lumii se vor îndrepta cu admirare spre dânsa. Tot ce doresc pentru România este ca să aibă nu 12, dar 20 de ani! II După întoarcerea mea de la Maroc, intrând în Spania pe la Cadix și vizitând Sevilia, Cordova și Grenada, m-am dus de am petrecut o lună de zile la Madrid în compania amicului meu, marchizul de Bedmar. Începutul iernii mă prinsese în ... din balerci. Amatorii alergară îndată din toate părțile, dar se întoarseră și mai iute îndărăt fără a cumpăra untdelemnul, pentru că-l gustaseră și-l găsiră fără arom... adică fără iz de lampă... Amicul meu se consultă cu colegul său, consulul englez, și după sfătuirea acestuia el desfundă una din balerci și ...
Ștefan Octavian Iosif - Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt
... în gloată, Pe pod se repăd Loviți de prăpăd, Se izbesc în dos De malul râpos; Podu-i frânt în două, Săgețile-i plouă, Coase și topoare Cad fulgerătoare! Și, lovit de-o rază, Ce i-e dat să vază Pașa Soliman? Vede pe Ștefan, Cum venea, curat Ca un leu turbat, Cu coama în vânt, Dus de Duhul Sfânt, Cu oștenii săi — Ceata lui de lei! Spulberă și taie, Paloșu-i văpaie, Unde trece El, Groază-i și măcel! Nebuniți de spaimă, ,,Allah" turcii-ngaimă, Și se sting și pier, Cu ochii la cer; Alții fug să scape, Fug peste hârtoape, Fug, se duc orbeți, Vânați de săgeți! Ștefan cu ai săi Zboară după ... păgână, Și spulberă toată Păgâneasca gloată! Ștefan-voievod, Slăvit de norod, După ce-a sfârșit, Trei zile-a postit Cu pâine și apă, Lumea să-l priceapă, Mulțumind supus Tatălui de sus. Și cu toată slava S-a-ntors la Suceava, Ca un mândru crai, Cu mare alai. Și cu multe steaguri, Rupte din șireaguri, Și
Mihai Eminescu - Junii corupți
... Mihai Eminescu - Junii corupţi Junii corupți de Mihai Eminescu La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite, Și ca să vă ard fierea, o, spirite-amețite, Blestemul îl invoc; Blestemul mizantropic, cu vînăta lui gheară, Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară Cu fierul ars în foc. Deși știu c-a mea liră d-a surda o să bată ... preajma minții voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; În preajma minții voastre ucisă de orgie, Și putredă de spasmuri, și arsă de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mînia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sînge putrezit; Că-n veci nu ... Spre-a încăpea cu mia răsufletele hîde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repețită, Vă zguduie arama urechea amorțită Și simtul leșinat; Virtutea despletită și patria-ne zeie Nu pot ca să aprinză o singură scînteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut, ca uliul care cată În inima junimii de viața-i dezbrăcată Un stîrv spre-a-l sfîșia; Ca ...
Ion Heliade Rădulescu - Elegie I. Trecutul
... foc pătrunde printr-amândoi; Ascuns nu este nimic în noi, Și faptă bună, și răutate. Colo vezi lacrimile curgând Într-o comoară ce le adună Ca două râuri ce se-mpreună C-un nume câmpurile-adăpând? Dincol',o dulce d-amor zâmbire, Ș-apoi necazurile sosesc: Drumuri ghimpoase ni se gătesc ... văpăiază Ca doi puternici flăcărați sori. Doi fii făloasa-mi mână mângâie Și strâns la pieptul meu îi lipesc, Cu ei în brațe cerul slăvesc, Și e plăcuta la cer tămâie. Dar ca luceafărul de apus, Care cu seara pe cer s-arată Și când lucește, atunci și-ndată Zice adio, piere, s-a dus! Astfel nădejdea-mi cea mângâioasă, Ce cu-al meu înger îmi răsări, Atunci apuse când se ... ivire? Floare sau umbră, vis, nălucire? Ah! izvor vecinic de lung suspin! Din cer aicea ai fost o rază? Cu vro solie ai fost pornit? (Ca-ntr-al meu suflet cel amorțit S-aduci căldura?) sau cu vro pază? Slujba-ți în grabă ți-o împlinesti, Și-mi dai o vecinică sărutare; Ți-ndreptezi zborul făr-așteptare Și iar la postu-ți drept te oprești. . . . . . . . . . . . . . . . Iată-ne, soro, iată-ne dorul, Omul și ...
... de veci, Nentreruperea acestei liniști împietrite, reci: Să nu mai revin în viață niciodată?... Niciodată?... E grozavă vorba asta!... Limbă nemaidezghețată, Humă, nemaiîncălzită de simțiri și de idei! Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei. Viforoasă mi-e viața, și deșartă, și amară. Ce trudit mă simt sub cruda suferinților povoară! Mi-i greu capul, ca de-o noapte petrecută-ntr-o orgie. Parc-aș fi de-un veac pe lume... O paragină pustie... Spulberatu-mi-s-a pân ... mi. Ca un vânt printre ruine simt că-mi vâjie-ntre tâmple... E-ntuneric și cenușă... Tot aștept să mi se-ntâmple Vro nenorocire mare ca să mă mai miște-oleacă, Să mai fulgere în noapte-mi, ca urâtul să-mi mai treacă. Ca să mor!... Să mă întunec pe vecie?... Prea e crud. Să nu mai gândesc nimica, nici să văd, nici să aud? Să nu mai primesc ... poată. Eu o lacrimă de-aicea nu mi-aș da-o pentru toată. Nesfârșita fericire din viața de apoi. Câteva lopeți de țărnă... Rămâi țărnă și gunoi! Bine e să știi, la moarte, că o dungă lași un nume,