Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PENTRU CE
Rezultatele 1071 - 1080 din aproximativ 1697 pentru PENTRU CE.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI
... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI Acela este numai ferice în viață, Ce știe a petrece în liniște și pace, Și cu puțin ce are se află mulțumit. De cugete deșerte ce tulbură pre mulți Ferit în toată vremea, pășește cu pas sigur Pe calea faptei bune pân-la sfârșitul vieții. Să șed într-o căsuță la ... Cu grecii și latinii din timpurile vechi; Să cercetez efectul lucrărilor; să-nvăț A ști și a cunoaște din pildele străine, Ce au urât în ele și ce au de plăcut, În traiul meu pe lume eu nu doresc mai mult. Averi, înalte ranguri ce strălucesc în ochii Prostimei ne-ncercate, aduc supărări multe Și celor ce le cată, și celor ce le au. Cine n-a râde oare de-un om ce asudând Se cațără pe-un munte stâncos, înalt și aprig A cărui culme este atât de ascuțită, Încât oricât voiește a se ... trai încă scurtează de ajuns Copilăria, boale și triste bătrânețe, Iar timpul care zboară în veci nu se întoarce! Deci pentr-o mică plată de ce atât necaz? De ...
Dimitrie Bolintineanu - Rovina
... dar înfemeiați. Au venit la luptă de răpiri chemați Și dorința pradei e căzută foarte, Rar înalță omul pân'să-o cate-n moarte. — ,,Pentru țara noastră însă noi murim! În amoru-i tânăr inima mărim! Cât n-or fi românii un popor de sclavi, Demni de tot disprețul popolilor ... Cât a lor mărire or căta prin moarte, N-o călca străinul într-acest pământ Fără să găsească chiar al său mormânt. Cel ce nu se luptă pentru-al țării bine Nu merită viața decât spre rușine! Dar va fi, din contra, martor Dumnezeu! Inima îmi spune și român sunt eu!" Zice, sună ... crudă noi ne vom pleca. Dar robia noastră fi-va dezonoare, Moartea cea mai aspră, mai degrădătoare... Între două rele, moartea nu-i mai rea. Pentru-al nostru suflet, roagă fiica mea!" Strigăte de-nvingeri s-aud depărtat... Paloșul pe fiică muma a-nălțat! În amoru-i straniu doamna ...
... ca un Ahasver modern rătăcea, și fără să-l urmărești puteai să fii sigur încotro se îndrumă pașii lui. La Calissaya, în fața rîului tulbur ce trecea necurmat, făcîndu-se una ca scaunul, cel ce fusese mai mult decît un om, se strîngea timid, parcă ar fi vrut să-și piardă trupul și să devie imaterial, scîrbit de închisoarea de ... un pai otrava care poate îl făcea să uite cine era. Pleoapele i se lăsau grele pe moartele globuri, și stînd așa, visa cine știe ce visuri de înger căzut. Și eu, ca unul ce cetisem pe Dorian Gray și mă îmbătaseră de atîtea ori, în anii mei de atunci, de nestematele semănate în Casa grenadelor , care plînsesem pe tristele ... dar el își urma visul său, rigid și absent, ca din piatră făcut. Și cînd se ridica, tîrziu, cu înalta sa statură, ca să plece, ce-l ce-și pierduse aripile privea uimit la mine și nu știa desigur că un suflet se înduioșase lîngă el, că un necunoscut venit de departe visase ... cu desăvîrșire licăritoarea lui minte. Dar îngerul căzut se strecura în mulțime și pornea iarăși singur, înalta lui statură se încovoia ca de greutatea aripelor ce ...
... Apărută în volumul de versuri Din poesiile lui George Sion (1857) Domnul cenzor, om de treabă, Întâlnindu-mă-ntr-o zi: "Sionaș, glumind mă-ntreabă, Ce ai tu a-mi bănui? Poate foarfeca-mi nu-ți place Unde știe a ciocârti? Dar eu dragă, n-am ce ... dau voie-a tipări. Știu că-n țară-s multe rele Care cer a se-ndrepta ! Știu că patimile-s grele Pentru biata muza ta; Știu că de negustorie Orice post îți pare-a fi. Dar s-o scrii e nebunie, Și de-aceste dacă ... Satire de vrei a face, Trebui să te cumpănești; Știi că multor nu le place Unde-i doare să-i lovești. Pe judecători ce pradă De te-i pune-a biciui, Intru eu cu ei în sfadă, Și de dânșii dacă-i scri Nu-ți dau voie ... a lovi, Trebui să le iei de bune, Căci oricum dacă vei scri Nu-ți dau voie-a tipări. Fă sonete, scrie ode Pentru domni, pentru ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a XII
... să ne duci pe departe. [1] Dar n-am mâncat încă stregoaie Nici mătrăgună, să nu sâmțim Când ar vra cine să ne despoaie!... Și pentru ce să nu grăbim Așa tare, într-un lucru care Poftește mai multă judecare? Au doară ca să te punem pe tine Vodă, sau doar ban ... Lui Aordèl cel de viță vechie. Dar' cu toate aceste nu poate Printre mulțime prejur bulzită, Încai la cetașii săi străbate, Iar' gloata din ce din ce să-invită: Unii bat, alții stau, iar alții scapă, Ceia vor la bătaie să-încapă. [11] Într-acea iacă, repezit vine Muțu-într-ajutoriu cu ... putință a străbate, Că de toată partea cu năvală Golățimea pe dânsul să scoală. Și, măcar că nu vra să-aibă parte La războiu, pentru că rău îi pare Și necuvios a face moarte În soiul său și-atâta stricare, Ci,-în zădar, că-întărâtata laie Nu caută ... Mulți voinici a lui căzusă De-a goleților măciuci și maie, Când voinicul aminte-și adusă De-armătura sa și vitejie Ce ...
Petre Ispirescu - Numai cu vitele se scoate sărăcia din casă
... de ar fi fost. Vezi că-și căta de munculița lui, își plătea dajdia, se avea bine cu toți din sat, și cum făcea el, ce dregea el, se chivernisea omul ca să-i ajungă agoniseala muncei sale pentru multă vreme. Îi veni vremea de însurătoare, și ca tot creștinul, își făcu și el rândul. Ce să vezi d-ta? O dată cu nevasta se strecură în casa lui și sărăcia. Ea găsise un tron vechi, urgisit într-un colț din ... de care s-ar fi speriat și dracul. Bietul om tăcu și înghiți gălușca. Cugetul că are să fie tată, vorba că trebuie să aibă ce pune în locul Sărăciei, îi mută gândul. El voia să gonească Sărăcia din casa lui, căci nu putea mistui înfruntarea ce i-o făcuse ea, și apoi nu se îndura să-și lase odrasla pe mâinile cele blestemate ale Sărăciei. Din nou se puse pe muncă ... câte vro babușcă de nu știu care păsărică. Neagoe începu a bate în pinteni de bucurie, că se cotorosise de sărăcie. Acum pe ce ...
Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou
... că calea este troienită. Eu m-am uitat în jur cu oarecare sfială și în adevăr zării prin pâcla de omăt câteva umbre de oameni ce se mocoșeau pe lângă o gloabă înhămată la o săniuță. Nu aveam ce face și m-am hotărât să mă pun în cale cu țăranul ce-mi vorbise, ca pentru un bacșiș bun să mă ducă până în târgușorul megieș la vreun han, dacă proprietarul de acolo nu mă va primi peste noapte la sine ... și acesta în trap accelerat porni înainte. Îmi îmbodolii fața cu gulerul blănii. Nu vedeam nimică. Îmi părea că mă aflu în luntrea lui Haron3, ce luneca cu mine în prăpăstiile Hadesului4. Trecu ca o oră de călătorie ce-mi păru o eternitate și, cuprins de oarecare tulburare spirituală, ridicai ceva gulerul ce-mi acoperea ochii și mă uitai împrejur. O, ce fioros tablou!... Crivățul sufla cu turbare, ridicând valuri de omăt ce ca niște stafii albe se urmăreau unul după altul, pierzându-se în depărtare pe orizont. Pe cerul întunecat lunecau ca niște cortine negre nouri încărcați ... sorții care ne aștepta. Căci trăgând cu urechea m-am încredințat că lupii ne ajung, fiindcă urletele deveneau mai lămurite și mai îngrozitoare. Dară de ...
Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș
... glumă; avea avere de i se dusese vestea dincolo de Prut, de unde veniseră odată niște hoți, să-i omoare ziua-n amiaza mare. Dar pentru planurile și bunătatea conului Gheorghieș, îi mai trebuiau bani pe atâți pe cât avea. Căci ce nu pierduse cu lucrările de pe moșie: poduri de fier peste iazuri; insule de stânci cu foișoare pe ele; havuzuri cu peștișori roșii din străinătate ... dimineață, conul Gheorghieș băgă de seamă că oamenii nu-i mai dau nimic înapoi! Și moșiile conului Gheorghieș lunecară, una câte una, în mâna celor ce le cumpărau pe nimic, fiindcă trebuia să plătească și pentru acei pe care îi garantase tot dumnealui, căci dă: cinstea e cinste și e mare lucru. Mai rămăsese acum cu căsuța asta, cu o vie ... Doi cai frumoși... un vizitiu bun... Vorba-i că boierul Mihalcea se vede că i-a înțeles gândul și nu-i dă banii... Ce-i de făcut?... Zău așa, parcă tot ar mai ajuta pe coana Zamfirița; cum a ajuns și dânsa, din ce era! Biata femeie, ar da numai cu cincizeci de galbeni locul ce i-a mai rămas din toată zestrea. Și ...
Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)
... trăi și a lucra conform acestei ierarhii a calităților. De exemplu: uneori, din exces de discreție, subliniem prin rezerva noastră ceea ce celălalt credea că trece neobservat, și devenim indiscreți. Și de loc nu-mi pare excesiv când dl Ibrăileanu spune că cine nu e politicos chiar ... în sarcasm se perpetuează evident arătarea caninilor. În mersul ei fatal și nepăsător, natura e aceeași, în piatră, în arbore, în om, în toată materia. Pentru om, legile naturii sunt că niște curse complicate și neprevăzute, printre care trebuie să-și strecoare cele câteva kilograme de materie ce-i sunt împrumutate vremelnic. Prin crearea civilizației omul n-a obținut decât să înlocuiască instinctele cu inteligența; și inteligența nu ajunge să împlinească ... tine condescendent și protector; a fi simplu, modest, naiv, supus, prevenitor, a avea aerul că înțelegi puțin sau nimic din ceea ce ți se spune, dar în același timp a înțelege tot și a privi totul cu detașare și cu o liniștită ironie ... și usucă. Despre candoarea copilului, pozitivismul gândește altfel. Denunțarea aceasta rousseauistică a conștiinței care veștejește și usucă nu mi-o pot clarifica. Ceea ...
Ion Luca Caragiale - Poveste (Caragiale)
... Dar când a zis vorbele astea, împăratul s-a posomorât rău de tot - adică: să nu te socotești că-i glumă ce-ți spui eu. A plecat tânărul pe gânduri. N-apucă împăratul să se întoarcă spre împărăteasă, s-o întrebe ce zice de asta, și iacătă feciorul ăl mijlociu intră, se închină pân’ la pământ, sărută mâna tatii și mamii și zice: - Taică și maică, măriile ... mă însor și vă rog să-mi dați pe Ileana, că fără Ileana eu mor. - Fătul meu, zice împăratul supărat, asta nu se poate. - De ce, măria-ta? - De ce, de ce... Uite pentru că nu vreau eu! zise împăratul restit. Ieși afară! ieși, că se întâmplă nu știu ce! - Ai văzut, măria-ta? zise împărăteasa, după ce a plecat flăcăul mâhnit. - Am văzut, răspunse împăratul încruntat. - E un lucru mare, măria-ta, zice împărăteasa, și încă mie mi-e frică ... dă un țipăt: - O, frații mei iubiți, ia uitați-vă în oglinda asta, gândiți-vă la părinții noștri acasă și să vedeți grozăvie! Doamne! Doamne! ce să facem? Și cum se uită ei în oglindă și se gândesc casă, ...
... drăgălașă, Și întinderea sclipește, și sunt singurul ei țar. III Părul meu aprins de soare este tot o scânteiere... Caldul sânge prin artere năvălește, întețit... Pentru calul strâns în pulpe sunt sălbatică durere. De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit... Pe potrivnica fecioară aș turba-o sub plăcere, Și dușmanul, dintr ... de satin, Chipeș, nalt, cu stemă-n frunte, pleci pe visul tău călare, Și se uită, și se uită mizerabilul destin. V Înainte! este șoapta ce din toate se ridică... Printre smârcuri se deșiră caravana ce pândești, Ș-a mongolilor escortă e o stavilă prea mică; Mai avută va fi prada decât singur te gândești... Melancolică te-așteaptă fidanțata ... rubine, Strecura-vei, între sânuri, diamantul sugestiv, Pe grumazurile albe lăcrăma-vei perle fine... Fericirea este, poate, într-un zâmbet fugitiv. VI Înarmat cu bărbăția ce-nseta pe Michel-Angel, Nimicită o vei ține sub triumful masculin, Vis în care te va crede o-ntrupare de arhangel. Nentocmind decât un suflet ... ei fenomenal, Din cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată, Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal. Și mi-e inima, zadarnic, de răstriște încercată Pentru veci, sub deznădejde, nu se poate mormânta... E tot raiul de-altădată, e tot cuibul de-altădată...