Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE UNDE
Rezultatele 1081 - 1090 din aproximativ 1600 pentru PE UNDE.
Ion Luca Caragiale - Poveste de contrabandă
... onest și franc îl scapă adesea de bănuiala celor mai neîncrezători oameni din lume, care desigur sunt vameșii — adesea, însă nu totdeauna. Călătorea odată pe drumul de fier de la Bruxelles la Paris o doamnă tânără. La o stație pe drum, se urcă în același compartiment un domn cu o înfățișare foarte elegantă, purtând pe mână un palton căptușit cu mătase. Domnul salută foarte politicos și se așază într-un colț în fața doamnei. Cum sunt călătorii, după câteva minute ... datori să se ajute între dânșii în contra accidentelor, tâlharilor și vameșilor... A! și dacă ați ști ce plăcere simț când pot înșela pe vameși, pe cari nu-i pot suferi și cu care am de furcă așa de des! Din vorbă-n vorbă iată că trenul sosește-n sfârșit la ... Doamna mea, am să ies după ce vă voi da o mică explicație... — Ieși!! — Vă datoresc... — Ieși!!! — Șase mii de franci, pe cari vă rog să-i primiți. — Ce? — Iată-i... Vă rog să-i numărați, sunt șase bilete. Și pune biletele pe ...
George Topîrceanu - Dimitrie Bolintineanu: Mihai Viteazul și turcii
... scutur coamele pletoase. Iat-acum se scoală doamna-i tinerică Rumenă, suavă ca o zambilică. Sub hlamidă-i saltă rotungioru-i sân, Crini și garofițe pe-al ei chip se-ngân, Părul pe-a ei frunte joacă grațios, Ochii cu tristețe cat-acum în jos: — Unde este timpul cel de altădată Când Mihai Viteazul știa să se bată? Cela ce-n primejdii stă și se gândește Inamicii țării jugu-i pregătește ... mărire, dulcea-i soțioară Gata-i să se ducă și-n locu-i să moară! Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi, Dar nu ai pe-acela plângând ca s-o vezi, Du-te, mori în luptă, dulcele meu mire, Că de nu ești vrednic, plec la mănăstire! Atunci Mihai-vodă ... fața-i gândurată: — Mergi și spune celui care te-a trimis Că Mihai Viteazul ochii n-a închis. Au voiești pe țară biruri noi a pune? Au vrei să iau pielea de pe Națiune?... Padișahul vostru, fără de-nconjor, Vrea să nimicească p-acest brav popor. Dar mai bine piară dacă i-a fost dat, Decât ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)
... dopotrivă, Ș-adesea chiar piticul se leagănă măreț. Nu-i poezie rima. Homer și-Anacreonte, Virgiliu și Horațiu n-au stat a făuri Pe "Tisa — plânsu-mi-s-a...", sonoare chițibușuri Pe-o cârtiță menite s-o schimbe-n elefant. Artistic e terțetul poemelor dantești, Nu-i însă pentru Dante. Gigant cu zurgălăi! Divina-i Comedie ar ... Prin singura-i mărime, se-nalță cel ce-i mare; Cel mic se-nzorzonează, căci e pipernicit... Un cântec, numai unul și cel mai de pe urmă, Aș vrea să smulg din mine... Dar unde-i? Nu-l brodesc; Acum îl simț aice, și-l simț deja departe, Și-l simț că-i pretutindeni, și simț că-l simț mereu ... l cuprinză, Atât de mare este și-i pare-atât de mic: Minunea fără care în veci nu s-ar pricepe Tot ce se-ntemeiază pe-acest nepriceput! Așa-n orice știință izvoru-i poezia. Chimistul și-astronomul încalecă pe sfinx, Împinși prin miriade de micuri infinite Ce-i duc la infinitul cel mare: Dumnezeu. Și ceea ce născuse p-acele miriade, Și ceea ce ... ...
Dimitrie Anghel - Puteri ascunse
... tînăr era femeia, căci furtună nu se abătuse încă asupra ei. Din leneviri dulci îi erau făcute zilele, palori de ceară și de fildeș purta pe mîni și pe față, umbre viorii sub pleoape, și cea mai mică durere ai fi crezut s-o înfrîngă... Dar într-o zi odorul drag căzu bolnav de ... s-a făcut; valul mlădios, puternic și despletit talaz; flacără vie, pîlpîitoarea și sfioasa scînteie. Neadormiți au stat străjuitorii ochi săptămîna întreagă, peste culcușul unde se prelungea o agonie. Clipă de somn n-a biruit punctele negre, lumina întuneric se prefăcea după geamuri și întunericul iarăși lumină ; pleoapele ... cînd li-s puii în primejdie, sfînta și covîrșitoarea putere a iubirii. Moartea însă și-a zugrăvit florile-i de ceară pe dulcii obraji. Micuțile mîni de la o vreme au stat, un buchet de trandafiri iernateci și-au adăugat paloarea lor lîngă aceea a morții ... și rigidă așteptare a rămas, un cuvînt n-a rostit, căci moartea nu răspunde. Cu masca tragică a durerii pe ...
Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)
... prin sate pentru ținerea vieții lor și a candelei care arde neîncetat la mormântul domnului M. Basarab, mormânt frumos, care despăgubește cu mulțumire pe călător de osteneala ce-și dă ca să-l viziteze. Acest mormânt este de marmură albă, ridicat pe pământ ca de patru palme și lung ca de 4 picioare. Pe dânsul este săpat în relief armura prințului și a țării, tunuri și steaguri. Am zăbovit mai multe ceasuri înlăuntrul bisericii, șezând pe piatra mormântului și vorbind de virtuțile unui prinț cu inima nobilă care, știind a birui, a preferat totdeauna bunurile păcii, care ... statura lui este înaltă, părul alb și chipul bărbătesc. După ce văzurăm cu de-amănuntul tot ce Arnota avea de văzut, ne întoarsem la mănăstire, unde sosiră în lipsa noastră și alți vizitatori. O copiliță ca de trei ani, veselă și frumoasă, se juca pe Cuceritor. . Întrebând de numele călătorilor, aflarăm că este un boier craiovean cu familia sa. Înaintea bogatului coșciug în care odihnesc moaștele sf. Grigore Decapolitul, văzui ... a cârmuitorului acelui județ. Altfel am fi fost în primejdie să mânem afară din mânăstire, după cum se urmează cu alți păcătoși care vin ...
Dimitrie Anghel - Darul valurilor
... Dimitrie Anghel - Darul valurilor Darul valurilor de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 4 feb. 1907 Azi am găsit pe dună un braț alb de statuie, Un braț furat de valuri de cine știe unde..., Al cui a fost odată, cine-ar putea să spuie, Când a căzut în mare, cine-ar putea răspunde? E-un ... de număr S-au scurs de când stă astfel în valuri îngropată. Și mâna, mâna-i fină, sculptată cu iubire, De-ai spune că artistul pe când cioplea din daltă În marmora rebelă suprema-i amintire, Pe fruntea lui modelu-și purta mâna cealaltă. Trecea frumoasa mână pe fruntea inspirată, Trecea dezmierdătoare dând vițele-ntr-o parte Iar el cioplea cu râvnă, visând că poate-o dată Atât o să rămâie dintr-înșii ...
Ștefan Octavian Iosif - Lui Eminescu (Iosif-Anghel)
... Ştefan Octavian Iosif - Lui Eminescu (Iosif-Anghel) Lui Eminescu de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel O, Doamne, câtă vreme rămasă înapoi! Unde ești tu acuma și unde suntem noi, Nevârstnicii romantici, sentimentali de-ieri, Care plângeam cu tine și-a tale mari dureri Ni le-nsușeam, asemeni acelor neofiți, Ce ... suferit mai mult, Lipsiți de-aripa largă a geniului tău… Azi când plutești dincolo de bine și de rău, Când nu mai simți pe frunte cununa grea de spini, Pătrunși de pietate, ca niște pelerini, Ți-aducem ție altă cunună mai bogată – Căci sunt și flori pe lume ce nu mor niciodată!... Ce pelerini cucernici, trudiți de lungul drum, Ne ridicăm privirea spre tine și acum Abia ne dăm noi seamă ce ... mare ești: Ce sus, tot mai puternic, mai mândru străjuiești Umplând tot orizontul cu raza ta cea clară, Întocmai cum în zare luceafărul de sară Pe
Dimitrie Anghel - Lui Eminescu (Iosif-Anghel)
... Dimitrie Anghel - Lui Eminescu (Iosif-Anghel) Lui Eminescu de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel O, Doamne, câtă vreme rămasă înapoi! Unde ești tu acuma și unde suntem noi, Nevârstnicii romantici, sentimentali de-ieri, Care plângeam cu tine și-a tale mari dureri Ni le-nsușeam, asemeni acelor neofiți, Ce ... suferit mai mult, Lipsiți de-aripa largă a geniului tău… Azi când plutești dincolo de bine și de rău, Când nu mai simți pe frunte cununa grea de spini, Pătrunși de pietate, ca niște pelerini, Ți-aducem ție altă cunună mai bogată – Căci sunt și flori pe lume ce nu mor niciodată!... Ce pelerini cucernici, trudiți de lungul drum, Ne ridicăm privirea spre tine și acum Abia ne dăm noi seamă ce ... mare ești: Ce sus, tot mai puternic, mai mândru străjuiești Umplând tot orizontul cu raza ta cea clară, Întocmai cum în zare luceafărul de sară Pe
Ion Luca Caragiale - Liberalii și conservatorii
... dânșii niște oameni, cari nu erau deopotrivă cu dânșii, oameni, cari voiau niște lucruri, ce nu se potrivesc cu starea niciuneia din societățile organizate de pe fața pământului. Chiar la anul 1848 era o foarte mare deosebire între acești oameni și adevărații liberali, și N. Bălcescu încă atunci numea pe conliberalul său C. A. Rosetti, un trădător (vezi I. E. Rădulescu). Dacă nu ar fi fost însă acei liberali nobili, cari astăzi sunt ... C. A. Rosetti a izbutit: în adevăr, astăzi cei mai mulți din aceia, cari susțin guvernul liberal, îl susțin numai fiindcă urăsc pe conservatori, se tem de ei, ori fiindcă ar trebui să-și sacrifice interesele personale, susținând pe conservatori. D. C. A. Rosetti e dar foarte aproape de adevăr, când zice, că cele două partide sunt două cete vrăjmașe și că ... și frica, îndată ce interesele particulare nu ar fi angajate în luptele politice, d. C. A. Rosetti ar trebui să se ducă de unde a venit. Dar toate lucrurile au rostul lor. Mai nainte ori mai târziu ura și frica vor trebui să înceteze și atunci, de ...
Garabet Ibrăileanu - Evoluția literară și structura socială
... ca și mai înainte, sunt legați de clasa lor, nu se simt, ca cei din Regat, declasați, rupți de clasa lor, stingheriți, "singuri". Ei au, pe la sfârșitul epocii, un singur "eminescian", pe Popovici-Bănățeanu, fiu de târgovăț, de meseriaș (nu de țăran) -- dintr-o clasă tânjitoare și rupt si de această clasă, și deci singur și fără ... însăși psihologia de clasă, și prin faptul că erau depozitari ai unei tradiții culturale mai puternice și mai vechi (ceea ce e un element ponderator), pe când în Muntenia, pătura vie și novatoare e alcătuită și din boierinași (și am văzut că în Muntenia și clasa boierească e mai "înaintată"), și ... ci burghezia, și cum în Moldova nu exista burghezie, nu avea cum să apară aici un "Alecsandri" al acestei epoci. El a apărut unde era lumea de tranziție, adică burghezia. A apărut deci în Muntenia. E Caragiale, care e "Alecsandri" al epocii sale. La opera lui Caragiale ... culte, de după întoarcerea formelor noi, jalea pentru ruina ori amenințarea claselor vechi, pozitive, lovite de formele noi, trebuia să fie mai puternic în Moldova, unde aceste clase au fost mai lovite, ...
... de datorie. Slăbindu-se sentimentele și pierzându-se entuziasmul care leagă pe prieteni, se slăbește prietenia. 3. Știința, prin însăși natura sa, e singurul lucru pe care trântorii nu-l pot căpăta prin munca altora. Rodul muncii de a învăța nu poate fi furat de altul. Acest lucru e ... zădărnicii, de unde energie pentru lucrurile posibile, adică serioase? 20. ... modele, deși inventate de croitorii din Paris și cocotele de la Nisa, arată și ele pe toate străzile concepția amorului masculin dintr-o vreme, pentru că croitorii și cocotele sunt numai niște seismografe sensibile la felul de a simți ... ne mai virilizăm, ca să nu ne stingem din prea mult abstracționism ar fi nevoie de o doză de gorilism. De fapt -- și chiar când pe spirala progresului ne aflăm în ascensiune -- suntem încă la începuturile omenirii. Cele câteva zeci de mii de ani de când suntem ,,oameni", sunt prea puțin ... sufletești tipice etc. Analistul observă sufletul, îl descompune (,,analizează"), îl descrie, îl redă, așa cum este el, cât poate mai exact. Moralistul observă mai mult pe alții; analistul se observă mai mult pe ...