Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 1091 - 1100 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
... adânci l-au scos Și-n vasul inimii smintite Suflat-au duhul luminos. IV Strălucitoarea revărsare Din zori în ceruri s-a aprins Și a luminii înfocare Împrejurimea a cuprins. Și în cununa strălucirii Mărețul soare se ivește, Și-n Tibru focul oglindirii Luciri de aur risipește. Se scoală Roma zgomotoasă... Ca moartea tinerei să vadă, Mulțimea ei gălăgioasă Ticsește circul tulburată. În haina sa împărătească Cu aur numai și argint, În gloata lui prietenească, Neron s-a așezat. Privind În negura îngândurării, Albin s-așează printre ei. Și noaptea neagră-a întristării Se oglindește-n ochii săi. Vuiește zgomotoasa gloată, Cu nerăbdare așteptând. Dar iată semnul! Și de-odată Se cască ușa, scârțâind, Și-n țarc tigroaica-naintează Cu pași ușori, voioasă. În urma ei, cu crucea-n mână, Cu haine albe, fără teamă, Ieșit-a tânăra ... focul dragostei aprinde Și-a păcii lasă urmi neșterse, În inimi reci să se reverse!" Tăcut-a sfânta... În uimire Tăcea și adunarea toată; Scânteia de milostivire Parcă-a atins cumplita gloată. . . . . . . . . . . . . . . . . . Dar iată, pe neașteptate, A coborât în circ Albin, Și
Anton Pann - Nepotul împrumutat
... ce l-a rugat Și mîna sa ardicînd Îi arată sus, zicînd: -Vezi acea oală din cui? Eu ce am acolo pui. Caută, și cîți găsești, Numărați să-i priimești. Nepotul său, bucuros, A dat pe loc oala jos Și numărînd a gasit Tocma cîți i-a trebuit. Deci, luîndu-i, a plecat, De unchiul său ajutat, Și umblînd în sus, în jos, Să negustorea frumos. Dar la numitul soroc Nu s-a dus să-i dea la loc. Nici unchiul ... tot a tăcut. Deci nepotul socotind C-a uitat, nepomenind, Să duse la dînsul iar, Cu aceleași vorbe chiar, Văitîndu-se și plîngînd, Multe nevoi arătînd, Cu rugăciuni pîn' la cer, Ca și alți săraci cum cer. Unchiul său cel înșelat Și d-al doilea rugat N-a zis nimic, a tăcut, C-a uitat s-a prefăcut Și ... n-a ascuns, Ci-îl dete acest răspuns: -Apoi de cînd ai luat Într-însa ai mai băgat, Și ai venit iar să cei Ca
Ion Luca Caragiale - O zi solemnă
... ca reședință de subprefectură și ca una din cele mai importante centre politice ale țării. El datorește însă în mare parte importanța sa activității, energiei și devotamentului lui Leonida Condeescu. Se poate oare zice Termopile fără a zice Leonida? Nu, desigur. Ei! tot astfel, cine zice Leonida, zice Mizil ... gândul lui. A! care va să zică, Mizilul nu e capitală de județ!" De atunci tânărul nu a mai avut astâmpăr, și, înainte chiar de vârsta legiuită, s-a aruncat cu pasiune în luptele politice, și - orice glumă deoparte - trebuie să mărturisească fiecine că puțini dintre bărbații noștri politici mari și mici au fost așa de consecvenți ca Leonida: soldat credincios al partidului conservator, încă de pe vremea când nu se-ndura să crează că Mizilul ar putea fi ceva mai puțin decât ... nu putem pentru ca să zicem alt decât că este o persecuțiune! Suveranul a promis că va recomanda atențiunii guvernului stăruințele energicului primar, și-n adevăr, cum a văzut pe președintele consiliului, i-a vorbit despre Mizil și ...
Mihai Eminescu - Codru și salon
... neagră spuindu-i ghicitori. Da, ghicitori, enigme. Ce știa el pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii furtunoși? În lacu-adânc și neted, în mijlocul de lunce, Părea că vede zâne cu păr de aur roș. Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare... La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci, Când rețele din codru pe creții apei clare, Scăldându-se prin papuri lăsau pe valuri fulgi. II Trecură ani. E noapte. În ... eu mințile îmi pierz. Când ai muri, iubito, căci contra morții n-are Nici Dumnezeu putere, atuncea cu amar Aș stinge în grămadă sistemele solare Și-n ăst mormânt te-aș pune ca pe-un mărăgăritar. Iar eu, eu, singuratec în lumea cea pustie, În caos fără stele și fără de nimic, M-aș arunca  un demon  să cad o vecinicie, De-a pururea și singur deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul Ar reintra în viață în vechile lor legi, Ființele lor nouă privească-atunci cometul ... Să te privesc cu gene pe jumătate-nchise, Dar nu mai crezi în visuri, căci nu mai crezi nimic. Să fii un pagi din basme ...
Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)
... i prididește ; Atunci tiranul vina Descarcă pre ministri, Ministrii pe tiran ; Cuvinte de-ndreptare De joc, de rîsul lumei ! Întărîtînd norodul Pînă cînd se deșteaptă, Și cere socoteală, Și răzbunare cere, Groaznică-n sfîrșit vine, Nu de la cer pedeapsa, Ci de la harnici oameni : Oameni ce s-înțeleg Ca dumnezeii vieții ! Vrednici de închinare, Dar prea puțin folosul ! Numai un punt de vreme Răsare-a minții floare ; Rodul al ei, dreptatea, Puțin ... are, Soțietatea turmă De lupi se face, Orbiri de pătimi Iau năvălire, Desăvîrșită E sfîșierea !!! Pre leu Strein, sălbatic, Prileju-l bucură, Pe turmă tabără Și prad-o face. Se liniștește iarăși ! Iar vezi pre om Sub tirania nouă, Ca vita ce cu jugul A fot obicinuită, Cu soarta-și mulțumit, Visează fericire ; Ba crede că e slobod Sub prefăcute pravili ; Și iar din cap începe Ș-înșale, să s-înșale : D-ăst cearcăn al greșalei E toată istoria. Doresc ca floarea minții A fi nemuritoare, Și rodu-i să ne fie Pîine, de totdauna. Voi, înțeleșii zdraveni Să-i fie grădinari Și săditori, ...
Ion Luca Caragiale - Sfânt-Ion
... am căzut pe mâna cui? Pe mâna Algiului, Ce m-apucai de făcui? Sai din loc și poc! și paf! Am făcut o lampă praf! Și pe urmă ce făceam? Ca un leu mă repezeam Și cu pumnii dam în geam, Și trăgeam și iar trăgeam Până când mi ți-l spărgeam. Atuncea Algiu numa Văzu că s-a-ngroșat gluma, Și cum este el șiret, A recurs la marafet Și ne-a turnat la secret Cam pe lângă cabinet; Și pe loc a poruncit, Că zicea că am răcit, Să ne tragă de năjit Cum se trăgea mai-nainte, Cu curea și spirt fierbinte, Cât lumea s-o ținem minte Nu-l mai ține, doamne sfinte! Și cum stam noi la secret Cam pe lângă cabinet, Pasămite că de jos Ne venea în sus miros; Că unde-ncep să strănut, Și cu Jean să mă sărut Și să-i urez la mulți ani, Sănătate, chef și bani, Și fiatru permanent La lojă cu-abonament, La lojă de beletaj, nde-i mai mare blamaj. Da' pesemne-amoniacu Făcu efect, lua-l-ar dracu! Că ... ...
Ion Luca Caragiale - Sfânt Ion
... am căzut pe mâna cui? Pe mâna Algiului, Ce m-apucai de făcui? Sai din loc și poc! și paf! Am făcut o lampă praf! Și pe urmă ce făceam? Ca un leu mă repezeam Și cu pumnii dam în geam, Și trăgeam și iar trăgeam Până când mi ți-l spărgeam. Atuncea Algiu numa Văzu că s-a-ngroșat gluma, Și cum este el șiret, A recurs la marafet Și ne-a turnat la secret Cam pe lângă cabinet; Și pe loc a poruncit, Că zicea că am răcit, Să ne tragă de năjit Cum se trăgea mai-nainte, Cu curea și spirt fierbinte, Cât lumea s-o ținem minte Nu-l mai ține, doamne sfinte! Și cum stam noi la secret Cam pe lângă cabinet, Pasămite că de jos Ne venea în sus miros; Că unde-ncep să strănut, Și cu Jean să mă sărut Și să-i urez la mulți ani, Sănătate, chef și bani, Și fiatru permanent La lojă cu-abonament, La lojă de beletaj, nde-i mai mare blamaj. Da' pesemne-amoniacu Făcu efect, lua-l-ar dracu! Că ... ...
Ion Luca Caragiale - Conu Leonida față cu reacțiunea
... prima, domnule, aleși pe sprinceană, care mai de care, dă cu pușca-n Dumnezeu; volintiri, mă rog: azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut! EFIMIȚA: Ei! așa da. LEONIDA: Și toți se-nchină la el ca la Cristos; de hatârul lui, sunt în stare, trei zile d-a rândul, să nu mănânce și să nu bea, dacă n-or avea ce. EFIMIȚA: Ce spui, soro? LEONIDA: Ce-ți spui eu, și câte și mai câte altele și mai și. EFIMIȚA: Bravos! ( 0 mică pauză și căscături de amândouă părțile ) LEONIDA: Trebuie să fie târziu, Mițule; ne culcăm? EFIMIȚA ( se scoală și se uită la ceas ): Douăspce trecute, bobocule. LEONIDA ( sculându-se și el și mergând spre patul din stânga ): Vezi dumneata cum trece vremea cu vorba... EFIMIȚA ( dregându-și patul ): Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva. LEONIDA ( la pat și intrând sub plapumă ): Mițo, ai zis matale fetii să vie mâine mai de dimineață ca să facă focul ? EFIMIȚA ( stingând lampa ): Da. ( se-nchină și se așază în pat la dreapta ) ( Odaia rămâne luminată numai de flacăra tăciunilor din sobă ) LEONIDA ( după ce s ...
... Ion Luca Caragiale - Mitică Mitică de Ion Luca Caragiale Apărut în 1900 - Mitică... și mai cum? - E destul atâta: Mitică - de vreme ce și dumneata îl cunoști tot așa de bine ca și mine. Firește că trebuie să-l cunoaștem: îl întâlnim atât de des - în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în ... foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original și inventiv. Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieții găsește un cuvânt de spirit la moment, și pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat și plăcut în societate. Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să ... Popescu, nu există roză fără spini!" Închipuiți-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu! Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice, și deși și-n genul acesta Mitică este destul de tare, e încă și mai tare în genul ușor, picant și ironic. "În genul acesta, cel puțin, pot pentru ...
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... seară cu mama mea și cu alții de la iaz spre casă. Era lună plină. Atunci am fost foarte lovit de faptul că luna merge și ea pe cer spre casa noastră. (Eu m-aș fi așteptat ca ea să rămâie deasupra morii de la iaz!) Cel mai frumos lucru de-acolo pentru mine erau poate iazul și moara. Și cred că, în adevăr, era un iaz foarte frumos. O bucată era lung și trist, singuratic. O altă bucată, cu malurile pline de verdeață și de copaci. Iar moara avea ceva nemaiauzit de misterios. În sat aveam câțiva amici țărani, unul Petrea Petrișcanu mai ales. Alăturea stătea un personaj foarte ... între două ziduri de copaci. Cărarea era întortocheată, și la o cotitură a ei am întâlnit odată un personaj din altă lume, înalt ca și mine, foarte grav și pășind măsurat -- un cocostârc. Am stat un moment amândoi față în față, apoi el s-a ridicat și s-a dus pe deasupra fânațului. Ce-am simțit atunci e greu de spus. Eram de 5 ani și cocostârcul îmi părea ca ...
Antim Ivireanul - Dedicația din Ceaslovul tradus de Antim și tipărit la Târgoviște, în anul 1715
... ce ai cătră cĂ©le dumnezeești. Cu aciasta și pre Dumnezeu cu faptele tale cĂ©le bune necontenit mărești, și besĂ©rica cu ascultarea cinstești, și ceata preoțească cu facerile de bine odihnești, și dumnezeeștile lăcașuri, cu luminatele tale daruri împodobești. Și iarăși milostivirea și fireasca-ți buna cugetare, cu câtă despărțeală de cât pre ceialalți domni te arată! Pre cei supuși cu daruri îndestulate totdeauna îmbogățești, pre politie cu ... cu bișuguri nenumărate. bunătății, și ca pre un ales din norodul lui cu dreptate te-au înălțat în scaunul domniei acestuia de Dumnezeu păzit pământ, ca văzând cei supuși părinteasca-ți dragoste, multa-ți bunătate, luminatele-ți faceri de bine, și cĂ©lialalte de Dumnezeu plăcute lucruri, ca lumina luminând înaintea oamenilor, să mărească pre părintele nostru cel din ceriuri, carele ne-au cercetat pre noi dintru înălțime și au rădicat corn de mântuire noao, dăruindu-ne domn ca acesta, blând, milostiv, drept, iubitoriu de streini, făr de răotate, făcătoriu de bine, iubitoriu bunătății și gonaci răotății. Deci dară pentru acĂ©ste împodobite bunătăți, preaînălțate doamne, și ...