Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA ȘI AȘA
Rezultatele 1111 - 1120 din aproximativ 1713 pentru AȘA ȘI AȘA.
Alexandru Vlahuță - Ce fericiți am fi-mpreună!
... i limba-n stare să înșire Din ochi câte ne spunem noi! ... Se sorb, adânci și însetate, A noastre lacome priviri, Același gând și dor ne-abate, Aceleași tainice porniri. Ș-atâta ți-i de înțeleasă Cerșirea ochilor mei triști, Că te roșești, ca o mireasă, Clipești, nervos buzele ... dezmierdare, Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeți: În noi, întunecat, tresare Misterul veșnicei vieți. O, ne-nțelegem de minune, Cu cât ne întâlnim mai des, Și, totuși ne sfiim a spune Ce fiecare-am înțeles. De rămânem singuri vrodată, Stăm muți, cu ochii în pământ. Tu parc-aștepți înfiorată ... în deșert mintea-mi frământ... De ce nu vrei? ... Mai lesne-ți vine Să-mi faci tu cale la-nceput: Apropie-te blând de mine Și-ntinde-mi mâna s-o sărut. Din vraja dulcilor ispite Nemaicătând să te abați, Ne-om pomeni, pe negândite, Ca de când lumea-mbrățișați. La ... zadar? La ce comoara ta firească Să ți-o îngropi, ca un avar?... Acum ți-i inima fierbinte, Frumoasă ești, iubită ești ... Ce mai aștepti, așa cuminte, Și ...
George Coșbuc - Legenda trandafirilor
... atunci va fi în viață! Și cu nădejdea scrisă-n față Ea pleacă, și din sat în sat Prin toate casele-a-ntrebat. Și a găsit în casa ceea Că p-un fiu mort plângea femeia, Și-ntr-altă casă plini de dor Copiii plâng pe mama lor, Și un bărbat în casa asta Plângea că i-a murit nevasta. Și nici o casă n-a găsit Fără dureri, un loc scutit. Și s-a întors la templu mama, Nu-i nici o casă-n lume, Brama, Scutită de dureri și-amar. Părinte-al vieții, e-nzadar, D-aș alerga prin lumea toată O, lasă-mi viu copilul, tată! Și ca un tunet depărtat, Prin templul sfânt s-a ridicat Un vuiet aspru de furtună Și-un glas puternic: Ești nebună Vreai întuneric? Dar să-mi spui, Poți face-ntunecime plină, În locul unde nu-i lumină? Și întuneric unde nu-i Tu faci lumină? Zile triste Fără plăceri tu cum le crezi? Și de există alb, nu vezi Că negru-l face să existe? Aceasta tu nu o-nțelegi? Vrei pentru tine alte legi? Dar pentr-un om
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... și fine; frumoasa statuă vie se urcă în patul ei ca Susana în baie și bietul băiat se așeză lângă ea sorbind-o cu ochii și mângâindu-i sânul. Ea zâmbea mereu, cuprinsă ca de un vis ceresc, se 'ntindea leneș în patul ei moale și-i șoptea foarte încet: — Ce băiat cuminte și dulce ești tu și cum te-am iubit din momentul în care m-ai privit cu ochii tăi cei suferitori. Și ce dulce e dragostea când n-o știe nimeni, nimeni în lume. Tu nici visezi cât te iubesc eu, nu-i așa? Nici visez [i] că suspin după tine ca turturelele noaptea, ba nici ai cuteza de a visa. Dar pare că tu ai știut ... era o estremă mulțumire, un sentiment de ușurare a inimei. Când se trezi acuma, se trezi nu acasă, ci 'ntr-o grădină mare și frumoasă, pe arborii căreia atârna omăt. Vro câțiva copii se jucau cu bulgări de zăpadă și fugeau repede prin grădină, iar într-alt loc văzu o fată tânără îmbrăcată în alb, foarte, foarte palidă la față și cu ochii pe jumătate deschiși numai. El s-apropie de ea, iar ea-i zâmbi ...
... Alecu Donici - Împărţeala Împărțeala de Alecu Donici Având tovărășie La o negustorie, Câțiva prieteni pe viață Au câștigat mulțime de bani gheață. Și adunându-se la casa lor obștească S-au apucat folosul să-mpărțească. (Dar sunt cam rare împărțele Fără gâlceve sau smintele.) Și-ai mei prieteni buni, câștigul împărțind, S-au întărtat la sfadă. Când, iată! deodată, Aud strigând: — Săriți! săriți! foc! casa arde! — Lăsați și ... dintre tovarăși unul. — Iar mie în tot bunul Vro două mi se vine, Le zise lor un alt. — Aidem însă! — Ba stați, Și dreaptă partea mea îmi dați, Strigară celalalt. — Da pentru ce? Și cum?.. Sfădindu-se așa, prietenii văd fum Cu pălălaie-n casă, Și neputând să iasă, Au ars ei toți, cu bani, cu tot. Aici a zice pot: Că la un rău obștesc, când cere trebuința ...
Alexei Mateevici - Datoria noastră
... necunoscute. Acum, când răsare soarele deșteptării, moldoveanul simte toată povara cea grea a vieții nenorocite, care-l apasă pe el. Se înțelege că și la noi cel dintâi o simte asta țăranul, care în toate vremile și la toate popoarele a fost suferitorul, plângătorul și ducătorul nevoilor întregii națiuni (întregului norod), pe când tagmele cele mai de sus, căpătând destul de lesne plăcerile vieții, adeseori uită de fratele sau cel ... că atunci când cei mai mari și mai norociți din norod nu uitau de cei mai mici, întreg poporul scăpa de întuneric, de jugul neștiinței și al lipsei de drepturi. Când cei mai mari dădeau mâna frățească de ajutor și de unire la cei mai mici, atunci poporul își înalța mândru capul, se adăpa la izvorul luminii și al științei și mergea, tot mergea înainte. Așa ne spune nouă istoria — povestirea faptelor trecute a tuturor popoarelor (noroadelor). Prin spusele istoriei, datoria noastră, ca a unui popor ... ni se înfățișează și mai lămurit. În scurt, ea constă într-aceea ca țăranul luminat prin faptele ce se petrec acuma la noi în împărăție
Costache Conachi - Scrisoare către Zulnia
... Cum să aibă la iubire Dumnezău pe-o muritoare, Unde-i acea vreme, dragă, ah, dragă și mult iubită, În care cu tine-n brață și tu de mine lipită Petreceam zîlele noastre în pustiiul acel mare ! Vai mia, zisăi pustiiul și în inimă mă doare, Mă doare, că acolo numai am trăit în fericire, Am gustat hazul din lume, cu plac și cu mulțămire. Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce răsuna de suspinul dragostelor înfocate, Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire De dezmierdări, de voroave, de libov și de iubire, Potica acea vestită ce-o treceam cu groază mare, Dar ne înlesnea prilejul de-o furișă sărutare, Rîpele întunecoase ce ferea cu tăinuiri ... mea îi numai una, tu o știi, că mori de frică Nu cumva din nevedere sau din ciuda depărtării, Dup-atîta pătimire, să mă dai și tu uitării. Ah, la o așa-ntîmplare, tu știi, fără îndoială, De mai pot trăi, Zulnio, măcar cîtu-i o clipală. Alerg, mă duc și vin iarăși, cufundat într-o tăcere. În durere cunosc viața și ...
George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu)
... taichii , acolo sunt Scormon , O viață pierdută și Moara cu noroc . Cine nu cunoaște mai cu seamă această din urmă nuvelă nu cunoaște pe Slavici și nu cunoaște una din cele mai puternice creațiuni ale literaturii române în acest gen. Ne-am delectat în copilărie cu Budulea taichii și cu Popa Tanda și le-am recitit mai târziu, cu acea indulgență și lipsă de rezerve mintale cu care răsfoim cărțile îmbibate de farmecul unor amintiri personale, deci cu aceeași plăcere. Dar aceste două nuvele, de care pomenesc ... personagiile îți rămân pentru totdeauna în minte. Drumul care urcă dealul dinspre Ineu, hanul acela izolat, frecventat de drumeți pitorești la anumite epoci ale anului și la anume ceasuri ale zilei, Ghiță hangiul și soția lui Ana, Pintea căprarul de jandarmi, fost tâlhar, Săilă boarul și Buză-Ruptă — și mai cu samă acel neuitat, cinic și inteligent Lică sămădăul , personagiu unic în literatura noastră, exemplar de om straniu, care te urmărește ca enigmaticul Svidrigailof din Crimă și pedeapsă . Moara cu noroc nu-i numai o nuvelă bogată, e în același timp un mic roman de moravuri, tot atât de interesant, prin fondul ...
George Topîrceanu - Demostene Botez: Tristeți provinciale
... George Topîrceanu - Demostene Botez: Tristeţi provinciale Demostene Botez: Tristeți provinciale de George Topîrceanu Tristeți de după-amezi ploioase Și de nostalgice obsesii, Când stai cu storurile trase Și-aștepți să vie ora mesii... Tristeți de străzi pustii și mute, Cu ziduri vechi și cu fațade De edificii cunoscute În care nu știi cine șade... De domicilii spațioase Cu flori la geam și cu salon, Din care pe la ceasul șase Auzi urlând un gramofon... Tristeți adânci de guvernante Ce nu știu bine românește Și de flașnete ambulante Cu papagal care ghicește... De cartiere suferinde, De uși cu lacăte-n verigi Și de dugheană care vinde Fitil de lampă și covrigi... Tristeți de goarnă funerară, Melancolii de cățeluși Uitați de cineva pe-afară Să scheaune pe lângă uși... Tristeți romantice de fată Cu nasul lung ... copilaș urât, de țâță, Uitat de maică-sa-n tramvai... Tristeți de garduri invalide, De porți ieșite din țâțâni, De doici care-au rămas gravide Și-acum li-i frică de stăpâni... De ordonanțe fără leafă Și de trăsură cu un cal Și cu scapetul ras la ceafă... Tristeți de bâlci provincial, De panorămi, cu-o ferestruică
Ion Luca Caragiale - Sonete (Caragiale)
... Luca Caragiale - Sonete (Caragiale) Sonete de Ion Luca Caragiale SONET D-lui Agostino Mazzoli, bariton absolut, cu ocaziunea beneficiului său în opera Ernani Ești rege, și, pe tronu-ți, în plină strălucire Apari ca totdeauna, și gat-a ne-ncânta; Supușii te salută, zicându-ți în unire: Talentul e coroana ce sta pe fruntea ta! E sărbătoare astăzi, splendidă ... vrei prin lume și tu ceva să zici, Cum fug toți d-ale tale cuvinte deletere? În loc să-ți vezi rușinea, stigmatizat cum ești, Și, dându-te căinței, să plângi și, de durere, Să-ți dai în piept cu pumnul, ai cutezat, mizere P-o pată de nimica, să-njuri pe cei onești... Fals, malonest, venale ... Contimpuranilor mei Fără de graiuri gure și ochi făr' de priviri, Făr' de mișcare forme, și încă, vai! ce este Mai sec în astă lume și mai nemernic, țeste Făr' de gândiri și inimi lipsite de simțiri! Așane pomenirăm, dodată, fără veste, Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi. Bizar! Ființe fără ființă, trecem peste Pocitul visal unei ... vreme de-njosire, în tină și din tină, Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină; Zadarnic ne născurăm și făr' să trebuim! Păsemne-
Gelu Vlașin - Cuvântul înainte de turn
... de turn Cuvântul înainte de turn de Gelu Vlașin Într-o zi mi-am construit un turn de cristal. Din vârful lui au început să-și ia zborul cuvintele... unul câte unul, încetul cu încetul, până când aerul a devenit o respirație întreagă, până când trecătorii grăbiți s-au ... admire ploaia cuvintelor. Apoi s-a născut un curcubeu cu aripile întinse peste oameni și turnuri. Culorile lui s-au transformat în fluturi și-au început să cânte. Era un concert de aripi și culori și cuvinte. Într-un târziu a venit moartea. Era așa cum mi-o imaginasem. Înaltă, frumoasă și rece. Avea o rochie de mireasă, albastră și în mâna stângă ținea un trandafir alb. S-a urcat în turnul meu de cristal, mi-a zâmbit într-un fel ...
Alecu Donici - Adevărul sau cucoșul de la moară
... De a ne da de știre Prefacerile zilei ș-a timpului schimbări. El, făr-a se supune La reguli și cercări, Când adevărul spune, E ca un fabulist; Iar când arată timpul e cam naturalist. Știu dar că la o moară, cucoșul prin cântare Morarului ... Și unda zgomotoasă, în roți cu-a sa iuțime Izbea din înălțime În aer spumegând, Morarul simțea foame. Deci iese el din moară Și ... lui cântare, de vuiet mistuită, Era neauzită. Morarul trist se duse în moară, așteptând S-audă mai degrabă cucoșul său cântând. Așteaptă, măi morare, C-așa-i și