Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI (MULT)
Rezultatele 1121 - 1130 din aproximativ 1433 pentru CEL MAI (MULT).
Ion Luca Caragiale - Congresul Cooperativ Român
... maro.) Urmează de aci o discuție foarte vie, în care se schimbă o mulțime de replice destul de violente. Dăm aci pe scurt pe cele mai importante. UN ȘELAR : Trebuie să-i strângem în chingi pe adversari! (Zgomot asurzitor.) UN LIBER-SCHIMBIST : Vreți sa ne înșelați! D. GEORGES IONESCU , orloger român ... puține cuvinte și, deși urmând după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! (Zgomotul începe a se stinge, cu atât mai mult cu cât d. Capșa, cofetarul, își dă toată osteneala să îndulcească lucrurile.) D. IUILAN OPRESCU , în tot timpul scandalului conserva o atitudine demnă și o ... noi ețetera. O VOCE : Ețeteracota! (Aplauze, ilaritate.) DIRECTORUL Companiei barometrice: Domnilor! Onorabilii preopinenți au vorbit cu multă... pompă, dar, pardon, superficial. Eu voi să... sondăm mai adânc! (Murmure, întreruperi și protestări.) DIRECTORUL fabricii „Stellaâ€�: începutul acesta nu miroase bine. (Zgomot.) D. PREȘEDINTE , către orator: Mă rog, compania dv. nu este ... zică vreți să-mi astupați gura? foarte bine... Dv. vă... încuiați, ca să zic așa, în ordinea dv. de zi, și apoi, de aci, nu mai ...
George Coșbuc - Legenda rândunelei
... de-a cătare Și-apoi, pe lângă toate, Și fată de-mpărat. Ușor se duce nume De-un lucru bun în lume, Dar mai ușor de-un lucru Frumos cu-adevărat. Și-n toată lumea vestea I-a mers, cum merg de-acestea Când trec din gură ... un stol Pe-un larg adânc al mării Spre-adâncul larg al zării Se duc corăbii multe Cu fata de-mpărat. De-amar ea nu mai poate: Inelul scump și-l scoate, Din deget, și-l aruncă În marea ce-o străbat. Atunci, să știi tu bine, Voi mai vorbi cu tine, Când mi-or găsi inelul. Iar mirele-a-nghețat. La cuib venind acum, Sfărmat găsi ea cuibul Iar puii morți ... sa să-i spuie, Scăpat de-atâta chin. Aripele i-au frânt, Se zbate-acum de moarte În țărnă, pe pământ De-acum tu nu mai plânge! Și-n brațe el o strânge. Cu mâna cea purtată Prin sânge pe inel, Bărbia el i-o prinde: Dar brațele-și întinde Cu ...
Ion Heliade Rădulescu - Fata lui Chiriac
... fata lui Chiriac este vorba?!" Tot omul, toată împerecherea, tot partidul își are câte o fată a lui Chiriac a sa: mai slută, mai frumoasă, mai isteață, mai toantă, cum a dat Dumnezeu! Spre exemplu, fata lui Chiriac a mea este limba românească: unora li se pare urâtă foc ... — căciula vlădicei, la alții — căciula lui vodă. La unii fata lui Chiriac este popa, la alții — preoteasa, și la alții, care sunt mai moderați, fata preotesei. Cât pentru mine, eu sunt din cei moderați. Fac ce fac bieții oameni și tot de fata lui Chiriac aduc vorba. Fiecare ... cu fata lui Chiriac a sa; a unuia e mai tindicheată, a altuia mai snovoasă; a unuia mai naltă, a altuia mai ghindoacă; a unuia blondă, a altuia brună, a altuia castanie; a unuia năsoasă, — bat-o cârnia ...
Ștefan Octavian Iosif - O viață
... și nu cunoaște vreme, Acest erou romantic visat și zi, și noapte De brudnicele fete cu mințile necoapte... "Îl știu și eu! va zice băcanul cel simpatic. E vreun "împușcă-n lună", un tânăr ușuratic Ce scrie cărți cu versuri, — ei și?... ce-mi pasă mie, Că eu doar nu ... stâlp al țării, și, prin urmare, nu e Împins de spete scara măririlor s-o suie... Pârinții lui muriră departe, în bordeiul Deasupra cărui, singur, mai stă de strajă teiul Ce i-a umbrit străbunii în zile mai senine... La umbra-i primitoare era așa de bine! Dar, din copilărie rămas orfan, băiatul A fost silit din vreme să-și părăsească ... Cum cresc mai toți orfanii în țara românească. Azi dă-n familii lecții și scrie la gazetă, Ducându-și viața-n studiu și liniște discretă. Mai greu e însă iarna: doar la-nceput de lună O muzică de flăcări în sobă-i dacă sună Și-aruncă prin odaie un zâmbet cald ... chiar și surtucu-i, ieșit de ploi și soare, Își ia atunci un aer voios, de sărbătoare... Încolo, totdeauna atotstăpân e gerul. Zadarnic soba veche ...
... Steinbach și Goldberg. De Ă³re-ce cheltuielile nĂ³stre de proces făceau 275 fl. eÅ am primit însărcinarea ?eri suma acĂ©sta, nici maÄ mult, nici maÄ puțin. Concetățeanul Spitzer a oferit 276, iar concetățeanul Steinbach 277 florini… 277fl. o dată, - de douÄ• orÄ â€“ nu dă nimenÄ ... copiÄ, și-a pierdut casa, via și cele z ece pogĂ³ne de pămînt. Lucrul acesta nu-l știÅ din auz ite: e cel din urmă proces în care am pledat, cea din urmă execuțiune, la care am asistat. Plânsetele celor douÄ• femeÄ, căința fiiceÄ și blestemele mumeÄ nâ ... găsesc banÄ ieftinÄ. Dacă aÄ mĂ³rte la casă, dacă păgubescÄ cu un boÅ, dacă aÄ vre-o nevoie grabnică, unul dintre dînșiÄ te ajută, cel-lalt te încurcă, iar at treilea cumpărându-țÄ averea. Fiind-că n’are ce să făcă cu ea, el ți-o lasă dar te lĂ ... Românilor, și aceia dintre RomâÄ, care vorbesc alt-fel, orÄ sînt stăiniÄ de nĂ©mul lor, orÄ îÄ înșĂ©lă pe EvreÄ. Cea dintâÄ și mai adevărată dovadă de iubire este sinceritatea, și noÄ iubirea nĂ³stră de Ă³meni o dovedim când le z icem Evreilor: Din z i în ...
Alphonse de Lamartine - Singurătatea
... l-această vedere felurită, Rece, nimic nu simte plăcere pe pământ; El înainte-mi este o umbră rătăcită: Soarele nu-ncălzește pe cei ce nu mai sânt. Stânce, colnice, dealuri, d-a rând le iau pe toate, Din margine la alta, d-apus la răsărit, Nimic nu las din ... pe pământ nu are. Pe carul aurorei să zbor până la tine De ce nu pot, o, scumpe locuitor ceresc?! În locul osândirii ce mă mai zăbovesc? Nu e nimic d-amestec între pământ și mine. Jos pe livezi când cade frunza cea-ngălbenită, Vântul de seară suflă, o zboară, ș ...
Ion Heliade Rădulescu - Singurătatea
... l-această vedere felurită, Rece, nimic nu simte plăcere pe pământ; El înainte-mi este o umbră rătăcită: Soarele nu-ncălzește pe cei ce nu mai sânt. Stânce, colnice, dealuri, d-a rând le iau pe toate, Din margine la alta, d-apus la răsărit, Nimic nu las din ... pe pământ nu are. Pe carul aurorei să zbor până la tine De ce nu pot, o, scumpe locuitor ceresc?! În locul osândirii ce mă mai zăbovesc? Nu e nimic d-amestec între pământ și mine. Jos pe livezi când cade frunza cea-ngălbenită, Vântul de seară suflă, o zboară, ș ...
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
... păsare în nasul regelui sau al filozofului, iar negăsindu-i, apoi în hobotul elefantului sau în altă fiară. Se-nțelege că, cu cât este pielea mai fragedă, ajungem mai degrabă la globulețele sângelui, pe care îl sorbim cu deliciu. De aceea pătrundem mai cu preferință în locașuri unde trăiesc oamenii în trufie și lux, fiind pielea lor fragedă și îngrășată prin producte cosmetice și scutită de arșița soarelui ... sânge, și vocațiunea ta nu corespunde genealogiei noastre isÂtorice, căci strămoșii tăi și-au împlinit datoriile lor cu glorie, sugând nobilul sânge al celor mai onorați cetățeni ai țării, necruÂțând nici pe cei mai mari demnitari ai statului. Ei sugeau de-a valma pe înțelepții filozofi și brahmini, precum și pe frumoasele femei de la curte. Iar ... de-a valma. OameÂnii mor, nevăzând pe minerii ce-i ucid, căci vederea omenească e tâmpită, neputând străbate cu văzutul pe cele mai mici creații ale naturii. Cu cât animalul e mai voluminos, cu atât e vederea lui mai mărginită. Noi vedem aceea ce nu vede nici pasărea, și pasărea vede aceea ce nu poate vedea nici omul. Uită-te pe luciul apei sub ...
... aducătorul acesteia, vine la dumneata să-ți ceară un serviciu și mă roagă să pun o vorbă bună în favoarea lui. Nu știu cu cât mai multă căldură să ți-l recomand. Contez pe amiciția d-tale, că ai să-l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul ... a obținut de la dumneata ce a dorit și ce, desigur, merită. Mulțumiri anticipate etc." Pe când eu nu știu cum să mai mulțumesc bunului meu amic pentru atâta bunăvoință, el pune scrisoarea-n plic, lipește plicul și scrie adresa; apoi îmi dă plicul... Iau plicul și încântat ... un borș... Nenorocitul! Vrea să-mi toarne borșul din ceașcă în farfurie și, stângaci, face o mișcare cu cotul și răstoarnă peste plicul meu serviciul cel schiop. Piaza rea! zic eu în gândul meu... S-a vărsat undelemnul! Dar n-apuc să gândesc bine, și prostul de băiat, întorcându ... iau repede și-l șterg... Din nenorocire, hârtia plicului a înghițit destul undelemn și destulă zeamă caldă... Ce e de făcut? să-l mai șterg! Tot ștergându-l în amândouă palmele cu șervetul... altă nenorocire!... plicul se dezlipește! E peste putință să duc persoanii o scrisoare în așa hal ...
Ion Luca Caragiale - O scrisoare pierdută
... Famelie mare, renumerație mică, după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice: „Mai roagă-te și tu de domnul prefectul să-ți mai mărească leafa, că te prăpădești de tot!..." Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin... Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria; dar de! nouă copii și optzeci de lei pe lună: famelie ... nu fac pe nenea Zaharia și pe Zoe să m-aștepte. Ei nu dejunează fără mine, și nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Și mai ales cum e Zoe nerăbdătoare... PRISTANDA: Ce-mi ordonați, coane Fănică? TIPĂTESCU: Să-mi afli ce scrisoare e aia și de cine e vorba. PRISTANDA ... apoi să-l lucrăm pe onorabilul! PRISTANDA: Curat să-l lucrăm! TIPĂTESCU: Stăi un minut până să-mi schimb haina; ieșim împreună; am să-ți mai spun ceva. PRISTANDA: Stau, coane Fănică. (Tipătescu iese în stânga) Scena II PRISTANDA singur Grea misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu coana Joițica ... intră prin fund, fără să ia seama la Ghiță, care se ridică repede la intrare. Trahanache e mișcat) : A! ce coruptă soțietate!... Nu mai e moral, nu ...
Ion Luca Caragiale - Infamie...
... aducătorul acesteia, vine la dumneata să-ți ceară un serviciu și mă roagă să pun o vorbă bună în favoarea lui. Nu știu cu cât mai multă căldură să ți-l recomand. Contez pe amiciția d-tale, că ai să-l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu, pe bunul ... a obținut de la dumneata ce a dorit și ce, desigur, merită. Mulțumiri anticipate etc." Pe când eu nu știu cum să mai mulțumesc bunului meu amic pentru atâta bunăvoință, el pune scrisoarea-n plic, lipește plicul și scrie adresa; apoi îmi dă plicul... Iau plicul și încântat ... un borș... Nenorocitul! Vrea să-mi toarne borșul din ceașcă în farfurie și, stângaci, face o mișcare cu cotul și răstoarnă peste plicul meu serviciul cel șchiop. Piază rea! zic eu în gândul meu... S-a vărsat undelemnul! Dar n-apuc să gândesc bine, și prostul de băiat, întorcându ... iau repede și-l șterg... Din nenorocire, hârtia plicului a înghițit destul undelemn și destulă zeamă caldă... Ce e de făcut? să-l mai șterg! Tot ștergându-l în amândouă palmele cu șervetul... altă nenorocire!... plicul se dezlipește! E peste putință să duc persoanei o scrisoare în așa hal ...