Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PENTRU CE
Rezultatele 1121 - 1130 din aproximativ 1697 pentru PENTRU CE.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II
... ești însă ca popii la soboare. EUGENIE: Ai cam ghicit în parte. Deși n-am gelozie, Dar simt câtă rușine, cât de cumplit afront E pentru noi boierii, când văd un prost țăran Ce poartă semnul muncii pe mâinile-i asprite, Când văd pre altul care mergea la târg cu sacul, Sau cela ce deunăzi vindea la lumânări, Ori plăcintarul care striga ieri: La covrigi! Cum au ajuns să fie în cele mai mari trepte, Iar vechea mea noblețe ... piciorul cu sila grămădind, De bătături durerea te face-olog să umbli. Ți-ai pus o haină care plătește o moșie, Și slugile asudă până ce te gătesc. Când statul lor romanii au vrut să-ntemeieze, Atâta osteneală eu cred că n-au avut, Cât cei ce au s-aleagă colorul hainei tale, Caftanul cum să fie cu moda potrivit, Cu vârsta și cu locul, cu timpul ce va fi. În târg nu suferi verde, nici vara catifeaua, Nici iarna să lucească nu vrei mătăsăria, Ci toate să-și păzească a sale ... pământul; De ce ...
Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona
... în sfîrșit, să-și afirme personalitatea lor multiplă de oameni cari au colindat toate muzeele și pinacotecile din lume și, prin urmare, pot decreta. Ceea ce vreau să însemn aci sînt numai impresiile primite direct, bucuria sufletească ce mi-a dat-o o oră trăită în expoziția deschisă de curînd la Ateneu. Las la o parte pentru astăzi delicatele acuarele ale d-lui Grant, care expune alături, și trec în sala unde domnește Verona. Pe vremea asta tristă și ploioasă, în care ... ncovoaie un ram, dat de mîna lui în lături, acum coboară un hîrtop ca să apuce pe o potecă știută numai de dînsul ; simt din ce în ce răcoarea pădurei, singurătatea devine fioroasă, luminișurile se-ntunecă, amintirile vechilor hoți ce bîntuiau acest legendar codru te urmăresc la fiecare pas și te-nfioară, dar el și-așază tihnit scaunul lui de pictor, cu pușca alături, scrutează ... scoate streașina ca o corabie naufragiată — e o tragedie neștiută, într-un pustiu. Și mai departe, într-un colț fericit, iată o simandicoasă familie ce ține sfat, punîndu-și pretențiile în evidență,personaje grave, cravatate cu vinețiu, umflîndu-se de mîndrie, cum le stă mai bine unor curcani ...
Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele
... chiue vântul cu - aripa sburlită, Adună și sparge o turmă cumplită De nori ce aleargă trăsnind în păduri. Prin noaptea bătrână, ursuză, voinică, Prin nori ce se clatin, se luptă, se sparg, Feciorul de rege trecea fără frică— Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie 'ntunerecul larg. În van la picioare-i fug râuri spumate Și stâncele rupte în cale-i s'ațin, Nimic nu-i în stare s ... steloasă și întinsă. Spun mite — zice singur — că orice om în lume Pe-a cerului nemargini el are o blândă stea, Ce 'n cartea veciniciei e - unită cu-a lui nume, Că pentru el s'aprinde lumina ei de nea; De-aceea 'ntreb gândirea-mi ca să-mi răspund' a nume Din marea cea albastră, care ... mea-i legată viața unei lumi? Pe capul meu și 'ntoarce destinurile sale Când mor ea cade stinsă 'ntr'a caosului vale De ce de-a mea viață o lume e legată, De ce un înger palid din cer s'a coborât Ca trupul meu să 'nvie cu flacăra-i curată, De ce ...
Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...
... steloasă și întinsă. ,,Spun mite  zice singur  că orice om în lume Pe-a cerului nemargini el are-o blândă stea, Ce-n cartea veciniciei e-unită cu-a lui nume, Că pentru el s-aprinde lumina ei de nea; De-aceea-ntreb gândirea-mi ca să-mi răspund-anume Din marea cea albastră, care e steaua mea ... mea-i legată viața unei lumi? Pe capul meu și-ntoarce destinurile sale, Când mor ea cade stinsă-ntr-a caosului vale? De ce de-a mea viață o lume e legată, De ce un înger palid din cer s-a coborât, Ca trupul meu să-nvie cu flacăra-i curată, De ce-un geniu coboară în corpul cel urât, De ce orice ființă din cer e condamnată O viață să petreacă în scutece vârât? Cine prescrie legea la orice înger blând Ca-n viața-i să ... blânzi și timizi, așa nevinovați Încât în astă lume nu trebuiesc cercați. A unui înger palid ursita pământească Legată e de soarta corpului ce-l aleg. Atârnă de viață domnia lor cerească: Ce samănă în lume, în stele ei culeg; Nefericiți adesea, ...
... tine ca să-ți beu puțintel must ... — O! vino, prietine, că-ți voi da și far de aceea cât îți va trebui. — Dar ce cauți aice? — Astăzi mi-am călcat puțintel must și am venit să mă vesălesc, tocma și tu, satire, bine m-ai nimerit, vino să ... cupile: — Prietine, zici, dacă-i să mă ospătezi cum să cade, cântă-m ceva ca să fii desâvârșit: iată-ți și buciumul. — Și ce să-ți cânt? — Cântă-mi ... cântă-mi ... mări, cântă-m cântecul cel întâi cari l-au cântat Pan cu naiul cel făcut din nimfa ... și inimă de tigru, în sfârșit nu te-ai plecat la rugăciunile meli, în sfârșit m-ai lăsat într-o vecinică jale, cumplită amorezată! la ce nu ț-am plăcut! Cunosc că acești lungăreți ai mei obraji, sprincenile aceste afundate și nasul meu acest urât nu ț-au plăcut, dar însă ... Te tânguiesc, o, nimfă, jăluiesc ochii tăi acei negri și mari, mă mâhnesc de acĂ© înaltă talie, acel piept ca crinul, mâinile tali aceli albi, pentru cari și Ira te-au zavistuit, ah! aceste toate nădăjduiem să li îmbrățoșăz, să li sărut și să mă vesălesc, dar, o! cum s-au ...
Grigore Alexandrescu - Așteptarea
... Grigore Alexandrescu - Aşteptarea Așteptarea de Grigore Alexandrescu Acesta este ceasul... sau cel puțin sosește, Dar ea unde să fie? De ce nu se ivește? Minuturi fericite sunt oare de pierdut? Foarte puține omul în viața lui are! Se auzi un sunet... Să ascult... mi se pare ... de-asemenea simțire Pășește-nvăluită în umbra unui nor, Chiar în acele sfere care au ceresc nume, Poate-amorul domnește ca aerul în lume: Cu ce drept omul singur să fie simțitor? Nu știu, dar la atâtea rele nesuferite, Ce asupră-mi adesea se par a fi unite, Singur amorul este izvorul fericit, Ce fără încetare m-adapă cu uitare, Ca undele vestite fântânii de mirare Prin care morții uită că-n lume au trăit. Zile neprețuite ale copilăriei ... trece în climele străine, Unde sunt alte stele, și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce când firea ar zâmbi. Sătul de mari nimicuri ce nu dau fericirea, Cătând în viață pacea, și-n pace mulțumirea, Ca râul fără nume, aș trece neștiut. Oricât de mic e templul, dar tot ... de vederea-mi ea nu se spăimântează: Un străin pe aicea sfială ar avea. Ea pășește, ia seama... o aud că șoptește. Negreșit e femeie...
... aseara am avut o întâmplare cu dumneei... M-au bătut ei, prietenii dumneei, strașnic, nu-i vorbă... halal să le fie!... așa mângâietură, n-am ce zice, de mult n-am mai căpătat; dar... nu-mi pare rău; încai mi-am sărat sufletul — i-am dat eu dumneei ce i se cuvenea... Pe urmă, după ce soarbe din bărdacă, povestește, cui are vreme să-l asculte, întâmplarea. Ieri, plimbându-se pân cetatea de scaun, a auzit sunând trâmbițe; a ... Apoi de! — Ia, ascultă, mă băiete — a zis unul de la masă — are dreptate dumneei: dacă place la toată lumea, ce te amesteci tu?... ce-ți pasă ție? — Cum o să placă, nene, săracul de mine?... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!!! — Daca le place, mă ... eu te plesnesc!... Uite-așa! o să ne placă! — Lăsați-l, mă, zice altul; asta e părerea lui... — Părerea lui s-o ție pentru tat-său și pentru mă-sa! să nu ne-o vâre nouă cu de-a sila pe gât! Și-ncep să vorbească tare toți deodată, unul așa ... ...
Gheorghe Asachi - Cânele orbului
... Gheorghe Asachi - Cânele orbului Cânele orbului de Gheorghe Asachi Din amara und-a mărei iesă-o rază scânteioasă Ce-n coloruri vii lucit-au preste muntele înalt. Steaua zilei se renaște și lumina-i amoroasă Orizonului dă viață, florilor plăcutul smalț; Raza ei pătrunde ... discului focos! Dar la ușa-acelui templu un orb singur se găsește, Ascultând vuietul zilei ș-orice pas de trecători; Gura-i murmură o rugă ce adânc te umilește, Și-ntr-o noapte nesfârșită pășind e rătăcitori. Dar, vai, cesta nu-i tuneric-unei nopți posomorâte Ce în inimă dișteaptă misticoasele plăceri, Care tristele deșerturi de a lunei raze-umbrite Le-umple de-a melancoliei suvenire și dureri ... noaptea eternităței, un adânc nepriceput, Unde-amorului privire niciodată au străbătut. Tu ce nașterea-ți răpiră ochii, triste osândite, Razele dulci a luminei pentru tine nu-s urzite, Nici plăceri... strein e ție acel foc fermecători Ce în loc de fericire însoțesc pre muritori, Nici, aleu, pre lângă tine lațul lor nu se întinde, Și când nobila simțire pre vrun om duios ...
... Panait Cerna - Ecouri Ecouri de Panait Cerna Sămănătorul, IV, nr 24, 12 iunie 1905 Când, după zile lungi de jale Ce-au mângaiat un trist amor, Vă întâlniți pe-aceeași cale, Înlănțuiți de-același dor, Grădinile în mii de fețe În cinstea voastră înfloresc, În crâng ... viitor Aud a voastră sărutare Din noaptea neființei lor. Și, dacă nebunii divine Vă smulg în ceruri, tremurând, E ca un neam întreg ce vine Se bucură cu voi în rând; Și, dacă-n ora fermecată Asemeni zilelor păreți, E că trăiți, ca-n vis, deodată Atâtea mii și ...
Grigore Alexandrescu - Miezul nopții
... trei ierni întregi trecură, Trei ierni, căci după ierne viața-mi socotesc, Căci zilele-mi ca iarna de viscoloase-mi fură, Copaci din miezul iernii ce vânturi îi clătesc. Frumoasa primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori; Pășește, și pe urmă-i verdeața se ivește Și ... șoaptă... Dar unda lor e lină, Iar sufletu-mi e-n valuri, n-am soare seninos. Căci închinat durerii, amara mea viață De-atunci e pentru mine nisip neroditor, Ce vara îl usucă, ce iarna îl îngheață, Pe care flori nu află sărmanul călător. Lăsat străin în lume, lipsit de orice bine, Văzând că nu-mi rămâne plăcere pe ...
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Prima zi
... stătute ne mirăm îndelung ca paiele ude în ieslea mântuitorului și nu ne dumirim poate-ar trebui o aproximare a tăcerilor prin fluviul ce unește două maluri o iluminare a peșterii duhnite (pentru scrijelirea pereților fratre nu ajung toate cuvintele astea obosite) câmpia (ne dăm cu părerea) poate ar trebui câteva milenii lăsată pârloagă (pentru regenerare n-ajung toate excrementele lumii) să disecăm să nivelăm să implantăm firicele de aer în plămânii de gumă ai planetei băiete încă un rând ... de lemn minunate poheții văd și aud poheții suferă și se bucură ca niște copii orfani când văd jucăria ei cer si altora să vadă ce văd ei de acolo de jos din fundul gropii Lazăre tu treci mereu printre noi Ioane cu capul în mână ca pe-o târzie ofrandă ... tranzit gloria mundi! 6. cobor pe scara de serviciu a zilei următoare mă simt străin în propria-mi piele (temniță și temnicer după ce-am înghițit cheia) și-mi vine să înjur să blestem (dar unde să pun oare blestemul) clipa în care am dat buzna în cancelaria domnișoarei ... ...