Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 1131 - 1140 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
Dimitrie Anghel - Himera (Anghel)
... încîntă și-i doare pe ei mă revoltă pe mine: Toate le vede întors ochiul meu, altfel făcut. Spre a-i putea îndura și spre-a fi îndurat printre dînșii, Trec ca o mască prin bal, vesel cu lacrămi în ochi...â€� Iute, Himera și-a-ntins atunci aripele-albastre: Cerul deasupra-mi scădea tot mai îngust și mai mic. Tot mai departe de cer coboram ca o piatră-n cădere Și ca un ochi luminos soarele-abia-l mai zăream, Tot mai departe apoi, scînteia ca un fulg de jeratec: Inima-n piept mi s-a strîns cînd păn’și fulgul s-a strîns. Dară pe celalt tărîm cînd ochiul meu orb se deprinse Cu întunericul său plin de fantastice lucruri, Scumpe comori ... nu mai știam ce s-aleg. Nimeni pe lume n-avea bogății mai imense ca mine, Totuși sărac mă simțeam, cui să le dau neavînd. Și mă cuprinse atunci o milă adîncă de oameni Și lăcrimînd m-am gîndit: oricum să fie,-mi sunt frați ! Fără să vreau mă învinse iar dorul de cerul albastru
... O, dragul meu Ceahlău! Ș-a tale suvenire în inima-mi săpate, Îmi zic că-s june eu. Subt ale tale poale sunt și voi fi tot june, Căci tu nu-mbătrânești, De mii de ani atâta te-nalți ca o minune, Subt boltele cerești. Tu ai văzut în juru-ți popoare felurite, În lupte furnicând; Românul însă singur cu inimă fierbinte Stătu te admirând ... devine A fi în veci unit. Sunt sigur că acuma te uiți cu bucurie La frații din Carpați, Bucecii, Caraimanul**, închinăciune ție Trimit ca niște frați. Ei speră ca și tine, că vreodineaoară Tot va suna o oară Ca munții României de dânsa răzlețiți Să fie toți uniți. * Tu stai de cer aproape și poate câteodată Pe Panaghia*** ta, Vin îngerii să vază Moldova lăcrimată: Atunci nu ne uita. Spune c-acele lacrimi sunt numai o mânie De Iași ... predestinată De-al cerului decret, Ea trebui să trăiască, ea este ordonată De-a prospera cu-ncet. Vom trece poate faze de plângeri și de ură, Dar cei adevărați Români cu bărbăție, cu inimi de căldură Vor rămânea tot frați. În secolul de față popoarele cu minte Pe-această ...
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... Dar ne-ngrijind-o, se scoală rebelă, n-o poți ținea, Și-n loc s-o reții, urmează înțelesul după ea. Urmați, țineți după minte, și oricâte laborați, Lustru, preț tot de la dânsa ne-ncetat vă-mprumutați. Mulți, împunși d-un neastâmpăr, în fuga lor avântați, Vor să-și scrie-ale lor versuri d-ale minții depărtați. În monstruoasele versuri ei cred că s-ar micșora Când ca lumea al lor cuget ar voi a-și exprima; Spuneți cugetarea voastră galant, nalt, glumeț, ușor, Dar spuneți-o cum se spune, pe-nțelesul tuturor, După vorbe îngâmfate nicidecum nu alergați, Cu termeni ... a-l mai lumina. Astfel vede și corige amicul însuflețit; Dar un autor adesea, d-a sa operă uimit, Crede c-are și el dreptul, cuvântul de apărat, Ca oricare ce se simte-ntr-ale sale ofensat. Tu-i zici "Versul ăsta-mi pare nu prea bine exprimat." El "Domnule, cu iertare! că e ... ți recita. Pe-ndată-apoi și te lasă și, voios de muza sa, Se duce să-și cate secul simțitor a-l lăuda; Și mi-ți află numa-ndată; căci și
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... Dar ne-ngrijind-o, se scoală rebelă, n-o poți ținea, Și-n loc s-o reții, urmează înțelesul după ea. Urmați, țineți după minte, și oricâte laborați, Lustru, preț tot de la dânsa ne-ncetat vă-mprumutați. Mulți, împunși d-un neastâmpăr, în fuga lor avântați, Vor să-și scrie-ale lor versuri d-ale minții depărtați. În monstruoasele versuri ei cred că s-ar micșora Când ca lumea al lor cuget ar voi a-și exprima; Spuneți cugetarea voastră galant, nalt, glumeț, ușor, Dar spuneți-o cum se spune, pe-nțelesul tuturor, După vorbe îngâmfate nicidecum nu alergați, Cu termeni ... a-l mai lumina. Astfel vede și corige amicul însuflețit; Dar un autor adesea, d-a sa operă uimit, Crede c-are și el dreptul, cuvântul de apărat, Ca oricare ce se simte-ntr-ale sale ofensat. Tu-i zici "Versul ăsta-mi pare nu prea bine exprimat." El "Domnule, cu iertare! că e ... ți recita. Pe-ndată-apoi și te lasă și, voios de muza sa, Se duce să-și cate secul simțitor a-l lăuda; Și mi-ți află numa-ndată; căci și
Ion Luca Caragiale - Ultima oră
... ziar foarte belicos. - Ai aflat? - Ce? zic eu. - Care va să zică, nu știi nimic? - Ce, frate? - Aseară s-au prins doi inși, un bulgar și un italian... - Unde? - Pe bulgar l-au prins la Valea Largă când se cobora din tren și pornea pe jos către Sinaia. Au găsit la el două revolvere, două cuțite și mai multe scrisori iscălite de Sarafoff, de Dimitroff, de Trifanoff și de ăsta... cum îl cheamă, frate?... de... - ...De Ciciu Penciu... - Da, de Ciciu Penciu... - Ei! Și? - Ei! și... a vrut el s-o întoarcă, s-o răsucească; s-a contrazis și l-au arestat. - Și acuma, unde e? - E închis la cazarma vânătorilor în deal. - Ei! dar italianul? - Care italian? - Italianul pe care l-a prins. - Nu, nene ... lumea! Pe urmă, cătră mine: - Ei, cum îți vine dumitale să crezi așa baliverne? - De! domnule ministru - zic eu - știu eu ce să mai crez și ce să nu mai crez? De exemplu, istoria cu evaziunea bulgarului. - Care bulgar? - Care a fost prins aseară la Valea Largă și închis la cazarma vânătorilor din deal... zice că a reușit să fugă. Ministrul
Constantin Negruzzi - Disțărare șlicului
... sunteți prea bune și nu vă aduceți aminte Că ne-au ferecat în lanțuri întocmai cum să cuvine Unor dumnezei ca voi, făr de cuget și rușine." Mars s-aprinde, Vulcan strigă, Venus țipă cât ce poate, Că bărbat-o ocărăști și că e vrednic de moarte. Gâlceava era să înceapă, când iat-un lung țistuit I-au făcut pe toți să tacă și sfada s-au potolit. Fimeia când e sfădită cu al său amorezat Toată ciuda și mânia ș-o întoarce pe bărbat, Îi tot ninge, îi tot plouă, și nimica nu-i mai placi. Bărbatu, văzând furtuna, să tragi-ntr-un colț și taci. Să meară cari-i pricina de-i așa de mânioasă, De suspină și oftează, de răstoarnă tot în casă, Stă să-și aducă aminte nu cumva i-au zis ceva Și deși în gând nu-i vine vro întâmplare așa, "Poate oi fi urlat zice, dar să vedi câ-s greșit, Fimeia ari dreptate și cu rezon s-au pornit." Pe urmă cu amorezul, dacă iar s-au împăcat, Îi tot chef, tot voi bună și bărbatu încântat Își laudă fericire, lui Dumnezeu mulțămești Că i-au dat așa soție cari hojma îl iubești ...
Paul Zarifopol - Recreația criticului
... La Briciul Independenței e încadrată și comentată în compania câtorva englezi, într-un colț din Kent, iar asasinarea lui Tudor de Reske, ilustru poet ungur și mare crai, e strecurată printr-o satiră a Tekirghiolului savuros nuanțată. Ca să se vază bine cum sunt spuse acestea, mai transcriu, spre desfătarea cititorului bun, și următoarele: Către seară marea gâfâia aburi ca un postav imens călcat de un croitor afară... Vara era în toi pe mare, înfierbântată de caloriferele de dedesubt ale curenților. Soarele se întrecea cu ... seara, cu o exactitate de dactilograf. Cu fiecare înțepătură, o nouă alarmă se mișca în masa informă, ajunsă acum mai mult o apă puhavă, dormitând ca o conspirație sub crusta lividă și perfidă de la suprafață. Mi se pare că excelentul artist se explică deplin zicând astfel: Un scaun-rulant e lumea împăcată! Un mod de a ... dreaptă, din ațipirea valorilor, a celor practice, se-nțelege. Astfel artistul ne odihnește, ne recreează, ne consolează de acei ce ne exasperează mascându-și banal măruntele aventuri private, și ne pretind să luăm mojicime spilcuită drept seniori, și ...
Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky
... urma urmelor, d. Pawlowsky, presupunând că este un om care se respectă, nu putea vorbi, fără o prealabilă autorizare, decât în numele d-sale personal, ca Pawlowsky, pur și simplu Pawlowsky. Dar să meargă d. Pawlowsky și, fără nici o autorizare, să-și permită a vorbi ca și cum ar fi fost autorizat, mărturisesc drept că aceasta n-o înțeleg din partea d-lui Pawlowsky! Eu bănuiesc ce și-a zis d. Pawlowsky. D. Pawlowsky și-a zis așa: nu sunt autorizat să vorbesc; dar mai la urma urmelor, ce-mi trebuiește? pot foarte bine vorbi și fără să fiu autorizat. Ei bine, iată ce nu pot eu aproba la d. Pawlowsky: d. Pawlowsky a făcut rău că nu s ... Altă dată iarăși gândeam: Dar adică de ce nu Pawlowsky? Poate... Omul e om... Omul e supus greșelii, cu sau fără autorizație. Pawlowsky, nu e și el om?... Atunci?... i s-a putut întâmpla... și lui Pawlowsky. Tot însă nu-mi venea să crez una ca aceasta din partea lui Pawlowsky; îmi ziceam: nu se poate; trebuie neapărat să fie vorba de alt Pawlowsky — cine știe ce Pawlowsky! Când însă ...
Vasile Alecsandri - Vis de poet
... Vasile Alecsandri - Vis de poet Vis de poet de Vasile Alecsandri Ea era frumoasă, dulce,-ncântătoare, Ca o floare vie, căzută din soare; Lumea-namorată și de doruri plină O slăvea în taină ca pe o regină, Și pe când nici visul nu-ndrăznea, nici dorul Până lângă dânsa să-și înalțe zborul, Gingaș, cu iubire, un poet ferice Prin a lui cântare îndrăznea a-i zice: Când privesc la tine, scumpa ... mi trezită Cântă și serbează bunurile vieții, Farmecul iubirii și al tinereții. Când privesc la tine, draga mea frumoasă, Raiul îmi deschide poarta-i radioasă, Și zăresc printr-însa plaiul nemuririi, Unde ne așteaptă îngerul iubirii. Atunci omenirea, viața de amaruri Se îmbracă-n ochii-mi cu plăcute daruri; Patria-mi ... vesel fericirii mele, Și tot ce încântă, tot ce dă uimire, Tot ce-nalță omul la dumnezeire, Dragostea, virtutea, dulcea poezie, Îmi șoptesc de tine și mă-nchină ție! Iar când, mult ferice, îmi aduc aminte Că-ntre-a noastre inimi sunt legături sfinte, Că tu, înger dulce, tu ... mi ce minune, care scump odor Ar putea în lume să-ți insufle dor? Care vis de aur s-a oprit din cale
Nicolae Gane - Astronomul și doftorul
... vie în țara cea multlăudată a Moldovei, sperând că acolo se vor îmbogăți cu ușurință. Ei merseră deci cum putură, încetul cu încetul, și mai călări, și mai pe jos, și mai în căruță, ca oamenii subțiri la pungă, căci pe atunci nu se visa încă de drum-defier, și astfel ajunseră după lung drum și osteneală la hotarul țării. Era toamna, pe când, vorba ceea, gospodarii își numără bobocii, iar rândunelele își caută de drum. Nu departe de hotar se ... înlăuntru? — Ai dreptate, nu mă gândisem la aceasta. Dar iată că un zgomot neașteptat se aude înlăuntrul casei; ușa scârțâie în țâțâni, se descihde, și Niță, în cămeșă, cu capul gol și desculț, se înfățișează străinilor care se uitau la dânsul spărieți ca la ducă-se pe pustii. — Intrați în casă, zise el, nu v-am spus c-o să vremuiască? de ce nu m-ați ascultat ... Spițărie!... Să mă ferească Dumnezeu! Doar nu mi s-au urât zilele. Spițeria mea e cuptorul. Când m-apucă vătămătura, beau un pahar de rachiu și mă culc pe cuptor, și, după ce mă încălzesc bine pe o parte, apoi mă întorc de mă încălzesc pe cealaltă parte, ...
... de sînge, Și strîngea copii de gît; Și-nviau din nou copiii, Tot mai mulți parcă veneau Și, ca niște draci în juru-i, Chicoteau și țupăiau... Asudat, se scoală-n ziuă Ca de-o luptă ostenit, Și-și aduce-ndat-aminte Cu ce gînd a adormit... Ia jurnalul, recitește, Ș-admirînd din nou ce-a scris, Zice, încîntat de ... Cu jurnalu-n buzunar; Cunoscuții fug de dînsul Ca de-un groaznic cămătar. Mai tîrziu aude iarăși De-un talent c-a răsărit, Și că lumea îl admiră: Asta nu-i de suferit ! Furios se-nchide-n casă Și-i ia cartea la refec, Răsfoind dicționare, Scrie, nădușeli îl trec... Mai întîi, un lung pomelnic De franțuji, de nemți, de ruși, Morți sau vii ... aduși. Cum că X, pe care lumea Îl admiră, e un prost, Și prieten cu Apolo Neam de neamul lui n-a fost. Și citații, nume proprii De romani, de greci antici, Spun curat că numai Ramzes E savant – n-ai ce să-i zici. Apoi aspru dojenește ... un critic Ce te apără de proști !..." Iar la urmă, dacă vede Că de X n-a prea vorbit, Pune-o maximă nemțească,