Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE UN DAR
Rezultatele 1151 - 1160 din aproximativ 1278 pentru FACE UN DAR.
Ion Luca Caragiale - Succesul "Moftului român"
... publice. Gazetarul prin urmare este brutarul inteligenții. Nobila misiune el nu și-a luat-o din interes, pentru că n-ar fi putut face ceva mai de seamă; nu pentru un mizerabil câștig el și-a luat spinoasa carieră a luminării concetățenilor săi; nu din sentimente egoistice el luptă pentru ridicarea poporului ... el se pronunță categoric sus și tare asupra atâtor și tutulor chestiilor de ordine politică, economică, finanțiară, științifică, literară, artistică ș.cl., ș.,cl. Nu! Un dor nesecat pentru binele națiunii rrromâne, patriei rrromâne, popporului rrromân l-a împins pe arena publicității... Afară de asta el știe de toate ... vreme va fi rău nu va fi bine! Cu așa brutari conștiințioși, desigur că opinia publică trebuie să fie destul de bine hrănită. Și iată dar ceea ce explică într-un mod neîndoios succesul Moftului român. De la apariția lui, acest organ, care tinde a fi formula exactă a opiniei publice române ...
... urăște și blestemă după regula din carte. Fii galant nesocotește-ți patima-n care te zbați, Nu cumva să superi nervii criticilor delicați: Poezia e un cântec dulce, un parfum ceresc!... De-așa artă parfumată, o, vă foarte mulțumesc! Când mi-i inima-ncărcată, și când gândurile-n muncă Bat și rup zăgazul păcii ... la mustru niște biete vorbe goale Ș-ați umplut, cu chiuita, de cerneal-atâtea coale, Pentru c-ați scâncit la lună, ca toți barzii răsuflați, Un amor străin, și patimi vechi, ce nu le-nțelegeați; Credeți că-i de-ajuns ca lumea să vă dea-n genunchi uimită Și în veci ... Arta nu-i de voi. În lături, stârpituri făr de simțire, Ce dați zor lumii blajine cu de-a sila să v-admire!... Dar la glorie-n ce vremuri și în care țar-ajung Astfel de paiați de bâlciuri și gușați de Câmpulung? O, bâiguitori de fleacuri, lăutari nerușinați ...
Cincinat Pavelescu - Păianjenul simbolist
... Cincinat Pavelescu - Păianjenul simbolist Păianjenul simbolist de Cincinat Pavelescu Lui Ion Minulescu, autorul Romanțelor pentru mai târziu Păianjenul în colțul unei case, Privind un vierme de mătase Că vine inocent s-admire Cum își țesuse plasa lui subțire, În care-o biată muscă se-ncurcase, Zice îngâmfat: Vierme obscur ... din tavan aruncă la gunoi Păianjen, muscă, plasa inutilă. Morala: Și-n literatură, ca-ntr-o veche casă, Pânze de păianjen unii-ncep să țeasă. Dar
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Văduvele
... potriveală? Ce, dumitale ți-ar părea rău ca să facem din două curți una, din două mese una mai mare, și lighioile noastre, toate la un cârd, să aibă și stăpână ca să le răsfețe, și stăpân să le poruncească, iar d-ta să ai și fată, și băiat, iar eu ... pune bucatele pe-o masă pătată? — Așa e, leliță Ghiră, cum m-oi da jos, am să curăț ca în palmă. — Da, cumătră, dar să știi de la mine, curtea e a fetei; că de n-o învăța de-acum ale ei, nici nu le mai învață ... aici ai vorbit cu păcat, că Irina mea numai leneșă nu este. — Se prea poate; da' eu, când eram ca dânsa, mă învârteam într-un călcâi; nici un lucru nu se clintea din locul lui. Pe dinăuntru odăile ca paharele, pe-afară curtea ca o tavă, și prispa de s-ar fi cojit ... o vorbă bună nu le spuse, de unde până aci îi mângâia cu ochii și cu cuvântul. Irina depăna. Și barem n-o întrebă ce face ...
Garabet Ibrăileanu - De dragoste
... actul final [...] s-au disociat. Ori pretenții impertinente de supraom, care vrea să-și deșurubeze creierul de corp, să-l pună deasupra vieții, să joace un joc savant cu propriile lui sentimente, ca într-o partidă de șah jucată cu el însuși. 21. Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită dintr-o peșteră, cu un silex în gheară, bestia în două picioare așteaptă, gravă, să-i cadă prada. Aceeași atenție crudă o are bărbatul când a pus ochii ... se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când nu are nimic din cruzimea asta tragică, individul e un farsor sau un emasculat. Și femeile îl tratează în consecință. 22. Pânda de a acapara o femeie, consimțirea ori refuzul ei, nesiguranța dacă-ți dă sau ... împrejurările și pe femeie. La patruzeci, când nu mai iubești amorul, ci numai femeia, imaginația se concentrează asupra ei indiscret, realist și precis, dizolvă, ca un reactiv izolator, tot ce nu face parte din ființa ei... 24. Luciditatea teoretică în privința amorului presupune ...
Mateiu Caragiale - Lauda cuceritorului
... apoi uitarea, Precum ți-a spulberat cenușa vântul. Povestea ta pierdută e-n vâltoarea, De ani supuși ce vremea-a spulberat, Dar umbra ta le mohorăște zarea, Că-nalt răsari, cumplit, neîndurat, Cuprins de flăcări pe căzânde turle, Cu pieptul gol luptând însângerat, Beat de măcel. Asurzitoare ... mai zăresc cum fug mugind de fierul Ucigător. Zburau cu veselie Deasupra-ți corbii, și de-atâta sânge Răsar și astăzi roșii flori din glie. Dar, îndelung nu ți-a fost dat a-nfrânge Pe-aceea ce pândise rânjitoare, La sânu-i rece să te poată strânge ... Când cerul pârguit la zări cuprinde Purpura toată, și toți trandafirii, Și-n sânge scaldă para ce-l aprinde De vii văpăi - privind atunci amurgul, Un
Nicolae Filimon - Lăutarii și compozițiunile lor
... o religie cu noi și mari amatori de muzică, aduseră în țară o mulțime de cîntăreți de sarai și bisericești și, în mai puțin de un secol, nu numai că strică cu totul muzica bisericească și lăutărească, dar schimbă chiar caracterul tonurilor, alterîndu-l atît de mult, încît astăzi ar trebui să inventăm un nou sistem de armonie ca să putem acompania un mare număr din cîntecele noastre, căci cu cel europenesc nu este cu putință a ne servi. Dacă culturii muzicei noastre ar fi cunoscut ... rezultă că frumoasele lui sunete, în loc să dilecteze urechea ascultătorilor, o lovește foarte aspru prin niște sunete nearmonice și cîteodată chiar false. Canonul este un instrument ebreesc antic, introdus în țara noastră de un ebreu. Forma lui este pătrată, are o mulțime de coarde și servă, împreună cu cobza, la acompaniarea melodiei. Iată instrumentele cu care lăutarii esecută muzica ... lor, și de aceea nu putem a ne pronunța definitiv asupra reformei. Părerea noastră este ca, pe lîngă instrumentele actuali, să se adauge un primo-clarinet, o trombă solo, un trombon tenore și un ...
Mihai Eminescu - Care-o fi în lume...
... Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? ,,Femeia nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ... De-a fost vrÄ�odată, Atunci în mormântul cel rece o cată. De n-a fost  imagină-ți singur în tine Un înger din ceriuri cu aripi senine, Pe care deodată cu sufletul tău Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu Și care-nainte de-a ... Cu râuri de cânturi, cu flori de lumină; Colo-n cimitirul cu cruci risipite Te primblă adese cu gânduri uimite; Alege-ți o cruce, alege-un
Mihai Eminescu - Care-o fi în lume
... Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? ,,Femeia nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ... De-a fost vrÄ�odată, Atunci în mormântul cel rece o cată. De n-a fost  imagină-ți singur în tine Un înger din ceriuri cu aripi senine, Pe care deodată cu sufletul tău Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu Și care-nainte de-a ... Cu râuri de cânturi, cu flori de lumină; Colo-n cimitirul cu cruci risipite Te primblă adese cu gânduri uimite; Alege-ți o cruce, alege-un
... El o întrebă a cui fată este, și de unde. Ea îi spuse alte gogleze. Iară el tot vorbind cu dânsa, îi luă un inel și nu mai voi să i-l dea. Când fu înde seară, ea, cu grije, iară zise vorbele ce zisese la venire, și pieri ... ca o nălucă din mijlocul horei. Bucătăreasa o certă că prea zăbovise. Ea își ceru iertare și se făgădui că altă dat nu va mai face așa. Fiul împăratului nu mai putea de inimă rea, că-i scăpase așa bucățică bună. După nițel timp, acest împărat fu iarăși poftit la o ... o pierduse. Nu-l mai încăpea locul. O căuta prin toate părțile, dară ia-o de unde nu e! Se întoarse dară cu inima zdrobită. Un fel de lâncezeală îl coprinse. Găinăreasa, îndată ce se întoarse acasă, iute, iute, se îmbrăcă iarăși cu pielea de măgar, și căuta de găini cu ... împăratului era mândru nevoie mare! fiindcă zâna numai cu dânsul jucă cât ținu hora. Și unde se rotea pe lângă dânsa și se îngâmfa ca un curcan. Iară când fu a da înde seară, găinăreasa pieri iarăși ca o nălucă. Când văzu fiul împăratului că zâna lipsește, atâta îi ...
Emil Gârleanu - Pasăre de noapte
... găsească un izvor, un pârâu, să bea o picătură de apă măcar. Și cum nu era deloc deprinsă, își fâlfâi aripile, dintru-ntâi, de la un copac la altul, apoi de la o poiană la cealaltă, până ce a ajuns, în sfârșit, într-o altă pădure. Decât se-ntunecase ... și peste o apă să deie nici gând. Atunci a poposit pe-o cracă, să aștepte zorii zilei. Răcoarea nopții o mai învioră. Dar cum stătea așa, plecă puțin capul, și-n clipa aceea zări, chiar sub creanga pe care stătea, cum strălucește ceva. Ce să fie? se gândi ... sălbatică nu erau, fiindcă nu erau doi. Atunci? zbură jos, și care nu-i fu mirarea când simți pământul sub picioare jilav. Fusese pe acolo un șipot bogat în apă, și-acum nu mai izvora decât câte-o picătură pe care Dumnezeu o păstra, în fiecare noapte, privighetorii. Lucea picătura ceea ... ban de aur, căci, ca să o găsească privighetoarea, Atotputernicul răsfrângea într-însa o stea. A stat buhna, s-a gândit, dar de ce strălucește picătura ceea nu și-a dat bine seama, și, numai într-un ...