Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE PE
Rezultatele 1161 - 1170 din aproximativ 2473 pentru DE PE.
Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată
... iar pe ceasuri întregi. Îi era frică de hârtopuri și gropi, calul era obosit, lui însuși îi venea să cadă din șea. Se dădu jos de pe cal și-și puse urechea la pământ. Stătu multă vreme astfel, când auzi parecă, încet, dogit, adânc un sunet de clopot... el tresări. Își întoarse ochii de unde i se păru c-auzise sunet și văzu o lumină turbure și pâlpâitoare parecă. Apucă atunci calul de frâu și-ncepu să meargă în pas iuțit * ― deși abia putea de picioare. Dup-o bucată de loc se văzu oprit în cale de-un șanț pe care-l umpluse trestia și buruienele de apă, care înconjura locul de unde venea lumina ― și, când luna ieși pe-o clipă pentru a lumina locul, el văzu o zidire veche și mare, cu câte un turn la fiecare colț și cu o ... ea-și dădu vălul într-o parte și-l sărută pe gură. Deodată toată zidirea veche se cutremură și se nărui în jur împrejur parecă. Pe cavaler îl apucă un leșin la inimă parecă și el căzu la pământ... Când își reveni în fire, el se găsi culcat pe un pat de ...
Gheorghe Asachi - Lacul lui Ovid
... a lui patimi încă-s vie. Și în cât în lume-Amorul inimile va să sfarme, Ceatra-Ovidului purta-va între ale sale arme! Chiar pe marginea a Daciei, între barbarul popor, Departat de dulce patrie și molatica viață, De p-acesta plai adese, cerând grație,-agiutor, Cătră ceri și cătră Cezar el tindea a sale brață; Deseori aprins de doru-i cerceta în fantazie Capitolul, pe-a sa fiie, pe duioasa lui soție. Deseori din sânul mărei, ce de patrie-l departa, Raza dulce-a mângâierei se părea cum că-i răsare, Și-n noian ținându-și ochii dorul său îi arata ... mut, Când cânta a sale patimi în a barbarilor zise; Scitii, carii deprinși fură întru fapte numai crunte, Depuneau cununi sălbatici pe a sa-ntristată frunte. Apoi pe mormânt Ovidul ceste versuri șie-a pus: Al amorului cel tânăr cântător aice zace, Geniul care-l mărisă pe dânsul l-a și răpus; Tu ce treci, de-ai iubit, spune: răposeze Ovidu-n pace! Și de-atunci, din stânca albă
... Alecu Donici - Parnas Parnas de Alecu Donici Pe când la greci au părăsit Ciopliții dumnezei, Iar locurile lor, pe drept le-au împărțit Norodul între ei: Atunci și muntele Parnas La unul muritor moșie a rămas. Stăpânul nou pe el îndat-au așezat Câțiva măgari la pășunat. Măgarii au aflat, De unde, până unde! Că muzele odat' Au locuit pe munte Și zic: "Se vede, dar, Că noi aici suntem mânați nu în zadar. Pesemne muzele de oameni s-au urât Și ei au hotărât: Ca noi în locul lor cântări să iscodim. Aideți! voinicilor! cu toții să răcnim. Nu pierdeți cumpătul ... Măgarii cu un glas îl îmbunătățesc. Și-odată toți pornesc Așa strigare mare, Încât stăpânul lor, pierzând toată răbdarea, Au poruncit cu ură Să-nchidă pe măgari, de pe
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... a zilei rază îl găsește încă treaz, Adâncit în reverie și cu lacrimi pe obraz! Câte ori petrece noaptea absorbit întru gândirea Unui fulger de nădejde ce-i menise fericirea, Cugetând la suvenirea unor dulci îmbrățoșeri, Uitând viața ș-ale lumii minciunoasele plăceri! Ah! Amorul e virtute pentru cine-l ... în încântare sub frunzișul nepătruns, Inima își dezvălește simtimentul său ascuns. Când copaci plecând asupră-ți a lor frunte despletită Îți întovărășesc pașii pe-o carare mult iubită; Când zefirul care-n șesuri de abia răsuflă lin, Pintre frunze se aude ca un gemăt de suspin; Toate chem la reverie, toate plec la îndurare, Și-n răcoarea acea dulce inim-află stâmpărare. Căci condusă de natură spre mai tinere gândiri, Cu plăcere-și amintește trecutele suferiri. Vezi părâul acest trândav, scăldând pajiștea cea verde, Cum prin flori trufaș se primblă ... rămas, Nu bag seamă că deasupră-mi vijelie se stârnește, Sau că soarele apune, ori că tunetul vuiește, Și c-a zilei luminare de pe cer acum s-a stâns; Simt a ei durere numai, ascult numai al ei plâns, Dar tăcu — nu mai răsună ...
Ion Luca Caragiale - Cronici literare
... și pentru nu mai puțin esagerata și nesuferita șhosură [8] polonă, am să vorbesc mai la urmă. Pitești (15 aprilie) 1874" Thoma Conțescu Comentariele sunt de prisos. Cronică literară [Desigur, știți ce va să zică...] Desigur, știți ce va să zică un autor de predilecțiune; asemenea nu mai încape îndoială că fiecare dintre d-voastre are unul. D-ta, iubite cititor, ai pe Aristotele; vecinul d-tale are pe Voltaire; amicul d-tale, pe Racine; fratele vecinului, pe Lesage; nepotul său, pe Alfred de Musset; vărul lui, pe Dante... D-ta, amabile cititore, ai pe Lamartine; verișoara d-tale are pe Petrarca, și fiie-sa, pe d-na de StaĂ«l... și așa mai încolo. Fiecine, deci, își are autor de predilecțiune pe câte unul din cei trecuți la lista ființelor escepționali cari au făcut onoarea generului uman și al căror nume este, mai mult sau mai puțin ... ți port, lasă-mă să fac eu, în treacăt, proiectul viitoarei tale statue: Bustul tău — în grăsimea naturale cred că e destul — așezat pe un pedestal superb de marmoră antică galbenă; de ...
Ion Creangă - Punguța cu doi bani
... prâsnel, așterne țolul. Cucoșul atunci se așază pe țol, scutură puternic din aripi și îndată se umple ograda și livada moșneagului, pe lângă paseri, și de cirezi de vite; iară pe țol toarnă o movilă de galbeni, care strălucea la soare de-ți lua ochii! Moșneagul, văzând aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoșul și dezmerdându-l. Atunci, iaca și baba vine nu știu de unde; și, când a văzut unele ca aceste, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap și plesnea de ciudă. — Moșnege, zise ea rușinată, dă-mi și mie niște galbeni! — Ba pune-ți pofta-n cuiu, măi babă! Când ți-am cerut ... tu din a cui pricină... și iaca ce mi-a adus! Atunci baba se duce în poiată, găbuiește găina, o apucă de coadă și o ia la bătaie, de-ți venea să-i plângi de milă! Biata găină, cum scapă din mânile babei, fuge pe drumuri. Și cum mergea pe drum, găsește și ea o mărgică ș-o înghite. Apoi răpede se întoarce acasă la babă și începe de pe la poartă: "Cot, cot, cotcodac !" Baba iesă cu bucurie înaintea găinei. Găina sare peste poartă, trece iute
Mihai Eminescu - Urât și sărăcie
... Mihai Eminescu - Urât şi sărăcie Urât și sărăcie de Mihai Eminescu Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi... Iubit-am poate cântul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie... Zburat ... lume nimănui? Virtutea e-o poveste... când gândul ți-l ascuți, Tu vezi că slăbiciuni sunt vestitele virtuți: Noblețea-i slăbiciunea acelor ce nu pot Pe sine să se puie deasupra peste tot, Să aibă pentru toate adânc și greu dispreț, Hrănind a lui viață din sute de vieți. A nu-ți ține cuvântul când nu-ți vine-ndemână A dezbrăca pe-acela ce ți s-a dat pe mână, A înșela mulțimea cu mii făgăduinți, Când ai mințit o dată să te mai pui să minți, A urgisi pe ... au scris cu pana lor neagră pe-a ei frunte. Și gura cea cu albe mărgăritari, mărunte, Acuma e zbârcită și ochiul plin ...
Ștefan Octavian Iosif - Sărbătoare (Iosif, 2)
... Ştefan Octavian Iosif - Sărbătoare (Iosif, 2) Sărbătoare de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Duminică, — se face dimineață. Pe ulicioara ninsă și plină de-ntuneric Doar crivățul, unchieșul cel nebun, Își face mendrele și zburdă-n voie, Tot grămădind zăpadă În dreptul ferestruiei mici Ca s-o astupe. Dar ... El bate cuie la lumina lămpii, Iar meșterița răscolește focul. Dar unde-i ucenicul ? Hei, întrebați voi crivățul ce joacă Și suflă nu se-ncurcă: Pe ulicioara ninsă De-un ceas se luptă amîndoi Ca să dezgroape din zăpadă Un coș înnămolit. Cizmarul mermăie un cîntec Bisericesc, pe nas, Nevasta lui deretică prin casă, Și ușa se deschide mare. Copilul intră plin de frig Și cu urechile-nghețate, Abia tîrînd pe urma lui Burtosul coș împodobit Cu fel de fel de bunătăți din hală ! Trei pîni, verdețuri berechet, Și-un chil de carne ! S-a întîmplat minunea asta rară În casa bunului vecin ! Copilu-li suflă-n pumni, iar meșterița Așază pîinile după cuptor, Se ...
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian
... Nicolae Filimon - Despre teatrul italian Despre teatrul italian de Nicolae Filimon Direcțiunea Teatrului de operă italiană fiind în ajunul de a se pune în concurență și a se da prin contract, nu ni se pare de prisos, în calitatea noastră de public, de amator de teatru și chiar de dilitant, de a emite aci și opiniunea noastră cu un chip gratuit, permițîndu-ne a face oarecari băgări de seamă asupra acestui sujet ce interesează foarte mult pe publicul nostru. Teatrul de operă sau teatrul muzical, la toți popolii cultivați și civilizați iar mai cu seamă la noi, își are necontestat o misiune, își are ținta lui ... la o parte defectele trecutului și chiar ale prezentului, să vedem despre viitoriu, cu atît mai mult că suntem pe calea progresului, în ajunul îmbunătățirilor de tot felul. De aceea, facem aci o espozițiune despre diferitele condițiuni ce se cer neapărat pentru îmbunătățirea teatrului nostru de operă și punerea lui pe un picior mai bun sau la locul ce i se cuvine. Un teatru de ...
Alexandru Macedonski - Rondelul uriașului
... Alexandru Macedonski - Rondelul uriaşului Rondelul uriașului de Alexandru Macedonski Monstruos se-ntinde-orașul. Viciul joacă-n el pe brânci. Are case, lanț de stânci. Dracii-n toate și-au locașul. Rânjitor pândește-apașul, Floarea mlaștinii adânci, Monstruos se-ntinde-orașul. Viciul joacă-n el pe brânci. De cum n-ai ce să mănânci, Face-ndată pe
Gheorghe Asachi - Învățătorul și urmașii săi
... Gheorghe Asachi - Învăţătorul şi urmaşii săi Învățătorul și urmașii săi de Gheorghe Asachi Alegorie Cătră-apostolii săi zis-au dinioară Domnul lor: Cel ce vra a fi cu mine de-astăzi fie-mi următori. Calea noastră va să fie Spre cerească-mpărăție... Un stol mare, strigând, vine: Unde-i merge, noi cu tine! Cu un ... Înainte prin pustiu, Călătorii se îndeasă Să s-adăpe la vreun riu. Vântul cald, focosul soare A lor frunte a umplut De arine, de sudoare, Deși nu prea le-au plăcut, Pănă-n seară a suferit. Umbra când i-a răcorit, Doar aicea vom mânea ... dânșii toți șoptea. Însă Domnul urma-n cale Preste râpi și preste vale, Pe loc unde rareori A pășit cu călători. Următorii suspinau, De spini unii s-aninau, Zicând: Pasă cel ce-a vre Pe această cale gre! Altul șede peste-o piatră Cugetând la a sa vatră, Unul pe iarbă s-întinde, Altul gustă a lui merinde, Din drum alții se abat, Însă Domnu-i neschimbat; În tunericul pământ Nici le zice ...