Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PENTRU CE
Rezultatele 1181 - 1190 din aproximativ 1697 pentru PENTRU CE.
... bunică dragă! îi zise apoi. — Bine că mi-ai zis bunică, îi răspunse baba, căci altfel te-aș fi omorât într-o clipă. Dar ce te aduce pe la noi, puișorul mamei? — Bunică dragă, răspunse el, n-ai putea să-mi spui ce fel de rod are pomul acesta? — Mai așteaptă puțintel până ce se va fi întors fiul meu, răspunse ea, el va fi știut-o și aceasta, căci suflă și în cele mai mici găuri. Iară dânsa ... din-lună, a făcut și el întrebările pe care le făcuse vântul. Ea îi spuse că e om bun și umblă să afle ce fel e rodul pomului. — Îmi pare foarte rău, răspunse el. Eu mă uit, ce-i drept, prin toate crăpăturile, dar n-am ajuns să aflu ce fel de rod are pomul acesta. Dimineața, după ce Danciu se deșteptă din somn, baba i-a spus-o aceasta. Nu-i rămâne dar lui Danciu decât să-și ieie a ... în putină. El s-a scăldat timp de jumătate de ceas, apoi Lia i-a poruncit să iasă din putină. După ce ...
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... rămas singur din timpul său afară, Ca pe un gol de munte o stâncă solitară, Dincolo din morminte el trist acum privește O tainică fantasmă ce-n zare s-adâncește, Fantasma drăgălașă a verdei tinereți Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneți, Și zice: Timpul rece apasă-umărul meu Și cât m-afund în zile, tot simt că e mai greu! O ... în visare, Iar munții, albi ca dânsul, se-nclină-n depărtare. Ai timpilor eroici imagine augustă, Pe când era el tânăr, lumea-i părea îngustă Pentru bine, și largă, prea largă pentru rău! El ar fi vrut-o bună ca bunul Dumnezeu. Deci îi plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie Pe cei care prin lume purtau ... e caldă, liniștită! Se pare că din ceruri pe lumea adormită Plutește-o lină, dulce, divină îndurare, Dar ea nu poate stinge avântul de turbare Ce duce călăreții pe-ntinderea pustie, Precum doi spectri gemeni mânați de-o vijelie. Ei zbor tăcuți sub ochii steluțelor trezite În orizontul negru ce-i soarbe și-i înghite. S-afund mereu în taina nopții; dar gândul lor De mult e cu tătarii în luptă de omor. O țintă ...
Paul Zarifopol - Caragiale, pe scurt
... pe Caragiale, pur și simplu. În adevăr, gospodăria prusiană, publică și particulară, trebuia să fie ca un delicios răsfăț omului care îmbătrânise în o țară ce, în acest punct, contrasta eclatant cu Prusia. Însă, de la început, cumintele Gherea îi repetase lui Caragiale că Bucureștiul și România au să-i fie ... care-l respingea aproape indignat. S-a văzut apoi că fiecare ocazie mai drept: orice pretext îl era bun ca să se repează pentru o zi, două, trei, șapte la București. Totuși l-am găsit, într-o vară, la Friedrichroda, în inima Pădurii Turingiene, popular cum ar fi fost ... hazliu, a aruncat, de astă dată serios, o observație asupra materiei în dezbatere. Un coleg plictisit îi tăie vorba: Bine, omule, nu vezi ce prostie spui? Ba văz; dar de ce să n-o spun? răspunse omul cu eterna lui prezență de spirit. Acum omul nu fusese spiritual numai: fusese și profund: formulase filozofia întreagă a ... un slujbaș model și un impecabil om de afaceri. Pe asemenea cetățeni severi nu face să-i întrebi, ca cel de adineaori: nu vezi, omule, ce ...
Vasile Alecsandri - Mihu copilul
... n urmă-i vuiește, Codrul clocotește De un mândru cântic, Cântec de voinic, De-un glas de cobuz Dulce la auz, De cobuz de os Ce sună frumos! ↑ În locul acestor două versuri o variantă zice: "Păunaș de codru, Vătăjel de lotru." Înțelesul cuvântului lotru nu e bine cunoscut. Unii ... deosebite numiri. În munții dinspre Ardeal e numită flintă și-n alte localități durdă. ↑ Românul e înzestrat de natură cu un spirit de observare ce l-a făcut a caracteriza în puține cuvinte neamurile străine cu care s-au găsit în relații. Trebuie să adăugăm însă ... arată vârful în multe din zicerile sale. ↑ Înțelesul cuvântului haramin este necunoscut. ↑ După letopisețele vechi, harța era în timpul războaielor începutul luptei, ceea ce numesc francezii escarmouches d'avant garde . Oștile aveau hărăți sau hărțași care făceau atacul dintâi pentru ca să-l silească pe dușman a-și dezveli puterile. Oamenii însărcinați cu harța erau aleși printre cei mai îndrăzneți și mai iubitori ... războiască. Etc., etc., etc. ↑ Tablou sublim de adevărată poezie. Una din cele mai încântătoare creații a închipuirii. Ar crede cineva că poetul ...
Grigore Alexandrescu - Meditație (Alexandrescu)
... c-o murindă mână Fierul care le scapă cu furie strângând. Ei nu gândesc la moarte, nu gândesc la viață, Ei nu gândesc la fapte ce-n viață au urmat, Ci când sufletul zboară, când sângele îngheață, Toată durerea le-este că nu și-au răzbunat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Puțin mai înainte un monument ... Azi slava stă deasupra, și omul în pământ! Iată, fără-ndoială, o mare mângâiere, O, voi, care un titlu ș-un nume pizmuiți! Când tot ce e-nalt și când mărirea piere, Mărirea, înălțarea, la ce le mai doriți? Din vremile trcute, în veacuri viitoare, Un nume să răsune, în slavă-mpodobit. Să treacă peste vârste și peste ani să zboare ... Când cu grozave furii asupra ta pornește Spumoasele lui valuri bătrânul Ocean, Spune-mi, îți pasă-atuncea să știi de mai plutește Catargul fără pânze ce nu-ți e de-ajutor, Să vezi dacă pe unde se ține, se clătește, Și dac-ai fost odată în barcă sau vapor? Viața e ... mai vrea, Stăpâne, aicea să trăiască, Când lumea e de chinuri nedeșertat izvor? Vremea de-acum, trecutul, a-l ști avem putere, Numai ce ...
Ioan Cantacuzino - Satiră Omul
... mult trufos, Dăcît hirea mai norocos, Ar fi vrînd și altu lecaș, Nu ști unde, foarte vrăjmaș, Iadu numit pă nume bun. Unde pă cel ce nu dă pun. Omul face și preface, Ce glagole și ce tace. Acu-i zice fericitul, Dar dă-l știi, zi-i ticăitul. El în cap e plin dă fum, Care sfîrșit n-are nici cum ... roade p-a sa vină. El, ce are nu-i ce-i place, Pofta-i crește, nu-i dă pace, Or el ceva ce dorește : Cu sudoare să strădește Mii dă ani să n-aibă voie De-a trăi fără nevoie. Nici acesta n-o gîndește [ Cît ... mai cinstitu. Dar boabele fără seamă, Că-i mărețu nu bag seamă, Brînci lui dau fără dă veste Și lui spun prea rea poveste. El ce zice că-i iconit, Asemenea și nimerit. Ca ființa cea prea naltă, Ticălosul broască-n baltă. Nici rușine, nici simțire, Să priceapă c-a ... pacea inimii lui, Prea pă ușor ca pre un pui. Mulțumească soartei sale, Ca să afle la cea cale. Nu cuprinză nici în sine Gînduri ce nu ies bine. Cel ...
Vasile Alecsandri - Dumbrava roșie
... dor de sânge armata crunt aprinsă Ca un șuvoi de toamnă pe drumuri se întinse, Cu tunuri largi și grele, cu flinte lungi, cu spade Ce viu luceau la șolduri și-n teacă zângăneau, Cu armăsari zburdalnici ce vesel nechezeau, Mergând toți, cai și oameni, să calce și să prade. În fruntea lor magnații mândri, bătrâni și tineri: Toporski veteranul ce poartă barbă albă Înconjurat de neamuri: feciori, nepoți și gineri, Formându-i o vitează și glorioasă salbă. Grodeck, zis Falcă-Tare, ce-n gândul lui se jură Atâți români să darme câți are dinți în gură. Zciusko neîmpăcatul, cu brațe lungi și tari, Care-n Bugeac ucis ... al regelui cal tare Se poticni... O buhnă țipă în ziua mare, Și moartea-și găsi coasa în acea zi fatală! II - ȚARA ÎN PICIOARE Ce vuiet lung de care, ce tropot surd de vite, Ce freamăt de suspinuri, de glasuri nădușite S-aud în sânul nopții prin neagra-ntunecime Și către munți se-ndreaptă l-a codrilor desime ... la vântul primăverii, Din văi adânci se urcă, din piscuri se cobor, Trec râpile în salturi, trec râurile-not Ș-aleargă-n neodihnă, voinicii, cât ce
Vasile Alecsandri - Alba de la munte
... Vasile Alecsandri - Alba de la munte ,,Albo, Albo de la munte! Ce-ai pus fesciorul pe frunte [1] Că ți-au ieșit vorbe multe." ,,Las' să iasă că nu-mi pasă, Inima-mi de dor e arsă ... cap și la țâțișoare. Zică lumea, că-i dau pace, Eu m-oi purta și voi face După cum lui badea-i place. Zică lumea ce va zice, Ea n-a putea să ne strice, Dragostea să ne-o ridice; Că mă ține badea bine, Inima lui e la ... lui îmi grăiește, Ș-a mea lui încă-i șoptește; Una de alta dorește, C-amândouă sunt legate Cu legături înfocate Ș-una pentru alta bate. Acel lanț ce le cuprinde Între ele când se-ntinde Cu mare foc le aprinde, Iar când s-adun amândouă, Atuncea parcă le plouă O răcoreală de rouă ...
... dânșii. Iar mai ales strănutatul avea o importanță nemărginită în ideile lor. Ei credeau că amorul strănuta când vroia să le înștiințeze îndeplinirea dorințelor. Catul, pentru ca să exprime fericirea statornică a doi tineri însurați, zice că amorul le-a strănutat în dreapta și în stânga. Properțiu ... urnă, urna se scutura, se răsturna, și așezarea literelor căzute compunea un răspuns cuprinzător de secretele viitorului. Tragerea acelor sorți se făcea de către copii ce sta pe piețele publice din Roma și din celelalte orașe romane. Romanii credeau și în puterea farmecelor. Adeseori o amoreză, lăsată de iubitul ei, întrebuința ... ceară și alta de lut, și le apropia de foc. Cea dintâi se topea, cealaltă se întărea; astfel dar trebuia să se topească inima necredinciosului pentru amoreză. Damele romane credeau iară că la caz de necredință către bărbații lor, dumnezeul Olimpului, pentru ca să le pedepsească, făcea să le iasă noițe pe unghii sau pușchele pe limbă. La româncele noastre noițele făgăduesc prezenturi și pușchelele nu mai ...
Traian Demetrescu - Nunta de argint
... Podoaba unui suflet Lipsit de mîngîieri! (se întrerupe, cu ochii către portretele voievozilor) Eroi, crescuți ca brazii Din tînărul meu sînge. Priviți la muma voastră, Ce suferă și plînge; Străinul ce-i prădează Și cinste și avere, Azi își serbează nunta... Iar mama voastră piere! (își acoperă fața cu mîinile) Scena a II-a ... Am fost german, voi fi german Și sînt; O, țară, vitreg mi-este al tău Pămînt! Dacă pe tronu-ți stau cu-așa Plăcere, E pentru că tu-mi ești izvor De-avere! De aceea toți acei ce spun Nu mint, Că nunta mea de astăzi e De-argint! Scena a III-a REGELE – ROMÂNIA (regele intră cu ... Nici chiar ochiul tău nu minte Și nici inima-ți nu-nșeală! Însă tu făcuși din mine Un domen de exploatare Și durerile-mi cumplite Pentru
Mihai Eminescu - Codru și salon
... cuminte a râului curat. În curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare, În dulcele-nmiitul al paserilor grai, În murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare Zidesc o mănăstire de ceară pentru trai, De spânzură prin ramuri de sălcii argintoase O-ntreagă-mpărăție în cuib legănător, A firii dulce limbă de el era-nțeleasă Și ... cu fruntea-n a ei poale Sta în genunche dânsul, privind întunecos... Sub umeri-unei fețe ca marmura de rece Sunt umbrele-ntristării, ce-adânci l-arată slab; Prin ochii mari și negri o îndoială trece, Ce fulgeră în taină, apoi dispare-n grab. Â Din vorba mea nu poate amor să se aleagă? Nu te iubesc atâta cât știu să te ... picătură s-o beau, să-nnebunesc? Spre-a împlini vounul din dorurile tale, Au pot să fiu, copilă, de trei ori Dumnezeu, Și ce-au făcut puternic în veacurile sale, Aceea într-o clipă să pot a face eu? O, de-aș putea s-amestec a ... un pagi din basme și eu să fiu regină! O, cum aș fi de bună și tu ai fi gentil, Plutire-am lin pe lacul ...