Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ
Rezultatele 1201 - 1210 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.
Alexandru Macedonski - Focul sacru...
... toți încep a lor cântare Prin a ne vorbi de rouă și de-a vântului suflare, Sau punând privighetoarea ca să cânte-ntr-un dafin, O rimează foarte lesne c-un melodios suspin; Fluturii vin mai la urmă, legănați pe aripioare; Văile sunt însmălțate, câmpurile,-ncântătoare ... de șoapte, mii de cânturi, mii de flori ce-mbălsămesc!... Pretutindeni sunt parfume, crini suavi sau roze dalbe, Vorbă ce-a fost născocită ca o rimă pentru albe, Și spre culme-a poeziei, ne vorbesc de câte-un dor, Ca să bată astfel câmpii puțintel și în amor! Dacă vine apoi seara, dânșii scot ca din cutie Stelele nenumărate, plus o lună argintie, Plus un cer senin, și-n fine, un zefir armonios Îngânându-și a lui voce ...
Emil Gârleanu - După asemănarea lor!
... După asemănarea lor! După asemănarea lor! de Emil Gârleanu Făcuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pământului. Îi rămăsese de înviețuit numai câteva. Pe acestea se hotărî să le plăsmuiască după sfatul celorlalte. Astfel putea să cunoască și inima și mintea acelor cărora le dăduse suflet mai dinainte. Așa, după povața leului, care vroia să știrbească din măreția tigrului, făcu mâța; după gustul raței, zuliară pe lebădă, făptui gâsca; după placul elefantului, ironist, născu șoarecele. Ascultă chiar pe măgar, care ... floare; și-n mijlocul unei mreje, țesute între două crengi, un păianjen. Dumnezeu zâmbi, le chemă la el și le spuse: — Ascultați, vietăților, vreau să vă dau pe ziua de astăzi încă o tovarășă. Doresc să aud povața voastră — cum și ce înfățișare să-i alcătuiesc. Mergeți de vă sfătuiți dintru-ntâi între voi și veniți cu lucrul gata. Cele patru viețuitoare se traseră mai la o parte, în ... uite și-o șopârlă. S-o întrebe și pe asta, se gândi Dumnezeu. — Ei, tu, șopârlă, ce zici că-i mai lipsește ființei acestea ca să se desăvârșească sfatul celor patru tovarășe ale tale? — Sprinteneala mea, Doamne, răspunse cu acreală șopârla. — Fie! Du-te! porunci Dumnezeu făpturii celei noi
Vasile Alecsandri - Hora de la Plevna
... de la Plevna Hora de la Plevna de Vasile Alecsandri Colo-n Plevna și-n redute Stau păgânii mii și sute Stau la pândă tupilați Ca zăvozi de cei turbați. Las' să șeadă mari și mici... Trageți hora, măi voinici! Sus, în tabăra turcească Dat-au tusa măgărească. Răpciugoșii crunt tușesc, Cu ghiulele-n noi stropesc. Las ... mici și mari... Trageți hora, măi tunari! Jos în vale, pe câmpie, Basbuzuci de căsăpie Și cercheji merei cumpliți Rup cu dinții din raniți. Las' să rupă... rupe-i-aș! Trageți hora, călărași! Ziua, noaptea, glonții plouă, Tot pământu-i ud de rouă. Nu e roua din senin, Ci e sânge ... nori. Trageți hora, roșiori! Iacă, mă!... din parapete Vine-o scroafă ca să fete Opt godaci ș-un godăcel, Toși cu râtul de oțel. Las' să fete mii de mii... Trageți hora, măi copii! Ne-a veni și nouă-odată Zi de plată și răsplată Să-l aducem la aman Pe Gaziul de Osman. Vie!... ura!... la Bălcani! Trageți hora, măi curcani! Cât e negru, cât e soare, Moartea șede pânditoare ...
Constantin Stamati-Ciurea - Istoria unui țânțar
... lor. Noi trăim fără a ne gândi la viitor. Viitorul nostru este pentru noi asigurat și reglementat de mama natură, care ne îndatorește să iubim la timp, înmulțindu-ne, și să murim la timp, reînviind iarăși în noi reproduceri nenumărate. Noi nu simțim chinurile sufletești ale mustrării de cuget, ale invidiei, ale nesațului de avuții și ... prin pielicica transparentă a larvei în care mă aflam închis așa de strâmt încât abia mă puteam mișca. O dorință nespusă mă apucase să ies cât mai curând din acea închisoare nesuferită și, ca osânditul arestant ce încearcă a sfărâma gratiile de fier ale temniței, mă sileam cu genunchii din răsputeri să sparg învelitoarea mea. Dar silințele mele erau zaÂdarnice, căci pielicica învelitoarei în care mă aflam, fiind elastică, se-ntindea fără să se rupă. Atunci în desperare mi-am scos paloșul din teacă și am început cu sârguință a borteli în larvă. Îmi sucÂcese2 ... a zis: „Ascultându-te, fiul meu, sunt pătrunsă până-n suflet de bâzâitura ta melodioasă și-ți prevestesc, dragul meu, un viitor mare ca ...
Titu Maiorescu - Direcția nouă în poezia și proza română
... mi rele sugrum cele bune, Când sorii se sting și când stelele pică, Îmi vine a crede că toate-s nimică. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne... Ș-atunci, de-ai fi astfel... atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie, Atunci graiu-ți dulce în veci este mut... Atunci acest înger n-a fost decât lut. Și totuși, țărână frumoasă și moartă ... vis sarbed, mai bine nimic. Văd vise-ntrupate gonind după vise, Pân' dau în morminte ce-așteaptă deschise, Și nu știu gândirea-mi în ce să o sting: Să râd ca nebunii? Să blăstem? Să plâng? La ce? Oare totul nu e nebunie? Au moartea ta, înger, de ce fu să fie? Au e sens în lume? Tu, chip zâmbitor, Trăit-ai anume ca astfel să mori? De e sens într-asta, e-ntors și ateu, Pe palida-ți frunte nu-i scris Dumnezeu. Ocazia la observări critice nu lipsește în ... poetului, ...
Ștefan Octavian Iosif - Cîntece (Iosif, 1)
... Cîntece (Iosif, 1) Cîntece de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Singurel ca un haiduc, În surghiun ca norul, Cată mîine să mă duc Și să-mi las odorul. Mîine plec în zori de zi... Însă pînă mîine, Vino mai aproape, — zi Doina mea, stăpîne! Doina cu păstorul, cînd Prăpădise ... Ninge sus la munte — Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte... Plîng tilingi, tălăngi răspund, Soarele apune, — Glas de bucium sună-n fund Ca o rugăciune... III Boii stau în jug supuși, Gata de plecare ; Necăjiții cărăuși Merg pe lîngă care... „Hăis și cea!â€� — gem sub ... ajunge-acasă !...â€� IV Dragă codrule, te las... Plec pe căi străine... Chezășie mi-a rămas Inima la tine. Tu m-ai învățat să cînt Din copilărie, Și de-atunci n-am pe pămînt Altă bucurie !... V Bate vînt din răsărit, Veste neagră mi-a venit Că ... Iartă-i, de se poate ! Ci de mine nu-ntreba : Mie mi-e totuna. Mai vedea-voi mîini ori ba Soarele și luna !... N-o ...
George Topîrceanu - I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu
... Trei romanţe pentru mai târziu I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu de George Topîrceanu Romanța automobilului Păzea! Păzea că trece-n goană, Aleargă, Vâjâie ca vântul, Și dacă n-ai urechi normale te face una cu pământul! El vine drept din arsenalul Progresului uman Modern, Să te trimată-n bezna rece a Absolutului etern. Păzea! Că trece-n zbor copilul civilizației extreme Și zvârle-n aer trei semnale, â ... un genial amestec De Poezie Și de Proză, Eu sunt extrema întrupare și ultima metamorfoză A Spiritului, care luptă de zeci de veacuri să supuie Materia Din care zilnic își modelează o statuie... Eu sunt un sarcofag de note îmbalsamate, Un album În care-o primadonă moartă Dă Gratis ... Prin mine mor — ca să renască — Vibrații pentru mai târziu, Eu sunt ce n-am fost niciodată Și-un sfert din ce era să fiu! Un capelmaistru invizibil comandă pâlniei sonore Trei game ultraviolete Și alte trei, multicolore, — Pe când bagheta lui ocultă, Bătând frenetica măsură, Înscrie notele ... primului avânt, — Trompetă, Placă, Diafragmă Și... dracu știe ce mai sânt!... Pornesc metalice acorduri Și-n ritmul unui danț romantic Se-nalță, Cresc tumultuoase, ...
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... Li dă vÄ�ața nopții trecătoare. Deci vin și tu pe un schelet să-ncalici, Să vezi palatu-i în lumini opalici; De șirul nostru să te ții în urmă Pân- la grădina ei cu flori italici. Și iată vălul meu ți-l dau  pe față Să-l pui, s-acoperi ochii tăi de gheață, Ca nu cumva să se topească iute De a privirei ei tiranică dulceață." Mă sui și plec... o umbră sunt din basme Și o fantasmă sunt între ... uită lung la mine, tu, ce mort ești, Pân-al tău suflet ochii va deschide. L-al tău mormânt tu ești în pragul porții, Dar să te stingi nu este voia sorții, Ci-n fața mea să lași încet să-ți cadă De pe-ai tăi ochi de gheață vălul morții. Îngenunchind atunci am zis în sine-mi: ,,O, dulce chip, cu mâna fruntea ține ... brațu-unui bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechi ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca ...
Nicolae Filimon - Schiță biografică asupra maestrului Bellini și a operilor sale
... fine a dobîndi pentru protegiatul său un loc de stipendist în conservatoriul din Neapole. Acolo, Bellini, după ce studie mai întîi muzica vocală și să esersă bine la piano-forte și alte instrumente, la 1819 să consacră cu cel mai mare amor la studiul contrapuntului sever, avînd de maestru pe faimosul profesor Tritta, apoi pe Raimondi, iar mai pe urmă pe ... esperiență, însă frumoasele melodii ce conțineau într-însele și divinile armonii semănate de junele compozitor dupe un mod de tot nou pe acel timp lăsa să se vază într-însul un mare geniu muzical, care mai în urmă era să se înalțe pînă la cel mai înalt grad de sublimitate. Splendidele succese ce avură aceste slabe încercări ale lui Bellini pe teatrele napolitane îi dete ... defectele ei, pe care le-au cunoscut mai în urmă chiar autorul. După aceasta scrise pentru Teatrul Fenice din Veneția opera I Capuletti è Montecchi . Ca să compuie astă operă, el avu a să lupta cu multe dificultăți, dintre care cea mai mare era că subiectul acesta fusese pus pe muzică mai dinainte de maestrul Vaccai și de Zingarelli ... ...
... Gheorghe Asachi - Desacii Desacii de Gheorghe Asachi Fabulă Chemă Gioe dineoară Ca din toată împărăție Cel ce umblă,-noată, zboară, Înaintea lui să vie, Să-i zică de-i mulțămit Precum firea l-au urzit, Că-are scop ca toate trepte Dup-un nou calup să-ndrepte Tu, momițo, vino-ntăi! Între tine și ai tăi Fă o dreaptă asemănare, Cine vro meteahnă are? După o tumbă ce-au făcut, Momița ... se crede un colos, Chiar pe lindenea critică Că n-aduce vrun folos. După aceea s-au chemat Din pământului popoare Cât-un ales deputat Ca să spuie ce le doare. Dar ș-aici s-au înțăles Că a fiecărui lege Este propriul interes, Pre care de bun alege. Să ... A preface vro ființă. Că a lumei Împărat, Când pre om au fabricat, Celui tont și lui ghibaci O păreche au dat desaci, Ca zmintelele nebune În acii desaci s-adune. Dar omul a lui pacate, Ca
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... Apoi sforțarea conștientă te obosește. O comparație: un om care umblă drept prin natura lui, nu face nici o sforțare; unul care umblă plecat, trebuie să se gândească necontenit să stea drept. Îndată ce uită, umblă iar ghebos. Ca să nu răspund cuiva cu vorbe aspre, trebuie să fac o sforțare; uneori uit să fac sforțarea. Dacă m-aș fi obișnuit de la 3 până la 18 ani, în viața de familie, să vorbesc cum se cade, acum acest lucru ar fi foarte ușor, mi-ar fi un lucru natural, fără nici o cheltuială de energie. Bineînțeles e ... nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va șterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică ființă, de acele care mor cu milioanele, înghițite în natura infinită fără urmă, ca și cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumusețe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil ... spuie eu , spunea el -- ,,el" eram eu. Și ea niciodată n-a fost totul pentru mine. Când trăia, eram prea mic, prea inconștient, ca ...