Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU PUTEA
Rezultatele 1201 - 1210 din aproximativ 1404 pentru NU PUTEA.
... de care limba noastră omenească nu-i decât o palidă copie. Amintirile istorice, legendele castelelor, care sunt farmecul călătoriilor în Elveția, de pildă, unde sunt? Nu lipsesc nici acestea: sapă urmele răspândite ici-colo și o să ai a scutura pulberea de pe vreo cetate romană; o să găsești ... rămas bun acestui târg, pe care-l iubesc și-l urăsc, văzând cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar și de una și de alta, amestecate cu curiozitatea și cu râvna fantastică de a merge înainte și în același ... Iată-mă la Piatra, ori mai curând deasupra Pietrei. Iată cele dintâi căsuțe care stau atârnate pitoresc pe coastele Chetricicăi, ca niște capre. Oprește, dacule, nu știi tu că adierea aceasta de viață care suflă de la munte a uscat lacrimile copilăriei mele, a dezmierdat visurile mele ... socoteam pierdut, ca pe o amintire a zilelor frumoase, care a venit să-mi zâmbească! E multă, multă vreme de când nu ...
Mihai Eminescu - Rugăciunea unui dac
... Mihai Eminescu - Rugăciunea unui dac Rugăciunea unui dac de Mihai Eminescu Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viață dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din ... ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște, Că chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o ... eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec, Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă Și-n stingerea eternă dispar ...
Antim Ivireanul - Scrisoarea la leat 7220, în luna ghenarie, în 13 zile
... am grăit cu limba, cine va vrea, să le socotească m¸ ¬pq¨n logism¨n Ä„proswpolŇptwV kaÅ» katˇ Qe¨n nici una nu va afla ca să nu fie spre slava lui Dumnezeu, spre cinstea măriei tale și spre folosul țării. 6) Răutatea și zavistiia din lume nici au lipsit, nici va lipsi ... și ca un păstoriu adevărat, iară nu ca un năemit carele junghe și strică. Și alta: pre acĂ©ste vremi aș pohti să știu, cine nu iaste datoriu, din câț ne fiiarbem într-această ticăloasă de țară? Că întâi și pre măriia-ta te auz totdeauna zicând cum că iaste datoare ... au întâmplările vremii? Adevărat, întâmplările vremii. Și acĂ©stia au adus și pre alții și pre mine la datorie. Iar mă rog măriei-tale să nu râmâiu într-aceasta, nici să fiu lipsit de mila măriei-tale. 12) Între altele să cuvintează și aceasta cum că sunt strein și nu s-au cuvenit să fiu eu mitropolit. În Hristos suntem toț una. Și apoi n-am fost numai eu episcop și mitropolit strein în Țara ... ...
George Coșbuc - Regina ostrogoților
... luat apoi copilul să-l ucizi! și-am zis: e bine! Tu-i ești tată și ai dreptul peste fiul meu ca mine. Dar el nu era al nostru, el era al țării-ntregi, N-ai ucis în el un rege, ai ucis un șir de regi. Vii, acum trimis de ... pierzi, a cui e vina? Am putut să fac revoltă, ori pe-ascuns să te omor, N-am făcut-o, că mi-e milă! Nu de tine, de popor! Tu erai un om de luptă, fără rang și fără nume, Eu ți-am datcoroana țării, să te fac stăpân pe ...
... George Coşbuc - Fragment Fragment de George Coșbuc Ea nu-i închide ușa, nu-l prinde de vestmânt, Nu-l roagă și nu-i cade cu hohot la picioare Să-i zică : — „Stai, iubite !" Nu cată plângătoare În ochii lui — Năvalnic afară bate vânt, De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună, Dar dânsul vrea să iasă prin noapte și furtună ... S-alerge fără țintä, nebun, un om pribag, Să fugă, să se știe departe de-acest prag AI casei locuite de cea mai rea femeie ! Nu-și ia nici ziua bună, nu-i vrednic să-i deie Nici mâna, căci pierirea e-nchisă-n mâna ei; Nu vrea să-i vadă ochii sălbatici și mișei! Femeie e și dânsa ! Gândirea-i e infamă, Înșală, și-i soție, ea minte, și e mamă ...
George Coșbuc - Jertfele împăcării
... paveze quirine Răsar de după ziduri — de două ori pe an. Atunci legionarii colosului roman Ies grabnici ca furtuna și tari ca răzbunarea, Dar nu le simți nici pasul, nici nu le-auzi strigarea, Se-mprăștie deodată și iar s-adună des Și pier în crâng. Se joacă ? Dar iată-i! Dânșii ies Mai mulți! Erau ... ei barbar ! Ah, ce frumoase vorbe din rostul lui răsar ; El e roman, e nobil, deprins la vitejie ! Nici un bărbat din neamul lui Aripert nu știe Să-i spună ei cuvinte așa de dragi ca el. În urmă ea zâmbește : — „Ah, nu, că e mișel Un suflet când își uitä pe-ai säi! Și mă-nfioară De fulger să m-apropiu, căci fulgerul omoară ! O, lasă ... ntâia lor pornire Spre Tibull vin o sutä. Hiltruna vine drep Spre ei și îl cuprinde puternic peste piept Cu brațele-amândouă. — „lubite, nu te teme, Te apără Hiltruna !" Și strâns de fată gerne Puternicul, s-azvârle, căci e ținut pe loc Și mâinile-i sunt prinse de fată ... ți pasă dac-ai noștri la alte legi se-nchină ?" El vrea să se desprindă și urlă, e turbat. — „Ah, până când toporul ...
... mai fie, Când eu le-oi place lor și ei mi-or place mie, Pe dânșii dacă-i voi iubi, după cum ei pe mini, Nu ne va strica pe noi nici un lucru în lumi, Un foarte ușor lucru am dobândit, șa asta Mai bini nu să poate și iată acum basta, Cini va fi ca mini așa de fericit, Cini va trăi ca mini așa de liniștit." După ce în ... pre mâhnită, Ca când nu-i era bini sau o durĂ© ceva. Ofta, lăcrăma și sâ-nfrumusăța. Al nostru înțălept cu totul să rănești, Dar nu de frumusăță el nu să sinhisâști, Căci în inima lui avĂ© mari credință Că nu s-a stăpâni de-o așa neputință, Însă îl supăra al fetii măhniciuni, Cini de altul nu să mâhnești cându-i în amărăciuni? Deci pe Ninevitisa aleargă s-o agiungă, Pe a ei măhniciuni sâ-i spui o apucă, Căci ... ticăloasa! Să vezi mari nedrept cari eu pătimesc, Nemairămâind altă decât să mă jălesc. Îndatorești-mă, te rog, și iar te rog, domnul meu, De nu mi-i agiuta, apoi trebui să mori eu." Memnon n-au mai socotit să ...
... mai fie, Când eu le-oi place lor și ei mi-or place mie, Pe dânșii dacă-i voi iubi, după cum ei pe mini, Nu ne va strica pe noi nici un lucru în lumi, Un foarte ușor lucru am dobândit, șa asta Mai bini nu să poate și iată acum basta, Cini va fi ca mini așa de fericit, Cini va trăi ca mini așa de liniștit." După ce în ... pre mâhnită, Ca când nu-i era bini sau o durĂ© ceva. Ofta, lăcrăma și sâ-nfrumusăța. Al nostru înțălept cu totul să rănești, Dar nu de frumusăță el nu să sinhisâști, Căci în inima lui avĂ© mari credință Că nu s-a stăpâni de-o așa neputință, Însă îl supăra al fetii măhniciuni, Cini de altul nu să mâhnești cându-i în amărăciuni? Deci pe Ninevitisa aleargă s-o agiungă, Pe a ei măhniciuni sâ-i spui o apucă, Căci ... ticăloasa! Să vezi mari nedrept cari eu pătimesc, Nemairămâind altă decât să mă jălesc. Îndatorești-mă, te rog, și iar te rog, domnul meu, De nu mi-i agiuta, apoi trebui să mori eu." Memnon n-au mai socotit să ...
Dimitrie Bolintineanu - La un poet
... îmbăta Cu torente d-armonie? Unde rozele-au zâmbit, Spinii le luară locul; Floarea morții, siminocul, Peste crini a răsărit. Gheața-nlocuiește focul! Nu știm noi că-aice jos E o vale de suspine? Cată să o știm prin tine, O, poetul meu frumos, Cu cântări dulci și divine ... poetul fericit Inima să-ntinerească. Iară tu, poetul meu, Poți să verși veninul tău În cântările senine, Dar atât cât să faci bine Și să nu îneci în rău Zilele cele puține. Păsările negrei seri Sunt destule să cobească Vijelii, să veștejească Florile de primăveri, Și tirani ca să lovească. Tu ...
George Topîrceanu - Rapsodii de vară
... George Topîrceanu - Rapsodii de vară Rapsodii de vară de George Topîrceanu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Cine-ar putea să spună Câți secoli au trecut De-o lună, De când nu te-am văzut?... Salcâmii plini de floare Se uită lung spre sat, Și-n soare Frunzișul legănat Le-atârnă ca o barbă... Acolo mi-am ... zori, Adună Mănunchiuri mari de flori. Se-ntreabă - ce să facă? Și făr-a pregeta, Ea pleacă Întins, la casa ta. Și nici nu bagi de seamă Cum pasu-i furișat Cu teamă S-apropie de pat, Ci doar treasari deodată Și parcă-ți pare rău. Mirată, Te uiți ...
... la ușă, E-un congres de rubedenii, vre un unchi, vre o mătușă... Iute capul într-o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vrun ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mânile-ncleștate, mai cu degetele ... Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. Sunt sătul de așa viață... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. Să sfințești cu mii de lacrimi un instinct atât de van Ce ... el se-ncântă, el șoptește, Căci a voastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg, Vecinic este numai râul: râul este Demiurg. Nu simțiți c-amorul vostru e-un amor străin? Nebuni! Nu vedeți că-n proaste lucruri voi vedeți numai minuni? Nu vedeți c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagă unor viețe ce semințe sunt de ură? Nu vedeți că râsul vostru e în fiii voștri plâns, Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu ...