Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA ȘI AȘA
Rezultatele 1211 - 1220 din aproximativ 1713 pentru AȘA ȘI AȘA.
Vasile Alecsandri - Serile la Mircești
... Vasile Alecsandri - Serile la Mirceşti Serile la Mircești de Vasile Alecsandri Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mângăios, Și cadrele-aurite, ce de păreți sunt prinse, Sub palidă lumină, apar misterios. Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit; Iar eu, retras în pace, aștept din cer să vie O zână drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lângă ... ntunecime răspânde reci fiori, Iar eu visez de plaiuri pe care alba lună Revarsă-un val de aur ce curge pintre flori. Văd insule frumoase și mări necunoscute, Și splendide orașe, și lacuri de smarald, Și cete de sălbatici prin codri deși perdute, Și zâne ce se scaldă în faptul zilei, cald. Prin fumul țigaretei ce zboară în spirale Văd eroi prinși la luptă pe câmpul de onor, Și ... minuni orientale Ce-n suflete deșteaptă dulci visuri de amor. Apoi închipuirea își strânge-a sa aripă; Tablourile toate se șterg, dispar încet, Și mii de suvenire mă-ncongiuură-ntr-o clipă În fața unui tainic și drăgălaș portret. Atunci inima-mi zboară la raiul vieții mele, La timpul mult ferice în care-am suferit, Ș-atunci păduri și lacuri, și mări, și
Alexandru Macedonski - Prin selbea-ntunecoasă
... Alexandru Macedonski - Prin selbea-ntunecoasă Prin selbea-ntunecoasă de Alexandru Macedonski Îmi place, către seară, prin selbea-ntunecoasă, Să șed lângă un arbor, să cânt și să privesc! S-ascult a filomelei cântare-armonioasă, Ș-a celorlalte paseri concertul îngeresc! S-aud murmurul dulce al apei cristaline ... ș-argentine, Venind să se reflecte în micul râușor; Să-mi văd deasupra frunții plutind strălucitoare A stelelor lumine, ici-colo peste cer, Și-n juru-mi umbra nopții așa de-ncântătoare, Ce-n lume răspândește tăcere și mister. Atuncea cât îmi place să-mi uit d-această viață! Chiar rătăcind prin selbe să-mi uit că eu respir! Iar numai câteodată din ...
Ion Luca Caragiale - Un dicționar român
... a servit autorul spre a da viață definițiunilor sale a fost preocuparea de a sprijini cu mărturii autentice vorbele și imanțele lor de sens. Percurgând vrun cuvânt cu o bogată ramificațiune de însemnări, dispuse cu pricepere și metodă, în momentul de a-și opri pașii, o citațiune frumoasă dintr-un poet sau prozator de ai noștri încurajează pe călător a-și continua calea... D. Șăineanu acordă cu drept cuvânt neologismelor o importanță egală cu elementele neaoșe ale limbei. Aceste neologisme reprezentă ultima fază a culturii ... ce mai mare a presei și a învățământului, ele încep a pătrunde în stratele de jos ale populațiunii urbane și a deveni astfel o parte integrantă a vocabularului românesc. Mahalagiul cel mai înapoiat nu mai așteaptâ astăzi să primească în efecte ... la biografia, geografia și istoria atât națională, cât și straină. Până azi nu posedam încă nici o lucrare specială în aceste diferite ramuri, ale științei, așa că Dicționarul universal e o inițiativă lăudabilă și ...
... Panait Cerna - Sonet (Cerna) Sonet de Panait Cerna De cum mă simt sub ochii tăi, măreții, Și patimi, și dureri adorm deodată; Ca cel dintîi surîs al dimineții, Așa îmi simt ființa de curată..., Și-aud ca-n vis, ca-n leagănul vieții O muzică ce umple lumea toată: E cîntecul ce-l auzeau odată Pitagora seninul și poeții. Deodată-mi spui ceva în stinse șoapte Se umplu ochii mei și-ai tăi de noapte. Cu noi aleargă, vîjîie pămîntul. Și
Cincinat Pavelescu - Așteptatei (Pavelescu, 2)
... mării Ce scaldă țărmii veselei Italii? În păru-ți blond își ninse portocalii, Înfiorate, florile uitării? Ori poate ochii tăi sunt diamante Cu-nflăcărări adânci și-ntunecoase... Ca și figurile misterioase Din infernala Comedie a lui Dante? Nu știu, dar te iubesc și cu-atât dor, Aștept mereu sosirea ta divină, Că viața mea-i de tine-așa de plină, C-am și uitat că-mbătrânesc și
Dimitrie Bolintineanu - Proscrisul
... Dimitrie Bolintineanu - Proscrisul Proscrisul de Dimitrie Bolintineanu O, văi încântătoare, dumbravă înverzită, Ce-ați desfătat adesea copilăria mea, Cascade murmuroase, și tu, a mea iubită, O, dulcea mea frumoasă, nu te voi mai vedea! Proscris, în a mea țară eu nu mă ... suspin. O frunză dezlipită de ramura sa verde Îngălbenește-ndată, nu poate exista Asemenea proscrisul ce patria își pierde, Pe aripile morții înclină fruntea sa. Și-aicea stânca neagră ascunde fruntea-n ceață, Și-aici doi ochi albaștri în lacrimi strălucesc, Și-aicea valea are cascade și verdeață; Dar țara e străină, nu pot să le privesc. Ah! tânăra ghirlandă ce fruntea mea încinge Usuce-se acuma, eu nu simt nici un ... frate cu căldură la sânul său strângând; Eu nu aveam un frate să-i spun a mea-ntristare, Eu nu aveam pe nimeni și am trecut plângând. Așa o păsărică pe calea sa pierdută Tot zboară înainte neîncetat cântând, Căci pentru dânsa nu e dumbravă cunoscută, Nici floare ce-i e dragă să ...
Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău
... mai obositoare. Cărarea se strâmta din ce în ce mai mult și pe une locuri dispărea cu totul. Era în luna lui august. Aerul răcoros și parfumat ce se râdica din sânul codrilor îi străbătea adânc în piept și ochii săi alergau rătăcind din loc în loc, privind când figurile bizare ale stâncilor, când cursul împletit al Bistriței, când șesurile întinse și aurite ce se zăreau dincolo de munți la marginea orizontului. Trei oare și jumătate Costin urcase mereu la deal și căldura soarelui începuse a-i acoperi fruntea de sudoare. — Domnule, îi zise călăuzul desfăcându-și traista cu merinde, te văd cam ostenit; gustă ceva din vinul ista să mai prinzi la putere, și să ne grăbim pasul, ca nu cumva să fim siliți să dormim la Pietrele Doamnei, cu liliecii și stafiile. — Ce, sunt stafii pe-acolo? He, ba ce! Acolo nu-i loc curat, cică în toată noaptea se preumblă pe vârful Rarăului umbra ... să tremurăm de frică. Ducă-se pe pustii ne-a tăiat drumul; dar bun e Dumnezeu! De-om trece de aici, suntem scăpați. Și, fără a pierde un minut, călăuzul scoase din traistă o funie lungă, legă pe Costin de-a curmezișul trupului ...
Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor ce mor
... Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor ce mor Rondelul rozelor ce mor de Alexandru Macedonski E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și-n mine -- Ș-au fost atât de viață pline, Și azi se sting așa ușor. În tot, se simte un fior. O jale e în orișicine. E vremea rozelor ce mor -- Mor în grădini, și mor și-n mine. Pe sub amurgu-ntristător, Curg vălmășaguri de suspine, Și-n marea noapte care vine Duioase-și
... parcă-s totdeauna văduve, așa-s de ursuze. Mișcând mereu din ciotul cozii, la dreapta și la stânga, ca și când dânsa le-ar îndemna și îndrepta trupul încotro s-apuce, știu numai să-și desfacă lopățelele pliscului, să se linciurească-n apă. Dar bate soarele tare. Pune-ți mâna la ochi, să poți privi mai bine. Colo, sub tufișul ... o comoară. Își hrănesc puișorii. Gâgâlicii! boțuri de aur, cu două picături de rubin drept ochi. Uite-i cum se frământă, cum se strâng, roi, și se desfac pe urmă, cum se ciupesc de la un viermișor. Unul a sărit pe spatele mamei și, cu piciorușele lui subțiri și fragede ca paiul, i se cocoață după gât. De acolo urmărește cu ochișorii lui vioi ce fac ceilalți; prinde clipa, sare și apucă viermișorul. Apoi, fugind sub aripa caldă și ocrotitoare a cloștii, ospătează. Ceilalți rămân locului prostiți, sărăcuții! până ce zăresc o altă pradă. Dar ce-i? Găinile se strâng să privească ... luptă. Penele zbor ca luate de vânt. Stai puțin și-o să vezi! Grămăticul curții mele e doar curcanul! Iată-l: i-a
... cu turn vorbește. Turn cu turn socoate rar, Vieței numărate: Clipele ce se-ntorc iar În eternitate. Bate-ntîi un ceas sfios Cine știe unde, Și-n târziu auzi din jos Altul cum răspunde. Cîntă liniștea, și-acum Altele rămase, Se-ntîlnesc grăbite-n drum, Și cad peste case. Cad, și-apoi răsună iar Supt bolți așa clare; Parc-arunci într-un pahar Cu mărgăritare. Cad, și-apoi, scăpînd din nou, Pînă se distramă, În zadar cîte-un ecou Cînd și cînd mai cheamă. Vin apoi la geamul meu, Și cu note pline Bat, pîn'în tîrziu mereu, Să le-aud de bine. Să le-aud, să socotesc Cînd bat noaptea-ntreagă, Cîtă vreme prăpădesc ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Epigrame
... Lida 5 V - La Erazdu 6 VII - La cititorii satirelor 7 VIII - La Leandru 8 IX - La un nou boierit I - La un egoist Critică și sfătuiește Cleandru pe-oricine vede, Unu-i leneș, altu-i grabnic, celălalt drept nu mai șede; Cesta reguli nu păzește, Cela nu se îngrijește De ... a să-l ducă la pieire. Dar când ar vrea să se vadă și el fără părtinire, Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată, Ci egoismu-l îmbată. Pesemne în lumea asta așa e dat să fim noi; Un orb când duce pre altul, cad în groapă amândoi. II - La icoana sfântului Petru Ce stai cu cheia, Petre ... bătrână hârcă, sură, Ce în gingini molfăiește neavând nici un dinte-n gură? — Pentru că plăcerea-i este să adune-anticități, Vrea să aibă și pre Lida printre alte rarități. V - La Erazdu Prietene Erazde, ești prea capricios, Privesc că nici o fată nu poate să-ți mai placă; Cu ... însă dorință a nu vă cunoaște-n ele, Vă-ndreptați, dacă se poate, de năravurile rele. VIII - La Leandru Cinci ceasornici de perete, și vro cincisprece de masă ...