Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru EA
Rezultatele 1211 - 1220 din aproximativ 2472 pentru EA.
Dimitrie Anghel - Ultimele pagini
Dimitrie Anghel - Ultimele pagini Ultimele pagini de Dimitrie Anghel O, misterioasă și tainică pasăre cu nevăzute aripi, suflet, cum știi tu să renaști și să-ți iei zborul din nou ; Phoenix misterios, ce dreptate am avut să cred în tine, cînd am început să scriu primele pagini ale acestui volum ! Ca un Lazăr reînviat, mi-am scuturat giulgiul albelor pagini și am privit din nou viața și n-am blestemat-o ca dînsul, ci cu soarele ce mi-l dăruia primăvara, cu viorelele și toporașii presărați subt pașii mei, cu galbena floare a cornilor timpurii înfloriți, cu sfiosul verde ce abia îndrăznia să mijească în vîrful fragedelor ramuri de liliac, m-am bucurat și am binecuvîntat prisosul de putere ce rămăsese în mine. Albe, zăpezile acum se aștern, mistice roze de jăratec fărîmă focul în gura vetrei, prietenos luminează cercul alb de lumină subt globul lămpii, spre seară, și noile mele visuri laolaltă cu gîndurile vechi, trecutele mele amintiri și cele de mai curînd, se strîng iarăși în jurul meu și mă îmbie să nu le las să piară și să le dau prinosul ce li se cuvine. Tihnitul sanatoriu, cu mobilele lui albe, îmi revine în ...
Dimitrie Bolintineanu - Întoarcerea lui Mihai
... e răsculător, Țara mea, eu însumi sunt răzvrătitor... Am învins păgânii, i-am gonit afară; Dar a lor sămânță o găsesc în țară. Ea-nconjoară tronul pentru a-l răci De inima țării, apoi a-l lovi. Neputând acuma tronul să lovească, Ea îi urcă scara ca să îl mânjească. Tronului nu-i pasă de loviri străine Ca d-acea trădare ce s-ascunde-n sine. Planta nu ...
Dimitrie Bolintineanu - Șir'te mărgărite
... frățior? Căci eu cerc un aspru dor De maicuța mult iubită Ce se plânge părăsită." — ,,Nu dorm, căci am auzit Viersul maicăi mult dorit, Ea
Dimitrie Bolintineanu - Țuțora
Dimitrie Bolintineanu - Ţuţora Țuțora de Dimitrie Bolintineanu Către domnul Petru tânăra sa fată Într-o zi purcede tristă, dolorată. Își ridică vălul cu aur țesut. Ca o auroră chipu-i a părut. Ochii-umbriți de gene râur lacrimi line, Râură tezauri de grații divine. Vorba-i ca murmura aurei ușori Printre rozioare, delicate flori. Părul ei ce noaptea fața-i împrumută În ridente bucle sânul ei sărută. — ,,O, mărețe doamne, fii ascultător. Au venit cazacii, prad, robesc, omor. Fii cu bunăvoie pentru-această țară! Scoală-te și sparge ceata lor barbară!" — ,,Fiică, nu deschide sânu-ți frăgior Grijilor ce farâm omul pieritor. Inima fecioarei sub dureri s-abate Ca sfioasa floare prin furtuni turbate. Cel ce-ți dete viața ție ți-a lăsat Lumea cu dulci raze, unde necurmat Grijile-ncunună cugetele line Cu florile d-aur viselor senine. Te îmbată dulce de cerești visări Și ne lasă nou negrele vegheri!" — ,,Dar când omul uită drepturile-i sfinte, Nu-i iertat femeii să-i aducă-aminte?" Zice: ochii pleacă dulci și lăcrimați, Domnul îi sărută perii săi curați Și cu dalbe lacrimi: — ,,O, preadulce fiie! Îi vorbește domnul; Voia ta să ...
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii Călugărenii de Dimitrie Bolintineanu I În umbrosul spațiu se revarsă zori. Turcii dorm p-o coastă însmălțată-n flori. Dar oștenii noștri și cu domnul june Către cer înălță sfântă rugăciune. Domnul cheamă capii și-astfel le-a vorbit — ,,Voi, cu care-n viață crud am suferit, V-aduceți aminte vechea vitejie! Umbrele străbune, astăzi cu mândrie Vă privesc sub arme p-ăst fălos pământ. Azi mărirea veche iese din mormânt. Nu vă fie teamă despre-a lor mulțime, Ce de vitejie fuge cu rușine! Astfel cum un arbor crește mai frumos Când abați din ramuri cele de prisos, Astfel și poporul pentru-a fi ferice Trebuie să facă dalbe sacrifice. Astăzi toată lumea către cer se-nchină Să triumfe mândru cauza creștină. Dacă vom învinge pe apăsători, Dorurile țării s-or preface-n flori, Soarele măriei va luci d-aice Peste venitorul patriei ferice. Dacă ne vor bate, d-astăzi pe pământ N-om avea scăpare nici chiar în mormânt. Limbile străine, cu disprețuire Pe români numi-vor în nefericire. Următorii noștri, abătuți de dor, Vor roși de viața părinților lor. Însă vom învinge... Cu săbiile-n mână ...
... soare, P-albu-i sân revarsă valuri râzătoare. Chipul ei cel palid prevestește-un rău. Ce,-necat, se luptă cu sufletul său. Însă cu mărire ea atunci vorbește, Vorba-n dulci suspine i se răspândește — ,,Doamne, cu călării tu să nu te duci! Capul lor pe aur te-a ...
Dimitrie Bolintineanu - Copăcenii
Dimitrie Bolintineanu - Copăcenii Copăcenii de Dimitrie Bolintineanu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Plângi, frumoasă țară, lacrime de sânge! Plângi, precum durerea ne-ncetat se plânge, Căci amărăciunea ce te-a-nconjurat Sufletul tău fraged crud a fărâmat! Fiii tăi cei vitregi fost-au pentru tine Mai amari ca vârful sabiei străine! Ei te dară sclavă la tiranii tăi — Tu bătuși trei secoli pe nemicii răi; Dar putuși învinge dalba tinerețe Ce simțeau spre fiii-ți plini de frumusețe? Le lăsași tu capul cel încununat. Ei ți-au smuls cununa, la străini a dat. Îi lăsași să joace cu-armele sublime Ș-ai tăi fii le dară hordelor străine. Plângi, ș-ascunde plânsul, să nu dezvelești Rușinoasa faptă celor ce iubești. II Intră prin Moldova mii de turci, tătari, Domnul cu muntenii și făloși maghiari. Domnul României scrie lui Dumbravă ,,Nu venim a bate țara noastră bravă, Ci să scoatem domnul cel nelegiuit Ce-naintea Porții s-a disprețuit. Vin'de te închină domnului ce vine, Cărui toată țara să-i dorească bine." III Falnicul Dumbravă pe boieri chema Și citind scrisoarea le vorbește- ...
Dimitrie Bolintineanu - Deșertul
... un arbor pare în toamna ce sosește El poate să-nfrunzească în timpul de plăceri; Dar inima-mi zdrobită ce viața părăsește Nu are primăveri. Ea nu mai are viață, nu are nici iubire. S-a stins a sa lumină d-al chinurilor vânt. Din valul întristării ...
Dimitrie Bolintineanu - Domnul Mavrogheni
Dimitrie Bolintineanu - Domnul Mavrogheni Domnul Mavrogheni de Dimitrie Bolintineanu Domnul Mavrogheni pleacă cu oștire Și, chemând boierii, zice cu mărire: - "Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. Cela ce roșește a trăi-n robie, Către-o mândra moarte să-mi urmeze mie!" L-aste sfinte vorbe, vai! boierii-au râs! Și cu ironie domnului au zis: - "Portul nu ne iartă, doamne, a ne bate!" Nobilă mânie sufletu-i străbate, Dar frângându-și dorul iară le-a vorbit: - "Ce? în țara unde viața a domnit Astăzi nu mai este nici un suflet mare Ce să bată încă de neatârnare, Pe câmpia unde numărau pe flori În trecut vitejii ageri luptători? Nu mai e scăpare pentru ăst pământ! Inimile voastre sunt un trist mormânt, Unde nici o floare nu mai înflorește, Unde nici o rază nu mai strălucește! Să-mi aducă caii ăstor mari boieri, Lor le dau eu ranguri pentru cavaleri! Ei merg la bătaie, fără-mpotrivire, Numai lor se cade cinste și mărire." Astfel zice domnul trist și abătut. Însă din mulțime iată au părut Căpitani de frunte, plini de vitejie, De amorul țării și ...
Dimitrie Bolintineanu - Fecioara
... copiliță lucra la o cunună De rozi ce-n răsfățare pe sânu-i se juca. Cu flori înconjurată ca cerul cu lumină, La candela murindă ea tristă căuta; Iar aurele-i bucle ca spice ce se-nclină Și strălucesc sub rouă, în lacrime uda. ,,O, vin, iubite, vino, căci iată vântul ...
Dimitrie Bolintineanu - Fecioara de la Prut
Dimitrie Bolintineanu - Fecioara de la Prut Fecioara de la Prut de Dimitrie Bolintineanu Bogdan întâlnește în dumbrava lată, Rătăcind sub arbori, un bătrân c-o fată. Cel bătrân pe capu-i poartă păr d-argint. Sub trei răni deschise umblă suferind. Fata pare-n doru-i ca o sărbătoare Ce străluce-n umbra grijii trecătoare. Valuri dulci de purpur neacă-ai feței crini, Ochii-i de durere și de plâns sunt plini. Părul ei cel galben albu-i sân sărută Și-astfel sărutându-l, fața-i împrumută. — ,,Doamne! Țara piere... Bine ai venit!" Zice... Dar sub doru-i cade... a murit. Fiie-sa-l susține... Doru-i nu vorbește, În torent de lacrimi nu se răspândește, Dar cu suflet mare astfel a vorbit — ,,Mi-au ucis tătarii mândrul meu iubit! Astăzi, iată, piere chiar al meu părinte! Peste toată țara seamănă morminte! Dar voi nu combateți, nu sunteți români! Aruncați mai bine armele din mâini!" Zice. Dar tătarii p-acolo-nnorară. Domnul va să fugă prin păduri de țară. Fata smulge arcul unui luptător Și-n tătari s-aruncă cu sufletu-n dor. La această faptă ei se rușinară Și-nturnând toți caii, ...