Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU PUTEA
Rezultatele 1241 - 1250 din aproximativ 1404 pentru NU PUTEA.
Ion Grămadă - In Abbiategrasso
... fața lui signor Vacano se lumină, deodată, și ochii cei negri deveniră blânzi, de nerecunoscut. - Signorii-s italieni, așa-i? ne întrebă, întinzându-mi mâna. - Nu, noi suntem din Ardeal, îi răspunsei eu în italienește. - Nuuu! Signorii-s italieni, dar nu vor să spună… Vă trădează limba. Dacă sunteți italieni, vă primesc, de ce nu!? Noi am tăcut, mulțumiți fiind cu explicația lui signor Vacano. Apoi, el își duse mâinile la gură și strigă tare, de vreo două ori: - Giacomo ... la Anzio. Mergeau la neamuri, ea – călare pe catâr, iar el pe jos. Acolo, la Anzio, a văzut marea. Cu câtă însuflețire nu-mi povestea ea despre mare, despre albastra și nemărginita mare de la Anzio! Și câte flamuri, câte petreceri și cântări nu se află la Anzio, un adevărat cuib de rai! Eram răpit de povestirea și de frumusețea ei. În lumina lămpii, îl zării pe Giacomo venind ... la toți! Signora Giulia se îndreaptă către bărbatu-său și zice: - Cât de bine seamănă signorino cu Girolamo! Numai mie îmi ziceau signorino, de ce, nu știu. - Ce zici, Vacano, așa-i că-i adevărat? Vacano ...
Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou
... la otel, sau mai lesne la proprietarul moșiei, care este foarte primitor de străini, fiind singuratic și holtei. — Bine, zisei către conductor, mai întâi nu știu de voi găsi aici sănii, al doilea nu cunosc pe proprietar și nici nu știu cum îl cheamă. — Sănii țărănești se găsesc aici venite cu lucrătorii ce rânesc omătul, îmi răspunse el, iară proprietar este colonelul Priboianu. Alaltăieri ... de ușurință mi se rostogoli de pe buze, când m-am văzut așezat în ea, cu picioarele vârâte în paiele coșului. — Moșule! întrebai, oare nu vom rătăci în acest viscol? — De asta nu mă îngrijesc, răspunse el, gloaba mea nu-mi va face sminteală; dobitocul la așa întâmplare știe și cunoaște mai bine unde merge decât omul. — Când vom ajunge, degrabă? — De aici ... o serbare. Dacă numai nu ne vor mânca lupii, când vom ajunge acolo, voi trage și eu o dușcă bună de holercă. Haide, haide, cotonogule! nu te da, că te ajung lupii! și el iară plesni din limbă, îndemnând din nou calul la fugă. Rămăsei confuz de indiferența moșneagului în fața ... ...
... am fost surd la tristul plâns Al iubitoarei mume! Ca roua s-au topit, s-au dus Iluziile toate, Și sufletu-mi înstrăinat De jale nu mai poate. Și dacă din atâtea flori Nici una nu-mi rămâne, Un singur gând, un singur dor De suflet se mai ține... De n-am putut ca să trăiesc De scumpul sat aproape, La ...
Gheorghe Asachi - Broasca și boul
... bou Și mirându-se prea tare De-o făptură atât de mare Cugeta c-ar fi noroc Ș-a familiei laudă, dacă Ar putea să se prefacă Din mic, mare dobitoc. Deci d-ambiție s-aprinde, Mereu s-umflă, se întinde Ș-apoi zice: Sorioară, Nu-s ca boul, buneoară? Dar aceasta i-au zis: Ba! Broasca urmând a se umfla, Zis-au iar: En vezi, lelică! Soro,-ți ... mari cel mic s-agiungă, Tot se umflă, se rădică, Fără-a-și cere sfat la pungă Se așază la Paris, Unde, de nu este-nchis, Rolul gioacă de baron, Fără bani, dar cu bun ton. De mii planuri îngâmfat, Casa-și schimbă în palat Și-n prințesă pe ...
Ștefan Octavian Iosif - Unui tânăr
... Iosif - Unui tânăr Unui tânăr de Ștefan Octavian Iosif Departe, pân' la mine, blând, Înâiul vers al tău pătrunde; Uimit plec fruntea, și-ascultând, Tristețea nu mi-o pot ascunde. Te văd la masa ta de scris Și simt credința ta ce leagă De orice gând un mândru vis, De orice ... atingi vreodată culmea artei. Dar prea e dulce, prea-i duios Și-atâta-ncredere respiră În plânsetu-i melodios Întâiul tău acord de liră... O, nu
Ion Luca Caragiale - Carnet high-life
... zi de mai în negru." O zi de mai visătoare în negru trebuie să fie în adevăr foarte poetică. Ș-apoi, după atâtea minuni, să nu
Mihai Eminescu - Ce e amorul%3F
... Mihai Eminescu - Ce e amorul%3F Ce e amorul? de Mihai Eminescu Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung Și tot mai multe cere. De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ți-l leagă, Încât să n-o mai ... soarele și luna, Și peste zi de-atâtea ori Și noaptea totdeauna. Căci scris a fost ca viața ta De doru-i să nu
Vasile Alecsandri - Melodiile românești
... acompaniamentul lor, care uneori cuprinde acordurile cele mai capricioase, cele mai bizare, și alteori e cu totul simplu și chiar monoton. Și cu toate acestea nu ne sfiim de a spera că, cu cât își va da cineva osteneala de a le juca, cu atât va prețui ... acești lăutari îi întâlnești în toate sărbătorile; ei poartă mai totdeauna haine orientale. Când cineva îi aude executând în chip serios și melancolic, care niciodată nu-i lasă, ariile naționale române într-o societate aleasă, adăugând muzicii instrumentelor lor un cântec plin de tristețe, și când vede cineva impresia ce produce ... se cade să mărturisesc curat că este tot ce e mai greu de a deprinde și de a înțelege dacă cineva nu le-a auzit jucate în țară de către lăutarii indigeni. Mă voi încerca însă de a explica, pe cât se va ... este hora. La țară se joacă hora, jocul de brâu, călușarii etc. Hora să joacă astfel: dansatorii, atât oameni, cât și femei, al căror număr nu este mărginit, se apucă de mână și formează un cerc unde fiecare poate intra și ieși după plac. Se joacă în rând, îndoind un picior ...
George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise
... prudentul Ulise privea cu-ntristare, Cât ți-i oceanul de larg, zările fără catarguri. Căci părăsind pe frumoasa Calipso cea aprigă-n șolduri (Pentru că nu-i mai plăcea) și navigând la-ntâmplare Trei săptămâni împlinite departe de țărmuri, eroul Nu mai zărise de-atunci dulce obraz de femeie... Cum, la sfârșit de ospăț, muritorul aruncă la mâțe Restul juncanului fript, fără să-i treacă prin ... în valuri. Cel ce cu agera-i minte sub zidul troian născocise Gloaba cea mare de lemn care-a pătruns în cetate [1] , Nu era-n stare acum, la strâmtoare fiind, să găsească Vai! nici un mijloc onest pentru-a scăpa de ispită. Nobilu-i trup se ... treabă ca asta?... Când mă gândesc ce de nopți a tânjit Penelopa cea castă După doritul ei soț, care stă gata să piară, Nu pot răbda să te știu la-ndemână, prin apele mele, Fără să-ți dau ajutor, mare fiind filantroapă! Iat-am venit să-ți aduc așadar ...
Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)
... au pierit cu dânsul și n-au adus nici un bine statornic la nația în care au strălucit. Atât este de adevărat că calitățile personale nu pot aduce nici un folos temeinic, când toate lucrările se întemeiază pe voință, iar nu pe legi. "Când Marcu Aurelie muri, zice Chateaubriand  romanii se readânciră în relele năravuri cu o astfel de înfocare, încât i-ar fi luat ... se află egumen al Tismanei. Călugării și locuitorii de primprejur vorbesc multe despre minunile acestui sfânt; și negreșit trebuie să fi făcut, de vreme ce putea să locuiască așa de sus, pe un perete de piatră, fără să aibă aripi. Un singur călugăr, un tânăr frate, s-a deprins ... biserică făcută de același sfânt care slujea în aceeași zi la câteșitrele biserici; întreprindere cam anevoie, și pot zice peste putință pentru un om care nu ar fi sfânt. Cu toată râvna ce aveam a nu trece nimic cu vederea, dar astă dată vremea sau mai bine curajul ne lipsi și ne întoarserăm iarăși la mănăstire, unde ne odihnirăm puțin în ... ...
Alexandru Macedonski - Geniurilor
... neagră în van se tot luptă C-o inimă vilă, perfidă, conruptă. Să sfarme aceea ce voi ați creat, Căci Iadul la ceruri s-atingă nu poate Și-n sumbru-ntuneric Satana să-noate Mereu e forțat! În van contra voastră pigmeii cutează Să-și verse veninul de care turbează, Pigmeii ... a disprețui! Și ție, junime, în care străluce Scânteia cea sacră cu flacăra-i dulce, Debilele-mi versuri și ție dedic; Mergi dar înainte și nu privi-n urmă Mulțimea de oameni compacți într-o turmă Cu sufletul mic! Derâdă! derâdă! ființele brute Și geniul vostru ș-a voastră ...