Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru EA
Rezultatele 1251 - 1260 din aproximativ 2472 pentru EA.
Gelu Vlaşin - Bermutu Bermutu de Gelu Vlașin the cure la maximum o la la timpanul extrem și alungit peste covoarele albe din părul pisicii și eu mi-atârn pușca în cuierul de la intrare mă întind cu fața în sus și poate că se poate — ei uite că se poate ei uite că da până nu mai știu de mine de licoare de tărâmul ce se cheamă într-un fel ciudat și exotic parcă dincolo parcă niciunde răul nu piere niciodată sau nu numai
... Gelu Vlaşin - Jocul secund Jocul secund de Gelu Vlașin lumina nu-i a noastră ea nu știe să zboare ea nu știe să tacă lumina nici nu moare lumina care doare totul te cuprinde totul te coboară jocul nu te cheamă jocul nu te știe ...
... Vlaşin - Mama (Vlaşin) Mama de Gelu Vlașin mama mi-a săpat într-o zi groapa am plâns-o mi-am aruncat veșnicia în ea și-am umplut-o mama mi-a zâmbit am luat chipul ei și mi l-am cusut în inimă de-acolo numai îngerii ...
Gelu Vlaşin - Ngantosan Ngantosan de Gelu Vlașin credeam că moartea vine pâș-pâș ca o bufniță supărată credeam că penele ei strălucesc credeam că liniștea s-a scurs printre degetele unei trambuline verzi credeam că Dumnezeu a trimis un fulger înfometat să-mi înțepe retina dar moartea nu avea nici o vină dintr-un colț noaptea plecase pâș-pâș la vânătoare cu aerul ei boem și absurd într-un târziu obosită de-atâta căutare a intrat pe hornul unei case și somnul s-a transformat în
... Gelu Vlaşin - Tăcere Tăcere de Gelu Vlașin nu știi să taci tăcerea ta nu poartă nume nu zdrobește nu plânge și nu știe să tulbure ea se adâncește în banal și-n moartea de zi cu zi ea
... cu mâini împreunate. Și eu voi prinde ruga din piul tău respir, Precum din gura mamei copilul ia cuvinte Să zică tot aceea ce zice ea nainte; Pristol îmi vor fi ochii și gura ta potir. Atât de ideală, blândeța ta mă-mbete Să simt în ea căldura vangheliei lui Crist, Și crede-te-voi înger, cum știi să zâmbești trist Și-ți scuturi alba frunte sub Dunărea de plete. Vorbește-mi ...
George Coșbuc - Șarpele-n inimă
George Coşbuc - Şarpele-n inimă Șarpele-n inimă de George Coșbuc M-ai strâns ieri cu mânie-n crâng De brațul stâng — De ce mă spui la toți că plâng? "Să nu te văd cu vrun flăcău, Că dai de rău!" Dar ce, mă rog, sunt robul tău? N-am plâns și nu te lăuda! Am plâns, ba da, Dar nu pentru mustrarea ta! M-au întâlnit așa pe drum, Mai știu eu cum, Iar tu ești mânios și-acum! Și-a fost și soră-ta cu ei; Veneau tustrei, Și-am stat puțin, și ce mai vrei? N-am voie nici atât, eu nu? Dar ce crezi tu, Și ochii să mi-i scot de-acu? Ai răsărit ca din pământ — Ei, Doamne sfânt, Îți sunt nevastă, soră-ți sunt, De nu mă lași din ochi mereu? Nu pot și eu Să mă-ntîlnesc cu cine vreu? "De unde viu? Ce cat în prund? Ce flori ascund?" Ești mamă tu, ca să-ți răspund? Și-uitându-te și-n jos și-n sus Scrâșnind mi-ai spus: „Săracă fată!“ și te-ai dus. Săracă! Dar de ce să fiu? Pe suflet ...
George Coșbuc - Ștefăniță-Vodă
George Coşbuc - Ştefăniţă-Vodă Ștefăniță-Vodă de George Coșbuc Cu grabnicele sărituri A sprintenei lăcuste Apare-un cal, la cotituri. Nechezul înspumatei guri Speria tăcerea din păduri Și pacea văii-nguste. În gura văii, lângă pod Boierii stau cu frică; Ei par o gloată de norod, Pe cai pitici și plini de glod În scări temutul voievod Cu hohot se ridică. Strângea de frâu și tremura: Iar calul, ud de cale, Pământu-n loc îl frământa Și spuma alb-o mărita Cu sânge roș ce picura Din strânsele zăbale. Când vrei să-i afli, nu-i aduni! Boieri, nu vi-e rușine? Vă văd așa de-atâtea luni, N-aveți acasă cai mai buni? Ori cum? Boieri, sunteți nebuni? Vă bateți joc de mine? E grea ocara ce ne-o faci Spătarul îi răspunde. Dar țara-i suptă de haraci, De greci nebuni și de cazaci; Săracă țara, noi săraci, Și cai voinici, de unde? N-ai bani de-un cal? Ia calul meu! Boierii-n tremurare Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu, Spătarul suflă des și greu, Se pipăie la cap mereu Să vadă de-l mai are. Măria ta, vorbim și noi. Ei, las-o ...
... Ce bună-i dânsa totuși! Și ca să nu cred doară Că nu-i sunt drag, stă gata Răspuns să-mi deie fata, Dar cum? Ea nu ști scrie Ce bună-i dânsa totuși! Văzându-mă-n uscioara, Ea însăși deci se fură De-acasă, ca să vie Răspuns să-mi dea din gură Prea bună-i dânsa totuși! V Aperi tu cu mâna ...
George Coșbuc - Biserica ruinată
... vântul jalnic cu clopotul dogit, Prin spartele ferestre cântând cu disperare. Amurgul vine roșu, vin galbenele zori, Și noaptea peste lună trec turmele de nori, Ea
George Coşbuc - Bordei sărac Bordei sărac de George Coșbuc Pe-ai tăi, pe rînd pe toți i-ai adunat Ca puii-n cuib, și-i pace-acum în tine. Și-adormi și tu, bordei nealintat. E liniște-n văzduh, și noaptea vine Cu cer senin; pe cîmpu-nzăpădat Zîmbi-va-ndată discul lunii pline. Ești slab și vechi, dar te-ai luptat voinic Să crești un stol de suflete sărace. A plîns mai pîn-acum bolnav cel mic Și cel mai drag al tău... și parcă tace. Asculți de-auzi vrun glas; n-auzi nimic, Pui capu-n piept, zîmbind, și-adormi în pace. E vremea să te-alini. Scurmat de vînt, Bătut de ploi, slăbit de ani, bătrîne, Trăiești de mila lor pe-acest pămînt. Vai cum se zbat s-agonisească pîne, Sînt mulți și mici, și-așa de dragi îți sînt — Și-acum ei tac și iar vor plînge mîne. Dar, poate crezi că va pluti mereu De-a lungul nopții pace-adormitoare? Acum tu crezi, sărman bordei al meu, Că-n alb veșmînt din cer o să coboare Un înger blînd ! Dar nu știi ce știu eu: La noapte-un duh ...