Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA ȘI AȘA
Rezultatele 1291 - 1300 din aproximativ 1713 pentru AȘA ȘI AȘA.
... nr. 5, 1838, p. 52–54). Zac fără suflare, În vecinic-uitare Aici în mormînt ; De toți despărțită. În veci părăsită, Mă-ngrop în pămînt. Așa-i la o floare, Ce-a vîntului boare, Cu-a zorilor plîns O să fac să răsaie ; Săcerea d-o taie ... puterea, Toate-s acum lut ; Și nu duc cu mine, Decît rău sau bine. Ce-n lume-am făcut. Fericirea-i dusă, Lumina-i apusă, Și tot ce-am lăsat Îi spre neuitarea, Și spre pomenirea Tristului bărbat. Inimilor vie, În nemernicie, Iară sfat le las, C-așa să petreacă, Cum ar vre să facă Într-al morții ceas. Rudele o slabă Mîngîiere aibă, C-în negrul pămînt Precum legea scrie, Întru vecinicie ...
Alexandru Macedonski - În răstriște
... Alexandru Macedonski - În răstrişte În răstriște de Alexandru Macedonski Firește, sunt un biet nebun... -- Când lumea e ce este Trăiesc ca în poveste Și la nimica nu sunt bun... -- Firește, sunt un biet nebun. Zadarnic am copii și casă... Mă simt tot omul de-altădată, Iubesc pe loc, urăsc îndată... Fatalitatea mă apasă... Zadarnic am copii și casă. Dar orice sunt, așa cum sunt, Tot am o mângâiere E tainica plăcere De-a ști că merg către mormânt, Și
Duiliu Zamfirescu - Versuri heterometre albe
... ai acolo imaginea Atâtor splendori îngropate Încât de atunci închinatu-ți-au Trecutului toată viața. Cum vine prin desele negure O rază din stinsul luceafăr, Și timidă luptă cu spațiul, De lumea de azi doritoare; Așa din a speței flacără Pornit-a scânteia iubirii Și-n tine aprins-a tot farmecul Amorului fără speranță. Atunci ai crezut că-n Aspasia Natura pusese răsunet Din mersul armonic al zorilor ...
Cincinat Pavelescu - Lui Gârleanu
... Cincinat Pavelescu - Lui Gârleanu Lui Gârleanu de Cincinat Pavelescu Te am pe masă viu într-un portret, Cu ochii mari și dulci privind în gol, Cu fruntea ta ce pare un simbol Al vieții tale albe de poet. O cută n-ai pe frunte, nici un ... de întristare sau regret; Nimic nu spune tragicul secret Ce te-a împins în moarte-așa curând! Blând, bun și visător zâmbești-nainte, Și nu-nțelegi că-n lacrima fierbinte Ce-mi arde-n ochi, tu-nvii ca un parfum, Și nici nu simți că-n doliul ce-l poartă Ființei tale clipa mea de scrum, Nu plâng doar omul și
Alexei Mateevici - Un vis dorit
... Alexei Mateevici - Un vis dorit Un vis dorit de Alexei Mateevici Un vis grozav eu am visat Și-acum nu-l pot uita: Că sufletul meu în păcat Și patimi dormita. Viața repede trecea Și moartea-mi sta în prag Și tot mai scurt mi se făcea Al zilelor șirag. Și vestitori de-acuma sânt A morții — boli, dureri, Ș-al viitorului mormânt Simțesc eu reci suflări. Dar păcătos, nepăsător Sărmanul suflet stă ... mântuitor Lumină nu-i mai dă. Ș-așa sfârșitul m-a găsit În dormitare grea, De drumul morții negătit, Robit de viață rea. Și îngerul meu păzitor De jalea mea plângea, Dar plânsetul lui jelitor L-a suflet n-ajungea... Din somnul meu am tresărit Cu scârbă ... strigat: Fii treaz și nu dormi, Dormind în patimi și păcat Pe veci vei adormi. Puține zile ți-au rămas Pentru căința ta, Deci, scoală și fii treaz, Mai mult nu dormita. Îndreaptă-ți mintea spre Hristos, Dreptate și
Ion Luca Caragiale - Inițiativa...
... campania. Pe când mă gândeam cum s-atac chestiunea, iată că mă-ntâlnesc cu un eminent artist dramatic, un om plin de încredere-n sine, așa de plin că alta nimic nu mai poate-ncăpea. — Teatrul nostru național și literatura noastră dramatică au ajuns într-o stare proastă, domnule, foarte proastă... Statul nu vrea să se gândească serios! Nu e nici o încurajare; ba ... nu poate niciodată merge pân-acolo cu egoismul — deși suntem, orice s-ar zice, prea din cale-afară desconsiderați, cu toate că se declamă și se cântă pe toate tonurile că fără cultură o țară nu poate-nsemna nimica; și este foarte adevărat: numai cu cereale și cu zarzavaturi, și chiar cu petrol, nu se poate pune o țară față cu cultura europeană, care merge cu pași gigantici — îi mai trebuie să-și manifesteze și mentalitatea; și mi se pare că arta și literatura sunt cele mai înalte manifestațiuni ale mentalității unei națiuni; căci, în definitiv, nu se prezintă cineva în lume cu pântecele și cu organele inferioare, ci cu fruntea, cu acel aparat al gândirii sublime, care face din om regele creațiunii... ...
Ion Luca Caragiale - Grand H%C3%B4tel "Victoria Română"
... a-ndăratele, până-i înfige vârful în pântece. Ochii turburi caută încotrova un punct de scăpare; dar abia se pune problema în mintea aiurită, și o piatră l-a izbit peste bot, alta la o încheietură, un lemn peste șale și altele plouă... El își iese acum din sine: mașina cea vie dă drumul rezervei de energie - pentru așa moment o păstra -, nici un gând de economie... trebuie cheltuită toată! Opintindu-se din fundul rărunchilor, animalul s-avântă orbește în fața loviturilor... Un răcnet ... să scape - ea nu-l lasă. Femeia începe să zbiere răgușit făcând gesturi extravagante: - Ce, domnule! care va să zică, dacă sunt o nenorocită, să-și bată joc de niine dumnealui, pentru că e de la poliție?... Și mai întâi, cine ce treabă are? dumnealui a fost amantul meu? Comisarul, îndreptându-și mondirul boțit la piept: -Sergent! E beată...la arest! Doi inși o înhață; ea se smucește și dă să se repează iar; dar un sergent voinic o apucă de braț și o-nvârtește-n loc: - Nu zbiera și mergi! strigă el scrâșnind și ...
Matilda Cugler-Poni - Întoarce înc-o dată
... Dă-mi înc-o dată mâna, s-o strâng în mâna mea Ș-apoi rămâi cu bine! Tu vezi că eu nu plâng? Ce vrei? Așa trec toate și stelele se sting. Pe drumul vieții mele amar, întunecos, Un scurt moment lucit-a surâsul tău duios. Eu nu știam atuncea că multe ... un bine pe pământ. Tu nu erai de vină și tu nu m-ai trădat. O tainică putere pe tine te-a purtat Și chinurile mele, tot răul ce-ai făcut, În cartea soartei scrise erau, când te-ai născut. Mă duc de unde nime nu poate reveni! Mă ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului
... ce ai, omule, de-ntrebi așa, ca un copil speriat? — Nimic!... Și, pipăindu-se, dădu de pungă. Un fior rece îi fulgeră din călcâie și până în creștetul capului. Apoi, văzând pe cel mai mic dintre copii cum se așezase pe vine și sorbea cu lăcomie mirosul cald din gura cuptorului, se uită la nevastă și îi zise: — Ce-o fi să fie, muiere! S-au copt purcelul și pitele? — Cum, ce-o fi să fie?! Vezi bine că s-au copt. Și vârând lopata în cuptor scoase purcelul, apoi cele patru pite. — Omule, dă-mi ștergarul ca să ridic tava. — L-am pierdut, muiere. â ... apă! — Ale d-tale, răspunse ciobanul, căci stăpânul lor, murind, ne-a zis nouă: "Porniți, unii din răsărit și alții din apus, și la casa unde se vor întâlni turma albă cu turma neagră, alei case să le dăruiți". Omul uită tot de bucurie și alergă la nevastă. — Fă muiere, tot ce vezi este al nostru! — Ei, minunea dracului! zise muierea. — Minunea cui? Și omul cu noroc și-aduse aminte de pungă și se gândi: "Cum aș scăpa eu de ea
Alecu Donici - Bărbatul cu trei femei
... fost schimbat Vro trei femei cu cununii, Fiind tustrele încă vii. Dar acolo era un aspru împărat, La care, cum au mers asemene știință, Au și găsit de cuviință Ca pentru așa faptă, Pe om să-l dea sub judecată; Iar spre mai aspră înfrânare, Judecătorilor au pus el înainte Să fie cu luare-aminte Și să închipuiască pedeapsa cea mai mare Unei asemene de pildă rea urmare; Că la de împotrivă, el hotărât era Pe toți a-i ... un împărat Nici pe la noi n-ar fi stricat.) Judecătorii văd că nu-i de șuguit; Să hotărască drept ei mult s-au sârguit, Și numai Dumnezeu de sus i-au luminat, Căci socotința lor aceasta au urmat: Ca omului să dea femeile tustrele, Îndatorându-se de a trăi ... au mirat Pentru asemene prea slabă hotărâre, Și sigur toți au așteptat, Pe vrun judecător să vadă spânzurat. Dar n-au trecut nici patru zile Și s-au împrăștiet prin țară auzire: Că cel cu trei femei bărbat, De răul lor s-au spânzurat, Și
Constantin Stamati - Luntrea pe uscat
... Stamati a melodiei irlandeze Privind de pe țărm În zori de zi frumoasă, la țărmul unei ape, O luntre sprinteoară, cu pânzi subțiri și albe, Mândru se legăna, Și valurile line de soare poleite, Chiar ca veșmânt de stofă pe lângă ea-ncrețite, Frumos o prejura. Senin deasupra cerul, sub ea ca steclă mare ... a lor grații numaidecât să-i placă, Iar luntrea s-alinta. Spre sară, însă, apa de vânt cumplit gonită Se trase de la țărmuri, și luntrea părăsită, Ca un bătrân nemernic, Pe lut uscat rămase, cu pânzele sfărmate, Cu cârma prăpădită, cu coastele uscate, Ca un butuc netrebnic. Așa ne lucesc toate în zorile vieții, Așa ne pare lumea în vârsta tinereții, Dar precum steaua zilei se-ntunecă de noapte Așa a vârstei sară vine să ne deștepte, Că toate sunt nălucă, că toate sunt menite, Pe om să amăgească, Spre a uita ...