Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN EL
Rezultatele 1311 - 1320 din aproximativ 1716 pentru DIN EL.
... sine, bănuind: „Ce Dumnezeu răsare soarele atât de târziu!â€� Dar ca și cum Dumnezeu i-ar fi făcut pe voie, deodată se răsfiră din înalt mănunchiul strălucitor al razelor de soare, și peste câmpie năvăli un văl de aur. Fluturul își pâlpâi de câteva ori aripile și, din vârful galben al tulpinii de lumânărică , unde poposise de cu seară, își luă, zglobiu, zborul. Fiindcă nu fusese de mult pe la târg, o luă ... rozeta, degeaba! În mireasma ei să mori, și mori fericit.â€� Gândind astfel, privi mai bine tulpina florii. Cine-l pusese! Mâhnit, își mai schimbă din păreri: „Într-adevăr, îmbătător miros, dar de ce oare firea nu îmbină niciodată toate însușirile la un loc? Poftim, privește, cine împrăștie o asemenea ... fi crezând, mă rog, lucru mareâ€�, atingându-le, disprețuitor, cu vârful aripii, le lăsă în urmă. Ce mai straturi de ochiul-boului ! „Sunt prea din topor, băgă de seamă curtezanul. Ce e floare trebuie să aibă ceva care să o înrudească de aproape cu cerul, cu aerul... sau cu mine ... spuse o vorbă proastă unui stânjenel scuturat, îmbătrânit, ce i se ținea în cale. Zarnacadelelor le rămăseseră doar tulpinile; liliacului , frunzele. Mai departe, mai departe. ...
Grigore Alexandrescu - Nu, a ta moarte
... se găsește; Un glas s-aude zicând "team prins". Și vânătorul ce imitează Pe frunzuliță un glas străin, De vicleșugu-i se îngâmfează, De bucurie el este plin. O! câte lupte, câte suspine, Tăcuta noapte n-a ascultat; Câte pustiuri de groază pline A mea durere n ... fruntea-mi am rezemat. Minutu-acela-n veci mă muncește, Ca o sentință e-n mintea mea; De ating fruntea-mi, simt că zvâcnește, Focul din sânu-ți arde în ea. Fierul cel roșu, care-l apasă Mâna cruzimii pe-un osândit, Mai adânci urme nici el nu lasă, Decât minutul acel dorit. A mea durere trecut nu are; Ea nici va crește, nici va scădea; Și fericita, dulce uitare ...
Cincinat Pavelescu - Sic transit
... Cincinat Pavelescu - Sic transit Sic transit de Cincinat Pavelescu (LEGENDĂ ARABĂ) Principesei Maria D. Ghika Omagiu respectuos Pe un cal el străbătuse lumea veșnic zgomotoasă, Când în farmecu-nserării o cetate întâlni Și mulțimea de pe strade ca o mare furtunoasă Se ducea încoa și-ncolo ... Sub același soare veșnic și același cer senin! După secole apuse Petrecu prin acel loc... Însă iată că pustia, chiar pustia dispăruse. O cetate răsărise din al veacurilor joc, Temple, falnice palate, se-nălțau orgolioase, Lumea se izbea de ele valuri, valuri furtunoase. El mirat strigă mulțimii: Unde oare-au dispărut Câmpul, marea și deșertul? Îi răspunseră îndată: De când lumea e cetatea pe-acest loc întemeiată! Râse atuncea ...
George Topîrceanu - M. Sadoveanu
... un cocoș trâmbiță prelung, departe. „Hm, bun! Care va să zică iar m-am îmbătat. Strașnic m-am îmbătat! Sunt un ticălos...â€� rosti el încet, c-o mlădiere de durere în glas. Se coborî din pat, deschise fereastra. Apoi zâmbi și-și clătină capul cu amărăciune. Aburiri de răcoare îi mângâiau obrazul. Din livadă pătrundeau domol înfiorările nopții. Lilieci negri treceau prin pulberea de argint a luminișurilor. O învăluire ușoară de vânt mișca frunzișul și prin ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi
... de stînci; spumegă de mînie; se aruncă peste stînci și cade în ochiuri iuți și adînci. Parcă-l sfredelește cineva. Cîte glasuri nu se ridică din apă ! Un plîns subțire, înghițit de un gemăt; o șoaptă acoperită de un acord de orgă; un țipăt desperat și un marș funebru; și din ... vrut s-o văz, s-o întreb cine e. Mormintele sînt așa de triste fără cîntecul ei subțirel... Mi se păru, sau crucile se mișcaseră din loc?... Păreau mai strîmbe. Două se plecaseră una spre alta, parc-ar fi voit să se sărute pe furiș, să nu le-auză nimeni... Cînd ... cum să încep vorba. — Azi nu vroiam să vii... îmi răspunse ea. — Frate?... — Nu... — Soră?... — Nu. — Dar cine? — El ... răspunse fata, și două lacrîmi picurară pe mormîntul proaspăt. — El ... și mi-a zis: "De ți s-o urî cu străinii, să vii la capul meu"... La capul lui, un măceș stufos cu ...
Alecu Russo - Cugetări (Russo)
... bătrâni pe când am răsărit noi. Oamenii de astăzi uită că nu am avut tinerețe! În ziua răsăririi lor, pe la 1835, cel mai tânăr din ei era mai bătrân încă decât celmai bătrân din bătrâni, fie cel bătrân din vremea celor întâi nemți!...și de la 1835 până la 1855, adică într-un curs de 20 de ani, maimult a trăit Moldova ... se mângâie, sărmanii! Florile care aș vreasă arunc, le-aș culege nu numai în viața politică a trecutului, darîn cele multe obiceiuri casnice din care unele ne-au legănat în fașă,și de care părinții noștri se rezemau în ziua luptei!... Multe din eleau rămas, dar, sărmanele! rușinoase și ascunse. Franțuzii zic că oamenii cei mari nu au nici părinți, nici urmași!... Poate am putea să zicem și ... Champollion ca să tălmăcească urmașilor noștri operele și limbile ce ne-au adus Drăgoșeștii și Rădeștii aceștia. Dacă este ca neamul român să aibă și el o limbă și o literatură, spiritul public va părăsi căile pedanților și se va îndrepta la izvoruladevărat: la tradițiile și obiceiurile pământului, unde stau ascunseîncă ... ...
Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Ștefan Octavian Iosif)
... pornim haihui : Mă dau mai bine-n partea lui, Că nu e mai tot anul ! O șterg de-acasă frumușel : Grivei cu mine, eu cu el, Și satu-n colb se-neacă... Intrăm în codru, și Grivei A-nnebunit de vesel ce-i : Mă mușcă, sare, joacă... Dă spaima ... Un fulger ! — repede mă-nchin... Ah, mii de duhuri negre vin Și vor ca să m-apuce... Cad în genunchi, prins de fior... Răzbubuind din nor în nor, Un trăsnet se descarcă ! Zic Tatăl nostru , și Grivei Se uită țintă-n ochii mei : Și el se roagă parcă... Dar iată ! cît ne-am închinat, Un colț de cer s-a luminat, Și codru-i plin de soare... Ieșim ...
Antim Ivireanul - Începătură și învățătură pentru ispovedanie
... creștinești, ci cu dreptate și cu curăție și cu smerenie să-ț petreci viața, pentru ca să-ț ajute Dumnezeu. Și după ce va zice el acĂ©stea toate cătră dânsul cu amăruntul și acela iar să va făgădui de acĂ©stia, de toate să să părăsească, atunce îndată pleacă în ... pre dânsul, după cumu-i va fi greșalele lui. Și de va avea acela multe păcate, îl canonĂ©ște în care păcat iaste mai mare din cĂ©lealalte, adecă care păcat are ani mai mulți; și cĂ©lealalte păcate toate într-acel canon să iartă. Deci atunci iar zice duhovnicul cătră ... omul de păcat, atuncea să canonisĂ©ște și să priimĂ©ște, precum poruncĂ©ște canonul al marelui Vasilie. Iar în câtă vrĂ©me va fi el înpăcat nici nu să socotește canonul lui. Iar de va ținea câtăva vrĂ©me să nu să priceștuiască și apoi iar să va tâmpla de ... altui duhovnic, atuncea i să socotesc lui și acei ani în canon. Iar de să va afla vreun om cucerit și de să va nevoi el să facă câtăva seamă de metanii, în zi și în noapte, să-i pogori lui un an, mai jos de măsura anilor de priceștenie. Iar ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de iulie
... Alexandru Macedonski - Noaptea de iulie Noaptea de iulie de Alexandru Macedonski A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire... Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc, Și mi-e sete de plăcere ... și mi-e sete de iubire, Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc. Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume, Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios... Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume S-ar lipi să ia povara ... să meargă pe oriunde e suavă fericire, Să-și încarce a ei rază cu al florilor arom, Să zâmbească voluptății ce se naște din
Grigore Alexandrescu - Meditație (Alexandrescu)
... suflet mi-au adus. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugind o rennoiesc! Câtă nemărginită pun ele depărtare Între cei din morminte și acei ce doresc. Unde atâți prieteni plăcuți de tinerețe? Unde-acele ființe cu care am crescut? Abia ajunși în vârsta frumoasei diminețe, Ca ... Toată durerea le-este că nu și-au răzbunat! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Puțin mai înainte un monument s-arată; Să-l privim... Dar ce semne de cinste pe el sânt? Negreșit cei dintr-însul slăviți au fost odată: Azi slava stă deasupra, și omul în pământ! Iată, fără-ndoială, o mare mângâiere, O, voi ... unde se ține, se clătește, Și dac-ai fost odată în barcă sau vapor? Viața e o luptă, o dramă variată Și actu-i cel din urmă în veci e sângerat: Moarte-l încoronează, moartea neîmpăcată, Care în a sa cale pe nimeni n-a uitat. A ... A scăpat. Astfel un vis ți-arată o iubită ființă; Astfel cu bucurie voiești s-o-mbrățișezi, Dar astfel umbra-nșeală zadarnica-ți silință; Acum din mâini îți scapă, acum iarăși o vezi. Dacă în cartea soartei omu-ar ști să citească, Să-și afle fiecare grozavul viitor, Cine-ar mai ...
Gheorghe Asachi - Voichița de Românie
... lasa a mi se răpi corona. Deci în pericolul comun, comună să ni fie apărare; deși legea ni desparte, interesul ni unește și el cere să închiem o alianție ofensivă și defensivă. Osman: Dar, să închiem; mai nainte însă să ni înțelegem despre condițiile legăturei. Spre a te ... cu a sa furie are să mă atace; atunci cu o parte a oastei tale combătând, mă voi retrage asupra Silistrei. Când el va fi de agiuns departat de marginea Moldovei, tu vei înainti și-i vei tăia drumul; atuncea cu măiestrie luăm pe Ștefan între două focuri ... familie a se alea cu țarul Moscvei. De aceea, să ni grăbim prin foc și sabie să tulburăm serbările nunței, prin toate chipurile! Osman: Din partea mea, voi adăogi o nouă greutate; voi triimete un înadins cătră hanul tatarilor a Oardei de Aur ca să atace pe neamicul ... eliberare prin mari sacrificii. Vlad: Planul e bine combinat și merită un ferice rezultat. De aceea, la lucru, că fortuna favorează pe acii întreprinzători! Osman: Din partea mea voi face cele pentru alți neputincioase; mă voi îngrija a organiza cavaleria tatară, ca să cuprindă calea. Vlad: Eu mă voi ...