Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA ȘI AȘA
Rezultatele 1321 - 1330 din aproximativ 1713 pentru AȘA ȘI AȘA.
... Alecu Donici - Morarul Morarul de Alecu Donici În iaz, la iezătură, S-au arătat spărtură. Dar nu era deodată Atât de însemnată Și, dacă ar fi pus morarul osteneala, Ferea la început pe viitor sminteala. El însă, stăpânit de multa lenevire (Nărav ce pe la noi domnește cam ... treaba, nu te teme! Însă tot lasă, tot lungește, Pân' când odată se trezește Că apa e mai jos de stavili cu o palmă. Atunci și-au luat morarul meu de samă Și, alergând unde s-au spart, El vede câteva găine la un loc, Bând apă pe lângă lăptoc. — Mânca-v-ar uliul! le zice supărat ... cu o lopată. Pe toate le omoară, Pierzând găinile și apa de la moară. Eu am văzut boieri, ce sute cheltuiesc Fără căință sau cruțare (Și-această fabulă chiar lor o hărăzesc), Dar fac economie mare Cu căpețelele cele de lumânare; Sau, după vorba cea bătrână: Sunt la tărâțe scumpi și ...
... de țintă. Și tu zâmbeai, c-un zâmbet cum e numai al tău, Nu te-a mai văzut nimeni cum te văzusem eu... Și plini îți erau ochii de lacrimi și de foc, Pe-al genei tale tremur purtând atât noroc... De ce zâmbeai tu oare? Vrun cântec blând de jale Au deșteptat în taină glasul ... din cer te puse în calea mea să ieși, O, fragedă ființă ca floarea de cireș! Cum s-a putut ca-n lume așa minuni să steie, Căci tu ești prea mult înger și prea puțin femeie! Și fericirea-mi, scumpo, nici îndrăznesc s-o crez. Tu ești? Tu ești aievea? Sau poate că visez... Dacă visez, te-ndură, rămâi la al meu ... vremuri. Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire tu sufletul îmi mistui! O, dă-mi-i numai mie și nu-i întoarce-n laturi, De noaptea lor cea dulce în veci nu mă mai saturi... Las' să orbesc privindu-i, iar tu ascultă-ncoace ... scutură de vânt. Din codri singurateci un corn părea că sună Sălbatecele turme la țărmuri se adună. Din stuful de pe mlaștini, din valurile ierbii Și
... George Coşbuc - Armingenii Armingenii de George Coșbuc Pe când umbla Hristos prin țară Lățind cuvântul său frumos, Ovreii toți i-au scos ocară Și cărturari de-ai lor cercară Prilegi să piardă pe Hristos. Așa,-ntr-o noapte-ntunecată Când vecinicul Mântuitor Dormea-ntr-o casă-ncreștinată, Găsitu-l-au ovreii-ndată Și sfat făcut-au de omor. La miezul nopții aveau să vie La casa unde el dormea Și, casa pentru ca s-o știe, Au pus ca semn și mărturie În fața casei o nuia. Dar Dumnezeu, cel ce scoboară Și-n gândul cel mai nevădit, Nu lasă p-al său fiu să moară, Căci a răscumpărării oară Și vremea morții n-a sosit. Și Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor împinși la rău, Încât să n-aibă nicăirea Vrun chip de-a făptui pierirea Născutului din ... gloată mare Ovreii pe furiș pornesc Sunt muți ovreii de mirare, Că ei la casa fiecare Ca semn câte-o nuia zăresc. Dac-am pierdut și astăzi prada, Cu greu putea-vom s-o găsim. Pornește-apoi răgnind grămada, Pierândă-n zgomot toată strada Tăcutului Ierusalim. Dar neputând să mai găsească ...
Grigore Alexandrescu - Un ceas e de când anul trecu
... S-a dus ș-acesta c-o parte din viață, Dar ziua lui din urmă cu drag o pomenesc; Frumos apus vestește frumoasă dimineață, Și anul ce începe tot astfel îl doresc." Așa-l doream! în lungă, în oarbă-ncredințare Eu nu vedeam că soarta zâmbește cu amar, Că vremii și durerii gătește răzbunare, L-a vechile lor drepturi uitate în zadar. Schimbat nimic nu pare: alesele ființe, Prieteni de-altădată, strâng astăzi mâna ... tânăr ce eu îți sunt dator. E scump prieteșugul ce-nsuflă o femeie Deprinsă a-l cunoaște, născută a-l simți; Și dulcele ei suflet, electrică scânteie, Mângâie orice suflet la care s-o ivi. Ades, când sunt în luptă cu gândurile mele, Muncit de-al suferinței ... bălsămit Apoi, negură deasă lumina-ntunecează; Fantome de-altă lume șoptesc, mă înconjor; În fiecare șoaptă o muncă înviază, În ochii-mi se confundă trecut și viitor. Căci știu eu viitorul... el nu poate să fie Decât ca anu-acesta, ca anul cel trecut; Bogat de chinuire, deșert de bucurie, Pustiu ... fără nădejde, sălbatic și tăcut. Stejarul de pe munte ce trăsnetu-l izbește, Stă încă în picioare, semeț
Marius Marian Șolea - Crinul trandafiriu de la Cabinet
... să fie pentru oricare dintre voi. va trebui să te consum degrabă, ca pe o proprietate nerecunoscută de autorități... mărturisirea că toți bărbații sunt jeguri și că nu există nici unul de care să nu te folosești nu îți articulează deloc feminitatea. acel jeg îți este hrană, nu poți, așadar, să ... pentru că el nu a avut niciodată numai unul al lui. acesta de acum este descompus de distanța dintre ceea ce își propune și ceea ce este de fapt, putrezește anunțându-și succesele. o înlănțuire de minciuni și complexe. trebuie să recunoști, este destul de ciudat să vezi un mort plimbat prin instituție, fără să fie depus în sicriu și fără a prezenta fenomenul natural de înțepenire. în drum spre biroul ministrului sculpturii (sintagma aparține unui consilier personal și am preluat-o pentru gradul ridicat de concizie), la fiecare răscruce de holuri, cortegiul se oprește și aruncă, în urmă, cu monede publice. cine, de unde și în ce scop l-a adus aici? ce? noi nu știam și singuri că viața-i trecătoare?! e tragic ...
... meu este asigurat la Dacia ? Numai mă tem să nu-i răpuie calul, că ține băiatul mult la el. - Apoi atunci, soro, pentru ce nu și-a asigurat și calul ?. Gogoși II Domnul X... este republican în toată puterea cuvântului, dar nu mai puțin și cocoana dumisale împărtășește cu prisos aceste salutare principii. În zilele trecute, după votarea decorației României, domnul X... vorbea cu cocoana politică. - Dragă (zise dumneaei) vezi ... să se producă în curând în paginile acestei foițe. Noul gogoșar va debuta prin un studiu foarte adânc, intitulat: Patriotismul din punturile de vedere politic și psihologic. După moarte și cal de ginere... Încurcătura cestiunii Orientului crește mereu. Complicațiuni noui se arată pe orizontul politic, spre a turbura și mai mult liniștea Europei. Iată în adevăr ceea ce comunică Agenția Havas: Deodată cu plecarea d-lui Cogălniceanu la Viena, se anunță că și ambasadorul otoman din București, Exc. Sa Vahit Abdulah, a primit ordin secret dela guvernul său să părăsească Bucureștii în 24 de ceasuri. Noi ... din parte-ne regretăm foarte mult plecarea din București a onorabilului Vahit Abdulah, care știuse așa
Gheorghe Asachi - Momița la bal masche
... aflasă A științelor secret, De pe lume adunasă, Pentru public cabinet, Dupre sistematic plan: Scoice, pești din ocean, Fiare, paseri cu verzi pene, Bolovani și buruiene, Crocodili de pe la Nil Și tablo de Rafail. Iar apoi cel învățat, De un gust, de o capriță, Pentru sine-au cumpărat Mare, tânără momiță. Care-i zic orangutan Și ... La teatru amândoi. Filozoful intră-n sală Și momița cu-ndrăzneală, Ce cu grație cochetă Ține-n brâncă o lornetă. Aici află adunare, Mii lumini și vuiet mare, Sărituri, cacofonie, Grații date cu chirie. Fiecare, ca turbat, Intră unde-i îndesat; Unul altuia în pripă Sub nas, la ureche țipă; Multe ... însă-a lui vecin Că-i de Hina mandarin. Fiecare-au socotit Că pe mască au gâcit; Pre ea toți în giur urmează Și i se recomendează. Iată, pentru rande-vu I dă-actrița-un bile-du; Poliță i dă bancheriul Minunatul hap spițerul, C-un cuvânt, pe cea ... Ș-apoi zice asta vorbă: Fără crier, turmă oarbă, Tot e bun ce e strein, Vezi la cine te închini! Sistema ți-i părtinire, Interesul și-ngiosire; Meritul cel învățat, Cugetul cel mai curat, Sentiment de omenire N-au la tine prețuire, Și
Alecu Donici - Autorul și hoțul
... Alecu Donici - Autorul şi hoţul Autorul și hoțul de Alecu Donici În întunericul lăcașului de umbre, În tartarul cumplit Unde de grozăvii trist sufletu-ți se umple Și unde merge omul de fapte osândit, Sosiră totodată La aspra judecată Un hoț răutățit, În sânge încruntat Care au și murit, Pe viață spânzurat, Și un autor vestit, Puternic în condei, Care au dezvelit Mult slobode idei, Ce-ntocmai ca Sirene* Era la glas duios, Dar, potrivit cu ele, Și ... autor părea asprime slabă. Sub el la început Ardea un focușor abia-abia văzut, El însă ne-ncetat mai rău se aprindea. Trecură zile, ani și sub tâlhari de mult Cenușă s-au făcut, Iar focul sub autor necontenit ardea. Văzând așa asprime, Văzând neușurare, El strigă cu glas mare Că nu-i dreptate-n nime! Că el, trăind în lume, Și-au dat un mare nume Și, de au scris ceva Cam slobod, cam ghimpos, * Dar n-au crezut cândva A fi mai păcătos Decât un rău, un hoț! Atunci ... Au zis Mejer scrâșnind Și iute au trântit capacul pe căldare. Dumnezeu să nu se-ndure De oricare autor, Ferindu-i pe toți de furii
... telegraf, S-a oprit din zbor o cioară, Nemișcată-n vârf de par Ca o acvilă pe-un soclu, Oacheșă ca un hornar Și macabră ca un cioclu; Neagră ca un as de pică, Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper; Gârbovă ca o feștilă Într-un cap de lumânare; Ca o mutră imobilă De harap cu nasul mare, Dar ... pârlită De la coadă până-n plisc, Ca o pajură trăsnită Într-un vârf de obelisc; Încrustată-n atmosferă Ca un ou de ciocolată; Amărâtă și stingheră Ca o prună afumată; Cu alura interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă Și smolită ca un drac; Demnă, ca un om celebru; Mistică și fără chef Ca un basorelief De pe-un monument funebru; Încomodă-n soare, ca Un gunoi în ochi; nefastă Ca un chibiț ce-ți stă ... un fiong de catifea; Ireală, ca un duh Cu penajul ei feeric, — Ca o cupă de-ntuneric Răsturnată în văzduh; Gravă ca o rugăciune Și posomorâtă ca o Figurină de cărbune Cu nuanțe de cacao; Tragică, ca o emblemă A obștescului sfârșit; Sumbră ca o anatemă Arucată-n
... palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul, și mușchi pe a lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept... Așa fel zi și noapte de veacuri el stă orb, Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate, El numără în gându-i zile nenumărate, Și fâlfâie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripile-ostenite un alb ș-un negru corb. Arald atunci coboară de pe-a lui ... a gândurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă, În zid de marmur negru se uită crunt și drept. Fantastic pare-a crește bătrânul alb și blând; În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă Și mii de glasuri slabe înce sub bolta largă Un cânt frumos și dulce - adormitor sunând. Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește, Se pare că furtuna ridică al ei glas, Că vântul trece-n ... buze viorie; Cu mânele-i de ceară ea tâmpla și ...
Cincinat Pavelescu - Furnica și greierul
... Cincinat Pavelescu - Furnica şi greierul Furnica și greierul de Cincinat Pavelescu Flămând și blestemându-și soarta, Gonit de ger ca de un bici, Un greier zgârâie la poarta unei furnici. Furnica, deschizându-i, zice cu glas mirat: Afară ce făceai ... P-un ger așa de blestemat? Dacă-n zăpadă gem și strig, cerându-ți ajutor, E că mi-e frică să nu mor de foame și de frig! Intră și, până-ți pun de masă, treci lângă foc. Un cântăreț poartă noroc la orice casă! Să nu te crezi aici povară, Ce-avem îți dăm ...