Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA ȘI AȘA
Rezultatele 1331 - 1340 din aproximativ 1713 pentru AȘA ȘI AȘA.
Cincinat Pavelescu - Furnica și greierul
... Cincinat Pavelescu - Furnica şi greierul Furnica și greierul de Cincinat Pavelescu Flămând și blestemându-și soarta, Gonit de ger ca de un bici, Un greier zgârâie la poarta unei furnici. Furnica, deschizându-i, zice cu glas mirat: Afară ce făceai ... P-un ger așa de blestemat? Dacă-n zăpadă gem și strig, cerându-ți ajutor, E că mi-e frică să nu mor de foame și de frig! Intră și, până-ți pun de masă, treci lângă foc. Un cântăreț poartă noroc la orice casă! Să nu te crezi aici povară, Ce-avem îți dăm ...
Ștefan Octavian Iosif - Reînviere
... în aer glasuri fermecate, Vestindu-mi pretutindeni primăvara ! Văzduhul scînteiază sub povara Mărgăritarelor din cer picate... Fugiți departe, griji întunecate ! Vreau să trăiesc din zori și pînă seara, Și vreau să cînt ! Vreau să mă-mbăt de para Eternă a iubirii nesecate. Ca ciocîrlia ce-n văzduh s-avîntă, Și-acolo-n cer se leagănă și cîntă Pîn' ce-amețește iar, căzînd pe lanuri ; Așa,-n pornirea sfintelor elanuri Se-nalță sufletu-mi spre tine, Soare ! Și cade iar din slăvi amețitoare... II Iubesc, și-mi pare că-i întîia oară ! Un tainic dor de viață mă îmbie. Simt inima bătîndu-mi tot mai vie Atunci cînd eu credeam că ... o comoară Ce-ar fi pierit cu mine-n veșnicie ; Natura-ntreagă astăzi reînvie, Mai falnică decît odinioară... Veghează în noi porniri de viață nouă Și nici nu știm cum izbucnesc deodată Din depărtate-ascunse-adînci izvoare... De-acum pot chiar să mor... Nu-mi fuse oare Cea mai înaltă fericire ...
Constantin Negruzzi - Întâia noapte a lui Iung
... un vis spăimântători M-au trudit necurmat cu chip tulburători, Fără nădejdi tras dintr-o nenorocire, În spaimi înfricoșate și întru îngrozire. Vai! sufăr încă, și dintr-o răsuflare Un vânt au împrăștiet această-nșălăciuni. Dar însă, în sfârșit, din somn m-am dișteptat Și-atunci, crud, adivărul pe mini-au așteptat. M-am trezit! Ce-am văzut? Am văzut trii mormânturi Întru cari zac trupurile celor mai scumpi menunturi ... Cerând la ochii mei cu lacrămi, pe rând, A amoriului jale, a prieteniei gând. Zâua nu-i îndestulă la necazurile meii, Și noapte ce mai acoperită cu mai negri perdeli. Când toate să stâng în al său întuneric, Ah, acel întuneric nu-i ca mine de trist ... nu-i ca mine de jalnic! Fantom spăimântători ci-l urmează tăcere, Pe scaon de abanos având așa șăderi Cu un nour des văzduhu învălești Și cu un schiptru de plumb pe lume stăpânești. Ci întuneric, Doamne! și ce liniște mari! Și fire întru tăceri, ea îi dă ascultări, În zădar urechea ascultă, în zădar ochiul vede, Toati în lumi sunt moarte, toate întru tăceri! De acest ...
Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis
... și nu aude fiecare sunet într-alt fel — și numai limba, numirea într-un fel a unui obiect ce unul îl vede așa, altul altfel, îi unește în înțelegere. — Limba? — Nu. Poate fiecare vorbă sună diferit în urechile diferiților oameni — numai individul, același rămâind, o ... neurât de cineva, se va stinge asemenea unei scântei după care nu-ntreabă nimenea — nimenea-n lume. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din arhiva unei cancelarii, și atmosfera leneșă și flegmatică a cafenelei — asta era toată viața lui. Cine-ntreabă dacă și el are inimă, dacă și lui i-ar plăcea să umble frumos îmbrăcat, cum sunt întrebați atâția copii — dacă și el ar dori — să iubească? Să iubească — ideea aceasta îi strângea adesea inima. Cum ar fi știut el să iubească! Cum ar fi ... s-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat lui inima ei! Adesea și-o închipuia pe acea umbră argintie cu fața albă și păr de aur — căci toate idealele sunt blonde — și parcă simțea mâinuțele-i calde și ...
Dimitrie Anghel - Gherghina, 2
... fără să le putem atinge, fără să le putem cuprinde forma, fără să le putem vedea. Trec procesiile dulcelor moarte, își încrucișează calea, se întreabă și își răspund poate, ducîndu-și în brațe urna, în care și-au pus sufletul lor mirositor, spre cine știe ce țintirim tăinuit al întinderilor albastre. Toate își au graiul lor. Gherghina singură, marmoreana și recea floare ce stăruie pînă tîrziu în grădini, cînd vine toamna, ținîndu-și pe frunte sus, pînă și în minutul morții, coroana de petale ca o regină, singură ea tace, nu-și spune nimănui durerea. Enigmatică și rece, mulțămită cu fardul trecător căzut din paleta naturii în cuibul ei; cea roșie, bucuroasă de purpura ce-i ascunde poate paloarea minutelor de slăbiciune ... ele pe ramuri. Prin clătinări ușoare își spun ele ce simt, una celeilalte, prin izbucniri colorate deasupra ramurilor își vădesc ființa, prin umbra pe care și-o coboară și și-o măresc pe drumuri, cu mersul soarelui se apropie și se ajung una pe alta. O întîlnire mută în capătul unei răscruci, de unde pornesc cărările infinitului, o apropiere catifelată de umbre ce se sărută ... coboară de pe înaltul unui ram ca să facă oleacă de întunerec în luminișul unui drum. Împrejurul lor, ca să- ...
Andrei Mureșanu - Către martirii români din 1848-1849
... n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi! Pământul ne desparte, iar cerul ne unește În patria cea sfântă, egală pentru toți, Acolo nedreptatea și ura nu răzbește, Nu cumperi cu vieața pământul de trei coți. Voi v-ati plinit chemarea și sânta datorință, Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-ați luptat! Păstrând viitorimei modelul de credință, Ce Patria ni-l cere ș ... nu e laș românul, nu fuge de dușman! Un Iancu, un Buteanu, un Dobra ș-alți o sută Vor sta pururea față cu orișice eroi, Și până când națiunea română-i prevăzută Cu stâlpi așa gigantici, nu-i pasă de nevoi! Uniți-vă cu Mircea, voi umbre glorioase, Al cărui nume-însuflă respect și la păgân, Precum a lui bravure și fapte generoase Fac sacră suvenirea-i la fiece român! Uniți-vă cu Ștefan, principele cel mare Ce-l recunoaște întreaga Europa de erou, Supt care ... nou! Sau cu Mihai eroul și cu Ioan Corvinul, Genii românimei d-a căror rari numiri Ce luce-n Istorie întocma ca rubinul, Și
Gheorghe Asachi - Restaurarea școalelor naționale în Moldova
... răzbătând prin grea fortună, Sau, format vas de resbele, cu străinii s-ar lupta, Fulgerând pe luciul mărei ca un nour ce detună. Se asamănă și fiii cu copacii de pe plai, Fii ce cresc în rătăcire și răpun în răutate, Și-n loc moartea să le plângem, suspinăm de a lor trai, Ce-i spre dauna și rușinea familiei întristate! Dacă timpuriu moralul mintea lor ar fi-nzestrat, Atuncea din sânul meser ar ieși genii mărețe. Cela ce pe drumul public pe ... virtutea să învețe, Cu primejdia vieței, patriei sale era scut, Sau pe amvona rostirei, prin ritorice cuvinte Învingând pe nedreptate, Demosten s-ar fi făcut, Și a văduvei sărmane ar fi razăm și părinte. Din abaterea femeiei câte rele-n lume vin. Când ea cumpără și vinde ale sale frumusețe, Mestecând înșălăciunea ș-a plăcerilor venin! O asemenea femeie, de putea virtuți să-nvețe, Putea fi matroana Romei sau ... ar face trecătoare. Dar sămânța, cât de bună, căzând pre petros pământ, Rourată de mii lacrimi, între suspinări crescută, Va da numai poame-amare, umbră și ...
Ștefan Octavian Iosif - La cules
... Ştefan Octavian Iosif - La cules La cules de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție E ziua crucii azi — zi sfîntă ! E chef și chiot prin podgorii, Ici mustu-n cadă se frămîntă, Ici trec glumind culegătorii : Românii toți cu voie bună Cinstesc o datină străbună... Sub nucul secular ... ochii tuturora Văpaia veseliei bete — Și rîd și se-nvîrtesc și saltă Învălmășiți toți laolaltă ! Dar ce-i acolo ? Ce minune ? Ce fug femeile și țipă ? — Începe lumea să s-adune Din toate părțile-ntr-o clipă, Aleargă ca la urs, grămadă, Se-ndeasă, se-mbrîncesc să vadă... Un ... Dar, pîn' să-l ia de scurt poporul, A șters-o grabnic drăcușorul... Aive-a fost ori numai șagă ? Întreabă toți și-ntreabă zarea. Bătrînii doar își rîd în barbă : Nu-i prinde-așa ușor mirarea ! Ci mai vîrtos la chef se-ndeamnă : „Copii ! belșug și
George Ranetti - Ca și odinioară...
... George Ranetti - Ca şi odinioară... Ca și odinioară... de George Ranetti Informații despre această ediție Am revăzut moșiea iar in floare... Blagoslovitul grâu prăjit de soare. Ca ș-altădată-ntinde ... Și numai ici și colo mici șuvițe De flori îmbălsămate și pestrițe: Iar printre ele țanțoșii, făloșii Maci roșii. Ca marea dup-o groaznică furtună. Așa părea azi câmpul potolit, Că nimeni n-ar avea temeiu de bănuit Că și p-aici, năpraznică, nebună. Deslănțuitu-s-a revolta celor mici. De-au tremurat palate uriașe Și s-au simțit mai mici, mai nevoiașe. Ca niște mușuroaie de furnici!.... Cine-ar ghici că un vulcan a fost aici?... Ca și ... de vară. Țăranul strângc snopii belșugului străin: Și-i calm, și-i harnic, bietul... Ce vită de povară ! Dă zece înainte chiar boului blajin... Ca și odinioară, el jalea doar și-o plânge Cosind, în resemnatul și blândul doinei viers... Dar, - rătăciți în snopul ce mâna-i aspră strânge - Văd câțiva maci... și
Alexandru Dimitrie Xenopol - Naționalism și antisemitism
... seculară a trebuit să se zămislească în sufletul lor o respingere și o îndepărtare a oricărui element străin. Dar cu timpul venÄ› și o întorsătură a lucrurilor și atingerea lor cu străinătatea le aduse viață în loc de moarte. Renașterea noastră națională se întărÄ› mult și ajunse la izbândă cu ajutorul străinilor. Avurăm, nu vorbă, norocul ca această întărire a închegării noastre ca popor să se facă cu sprijinul ... întâi Evreul va fi respins din Comunitatea evreească și el va trebuÄ› să se apropie de Români, apoi botezul va deschide calea însoțirei între Evrei și Români, și dacă soțul evreu își va păstrĂ firea și apucăturile, copiii lui se vor apropiĂ de Români și dacă nu chiar la a doua generație, dar la a treia contopirea va fi deplină. Mai la urmă am renunțĂ și ... împuținarea Evreilor cari nu ar intrĂ în cele două categorii de asimilare este neapărată; dar nu pe calea urei, care ușor poate degenerĂ în sălbăticie și brutalitate. Nu cu violența în grai și în scris, nu cu spargerea geamurilor, precum nu pe de altă parte cu preamărirea neamului românesc numai prin hosanale, drapele și
Ștefan Octavian Iosif - Liniște (Iosif)
... Ştefan Octavian Iosif - Linişte (Iosif) Liniște de Ștefan Octavian Iosif Fantastic joacă rândunici zglobii În cerul plin de umbră și lumină, Și-i liniște adâncă în grădină, Sub piersicii cu flori trandafirii... Cu brațele sub cap, ce bine mi-i Cum stau așa, în liniștea divină: Pământu-i cald și cheamă la hodină, Întocmai ca o mamă pe copii... Pământ, bătrână gazdă primitoare A tuturor trudiților din lume, Ce bun ești tu în ...