Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN MARE
Rezultatele 1341 - 1350 din aproximativ 1507 pentru ÎN MARE.
Ion Luca Caragiale - Dintr-un catastif vechi
... dântâi... etc." Să fi poftit însă intrepidul confrate, să mă facă să aflu cel dântâi, atunci când de la București până la Ploești se călătorea în birjă de Herasca cu coviltir și codirlă, cu patru cai în rând, doi la oiște și doi la cetlău! La 9 dimineața ieșai din București pe la capul Podului Mogoșoaii și, după trei opriri (la Săftica ... cu preparațiunea medicamentelor inofensive, a sulimanului pentru obraz, a boielii de păr și a lepădatului, după farmacopeea orientală; prezicând în cărți, în drojdii de cafea, în palmă, după uitătură, prezentul, viitorul și trecutul; făcând serviciul de mică corespondență intraurbană, scrisă sau orală — îi rămânea destul timp ca să nu neglijeze ... necinstești femei cinstite? Nu ți-e rușine! Să vezi acu ce operație am să-ți fac! Bolnavul, mai mort decât viu, a căzut în genunchi ca babele la sfintele daruri, și a mormăit: — Să nu mă nenorocești, doftorașule! Arnăuții l-au ridicat de subțiori, l-au ... galbeni! A pornit credinciosul înapoi cu carăta, și pe la două despre ziuă s-a întors cu zece mii, tot cât găsise ...
Andrei Mureșanu - Glasul unui român
... pe lume, născuți pentru nevoi! Eșiți, voi umbre moarte, eroii gintei mele! Și dați dovezi la lume, ce atât v'a înegrit; Strigați în gura mare, că voi de-atâtea rele, Ce cercă strănepoții, nu v'ați vinovățit! Să spuie Retezatul, acel asil de pace, D'a fost Românul ... n'a vrut toate-a face, Să scape numai țara din curse de războiu! La undele de sânge, ce-au curs în Câmpul Pânii, Vărsat prin iatagane și paloș de Osman: Au n'au învins Corvinul p'acel cumplit dușman? Au n'au avut în parte amestec și Românii? Ah ! căci nu-mi pot răspunde străvechile morminte! Spunând, ce țin în sînuși: Român, au gen străin? Atunci s'ar frânge cearta, ce curge acum fierbinte, S'ar șterge atunci ca ceața și vechiul meu suspin! De ... va da stânca'n munte, Și apele nu vuet prin ton nepomenit. Nu mai e timp s'apuie un gen, ce-a mers în frunte, La toată năvălirea, ce țara-a copleșit. Numai e timp s'apuie un gen faimos în ...
Dimitrie Bolintineanu - Șerbănești
... gândiri de fală, sufletul, căzut, Tremură ca sclavul ce s-a abătut. Jugul pentru dânsul s-a făcut un bine. Viața în robie nu mai e rușine! Și cu toate astea, o, pământ iubit, La mai mândre zile tu ai fost ursit. Dacă poți tu încă să ... Cânturi de mari fapte ce te-ncununară Și să verși tu încă lacrimi de mândrie, lată-un cântec încă, tristă Românie. II P-un gonaci în spume, Manta cel bătrân Trece sub vedere corpul său român. Peste barba-i albă, pletele-argintoase, Razele de soare scânteiesc voioase. Apoi generalul, mândru d ... către căpitani — ,,Sabia străină pleacă frunți plecate; Când inima-i slabă, brațele-s legate. Mulți roșeau în viață mândru-a mai gândi În străbuna țară fericiți a fi; Căci robia lungă sufletu-njosește Tot atât cât corpul dureros zdrobește! Cât sub arme dalbe popolul a ... Chiar la zile rele fost-a respectat. Numai cu-arma-n mână d-azi românu-n lume Va putea fi liber și fălos în nume. Vulturul cel mândru căruia s-a smuls Aripile, zace de dureri pătruns, Dar când crește aripa-i, își apucă zborul, Sparge cu ...
Ion Luca Caragiale - Jalba hoților din închisori
... de Ion Luca Caragiale Dați-ne drumul din pușcărie, Dați-ne posturi, Cu bune rosturi, Dați-ne voie la tâlhărie, C-a sta în lanțuri Când alții danțuri Trag fără frică sus la putere, Și când ei fură Fără măsură, E anarhie!... însă... tăcere: Ei au putere!... Dați-ne ... stăm la umbră pentru nimica Și... dânșii fură Fără măsură Și, ei sunt liberi!... Nu cunosc frica, Nu e nimica!... Dați-ne drumul: e nedreptate În pușcărie Ca să ne ție Colegii noștri! Oh! ce păcate!... A noastră școală A rămas goală, Căci toți elevii au chilipire ... Pe mâna noastră a tuturor, Iar nu voi care Ați făcut stare S-o smulgeți singuri ca din topor!... Dați-ne drumul cu mare
Constantin Stamati-Ciurea - Un ajun de Anul Nou
... ajun de Anul Nou de Constantin Stamati-Ciurea Prin iscusința picturii decorative, a mecanicii și științelor fiziÂcale, producem noi pe scena teatrală în cadru mic minunatele iluziuni, copiate după natură, imitând schimbările și mișcările, ce se săvârșesc în perioadele elementelor tulburate. Priveliștea este adusă la așa mare perfecțiune, încât în mijlocul iernii, pe când afară viscolește și gerul frige pârjol, privitorul, lăfăindu-se în loja sa somptuoasă, în care aburește o căldură ca în luna lui mai, simte până și mirosul de viorele și lăcrimioare, care-i vine de la o damă megieșă, elegantă și cu un buchet mare ... Colonelul Priboianu îi stârpește de-a valma de pe toate olaturile moșiilor sale. El pentru această treabă ține zăvozi aduși de pesÂte mare de departe, plătiți fiecare cu câte prețul de patru perechi de boi. Eu iarăși m-am liniștit și mă zgribulii cu supunere în săniuță. Moșneagul plesni din limbă la adresa calului și acesta în trap accelerat porni înainte. Îmi îmbodolii fața cu gulerul blănii. Nu vedeam nimică. Îmi părea că mă aflu în luntrea lui Haron3, ce luneca cu mine ...
Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș
... spre pildă, își scotea bisacteaua cu sineturi din scrin, le citea cu glas tare coanei Ruxandei, care le învățase pe dinafară, ocăra cât ținea sinetul în mână, pe cel care nu-i plătise, iar când le punea la loc, în scrin, era împăcat cu toți. Furtuna nu mai înceta; conul Gheorghieș arunca din când în când priviri spre geamuri. Apoi se înfundă mai bine în colțul divanului, își potrivi ochelarii, duse un sinet în dreptul ochilor, ținându-l departe, și citi: Sinet. Am primit opt sute galbeni buni, din mâna dumnealui conul Gheor-ghi-eș Hra-șcu, pe timp ... coana Ruxanda, da vorba-i că n-are de unde să ți-i deie. Conul Gheorghieș se uită puțin nedumerit la coana Ruxanda, strânse sinetul în patru și-l trecu în partea dreaptă, în rândul celor citite; luă un altul, îl desfăcu, îl ridică în dreptul ochilor și vru să înceapă a citi: — Bine, n-are, n-are, își luă iar de seamă, dar de ce nu ... Cică doarme dumneaei! Conul Gheorghieș prinse să surâdă. Își puse iarăși ochelarii și citi tot așa, unul după altul, toate sineturile, silabisindu-și numele scris în ...
... de lumină înfocată; câțiva plăieși trecând printre copaci; câțiva vulturi, zburând roată împrejurul vârfului Ceahlăului, și jos, lângă o naltă stâncă, caii noștri adăpându-se în apa limpede a Bicazului! — Priviți — ne zice călăuzul nostru — acea pădure neagră ce se întinde în dreapta și în stânga, colo în zare, spre Ceahlău... Ea este linia hotarului Moldovei și în ea facem adese vânat la căprioare, la urși... ba chiar și la unguri câteodată. — La unguri? — Da. Plăieșii noștri din timpurile vechi și ... ochii aprinși, cu fața albă, ca un crin, zise: "Atunci s-ajungeți voi, când îți pune mâna pe Corbița!" — și deodată ea se aruncă în prăpastie. Trupul ei se cufundă în apa Bicazului, zdrobindu-se de bolovani, iar tătarii rămaseră încremeniți și fură uciși chiar pe muchea stâncii de o ceată de plăieși, care alergaseră în ... Corbului! În zilele de sărbători, pe când fragii sunt copți, fetele de prin cotunele învecinate se adună pe piscul stâncii și cântă doina Corbiței; iar în nopțile luminoase ale primăverii păstorii zăresc adese o umbră albă clătinându-se pe vârful stâncii și apoi lunecând de-a lungul ei până
... Vasile Alecsandri - Sergentul Sergentul de Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă ... Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!“ ... ș-a „României Stea“. Românul venea singur pe drumul plin de soare, Când iată că aude fanfare sunătoare Și vede nu departe în fața lui venind Un corp de oaste mândră în aur strălucind. Erau trei batalioane de garda-mpărătească Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească. În frunte-i colonelul semeț, pe calu-i pag, La bravii săi tovarăși privea ades cu drag, Și inima în peptu-i bătea cu foc, deșteaptă, Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i așteaptă. Deodat' el dă cu ochii de sarbedul român Ce ... “ „Știu eu? ... Cică drept plată Că am luat eu steagul redutei .. și pe dată Cu el, străpunși de glonțuri, ne-am prăbușit în șanț ...“ „Dar ce rang ai, voinice?“ „Am rang ... de dorobanț!“ Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul, Se ...
Ion Creangă - Povestea lui Stan Pățitul
... câte a tras până s-a văzut la casa lui, numai unul Dumnezeu știe. De-aceea alerga singur zi și noapte în toate părțile, cum putea, și muncea în dreapta și în stânga, că doar-doar a încăleca pe nevoie, ș-apoi atunci, văzând și făcând. Toate ca toate, dar urâtul îi venea de hac ... toată nădejdea. Amu, într-una din zile, flăcăul se scoală de noapte, face mămăligă îmbrânzită și ce-a mai dat Dumnezeu, pune mâncarea în traistă, înjugă boii la car, zice Doamne-ajută și se duce la pădure, să-și aducă un car de lemne. Și ajungând el în pădure pe când se mijea de ziuă, a tăiat lemne, a încărcat carul zdravăn și l-a cetluit bine ... cum știe el, a dat poruncă tuturor slugilor sale ca să apuce care încotro a vedea cu ochii, și pretutindene, pe mare și pe uscat, să vâre vrajbă între oameni și să le facă pacoste. Atunci dracii s-au împrăștiat, iute ca fulgerul, în ...
Mihail Cuciuran - Pavilionul romantic
... odihna a-mi găsi, Vroind de-a mele chinuri la ei a mă disface, Vroind să jur subt umbră-li în veci a nu simți. Zadarnic de la oameni nădăjduiam iubire, Zadarnic fericire la dânșii mai catam, Căci, vai, în ei lipsește orice compătimire Ș-adesea între dânșii mai mult mă întristam. La marea mea durere nu aflu alinare, Ce numai o ființă mi-o ... l-a mele chipuri grozav a mă munci; Și eu la ce-ntre oameni mai caut simtimente? ..................................... Dar ah, pășind acuma în tânără grădină Gândeam că de necazuri la ea m-oi dispărți; Ș-în loc să văz viindu-mi o rază mai senină, Simțesc c-a mele chinuri încep a s-înmulți. În pavilion aice, privesc cum se răsfrânge Pârâul ce-ntre pietre curgând neîncetat Și el pare că-ntreabă de ce ochiul meu plânge? De ce atâte ... s-împresoară un suflet nejignit Nu pot să-mi deie mie nici semn de mângâiere Ce-mping din sinu-ți oftări necontenit, Apoi ce pot în
... mai mult ani și ani de-a rândul dacă n-ar fi brațul pădurenilor flămânzi. Simțind apropierea timpului de secere, pădurile se pun în mișcare colibă cu colibă, sat cu sat se adună, văile pornesc întregi spre câmpia întinsă, și în câteva zile cât ține locul din Mureș până în părțile Orăzii și până la izvoarele Crișurilor nu mai rămân prin sate decât moșnegii neputincioși, babele bătrâne și copiii nevârstnici; setea de viață îi ia ... minte, ci de trecere, și trecere tot el, tatăl, avea mai multă. Știa pe toată lume, și toată lumea îl știa pe el; nu intra în mintea lui gândul că i s-ar pune cineva în drum când îi zice: „Eu sunt Busuioc de la Curticiâ€�. Așa era! Lui nu i se punea nimeni în drum; însă Iorgovan era mai mult decât dânsul: feciorul lui Busuioc! - Bine băiete, dar bagă de seamă, răspunse tatăl. Și nici nu ar fi fost ... să înainteze la Arad și să treacă Mureșul în Banat. Sosind la Șiria, cetele trec de-a curmezișa prin sat și se opresc în ...