Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEA MAI
Rezultatele 1341 - 1350 din aproximativ 2068 pentru CEA MAI.
Ion Luca Caragiale - Arheologie
... vă fac o conferență mirifică? Nu! să lăsăm să se odihnească în raftul său iubitul meu dicționar enciclopedic, această generoasă lampă care luminează cu atât mai splendid încăperea unui cap cu cât el e mai puțin mobilat. N-am nevoie deocamdată de lumina colosalei enciclopedii, pentru că mă adresez unui cititor destul de luminat ca d-ta, și vin la ... mijlocul odăii. Din arhitectura domestică ar constata cele privitoare la moravurile private ale oamenilor; întrucât privește cultura publică, arheologul după monumente ar putea trage și mai hotărâte concluziuni. El ar constata mai întâi că poporul român din suta XIX era econom, că ura luxul și artele, pe cari prin eufemism le numim frumoase în loc de inutile ... o clădire cu așa numire. În schimb, însă, ar vedea cât era acest popor de religios, după sutele de biserici și bisericuțe, care de care mai fără pretenții și mai modeste, așezate în genere cu spatele la drum, probabil pentru a scuti serviciul sfintei liturghii de zgomotul circulației și de strigătele bravilor olteni ... cari avea o deosebita simpatie; că, neavând destui bolovani pe gârlă, cultiva cu multă pricepere fabricațiunea pietrii artificiale; că era așa de învățat, încât nu mai ...
Antim Ivireanul - Predoslovie la cuvântul de învățătură în Dumineca Florilor
... urma cu ramuri. Alții îl slăvesc ca pre un fiiu al lui David: Osana, fiiul lui David și alții îl propoveduesc împărat lui Israil: Blagoslovit cel ce vine în numele domnului, împăratul lui Israil. Și pentru ca să fie bucuriia mai cu mult minunată, până și pruncii cei fărde răotate, cu ramuri în mâini și cu laudele striga: Osana, celui dintru înălțime. Dată oare de unde ... Hristos o priimință neobicinuită ca aceasta, să alĂ©rge întru întâmpinarea lui cu stâlpări, să-l mărească cu laude: Osana, fiiul lui David. Și gândul cel de taină a aceștii învieri îmi dă mie pricină să fac astăzi, înaintea dragostei voastre, această vorbă. Însă voiu să vă arăt cui ...
... Stai cu ea, ce știi tu-i spune, Dar cu capul mi te pune Să n-o joace Alți feciori. Tu s-o joci, dar mai așa! Liniștit, cum joci pe-o soră, Să n-o strângi prea mult la tine, Că ea, biata, de rușine Mai mult horă N-ar juca. Tu o vezi și n-o-nțelegi; De-o cuprinzi, ea știe una: Moartă-n brațe ți se lasă, Dar ... vede C-un flăcău! Dar te uită să știi ce-i Pe la casa lor! De iese, Ori de intră oarecine! Tu să știi pe cel ce vine Mai adese Pe la ei! Ea, cu părul gălbior, Naltă, zugrăvită-ntreagă, Când își mlădie trupșorul! A ursit-o-n fașe dorul De-a ...
... cu gând să s-arunce în râu, Și mă-sa a prins-o, firește. Vai, lasă-mă, mamă; de ce nu mă lași? Mai bine cu giolgiul p-obraz în sălaș, Mai bine sub moară de hrană la pești, Vai, lasă-mă, mamă, de ce mă oprești? De vrei, cu securea mă taie! Că n-am, cât ... leg eu butuc, O dată, dar numai o dat să-i apuc Cosițele-n stânga ș-apoi s-o plesnesc, Cu dreapta, să-i sară cel sânge drăcesc Că-i prea îndărătnică fata! A fost într-o miercuri aceasta; iar joi, În zori am plecat la oraș, și-napoi ... veste de mortul recrut, A râs cu amar și din greu a gemut Copila: de-atunci în zadar a mai fost S-o mângâie mă-sa cu vrăji și cu post Și zilnic c-o mie de predici. Și, când într-o noapte cu pal ... apele, roata, ea stă: Când iese morarul, să-i caute de chip Dă-ncolo, dă-ncoace și află sub șlip Sub roată pe Vica zdrobită. Mai
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos
... Antim Ivireanul Că nu pre îngeri cândva au luat, ci sămânța lui Avraam au luat, zice fericitul Pavel în 2 capete cătră evrei. Doao firi mai alĂ©se și mai de cinste au făcut Dumnezeu, adecă cea îngerească și cea omenească; căci că pre înger și pre om i-au făcut Dumnezeu după chipul său ...
Ion Luca Caragiale - Despre Macedonski
... Pic de la Mirandole, între quibusdam aliis, mi-a dat și o dulce versiune a odei răposatului Tennyson, dulcele (cu atât mai dulce că a fost cel din urmă) poet oficial al curții britanice; am văzut căzând balonul Excelsior și reușin baletul Excelsior. E ciudat: mai adesea reușește o direcțiune să aibă un balet bun decât un balon să aibă o bună direcțiune. Iată un balet în adevăr mirific! o idee ... este un atribut al nobleții! Spiritul Luminii în lupta-i seculară cu Duhul Întunericului, Luceafăr sclipitor contra Tenebrelor oarbe... Binele contra Răului – Excelsior! Avem mai întâi prologul. În mijlocul unor talazuri negre, sub un cer acoperit cu nori negri, stă în lanțuri, pe o stâncă neagră, sub călcâiul unui demon ... nici în corp enunțarea prețului de librărie — modestie dĂ©placĂ©e zic unii; convingere legitimă, zicem noi. De altminteri, poeziile d-lui Macedonski nu mai
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer
... lumii; și potera și ciocoii să se ducă cum se duc stolurile de lăcuste, mânate de vânturi, în pustii locuri. Dar — cum nu se mai pomenise — cel din urmă fulger dezlegă începutul iernii. Răcoarea se schimbă în frig. Fulgii de zăpadă cad împestrițând întunericul. Vântul amorți. Niculina întrebă iar: — Unde e ... Vin și vin domol. Chipurile lor uscățive, cu mustăți răsucite și cu ochi de lup, se taie deslușit în moina limpede a dimineții. Cel dintâi e Ursul, care lasă pistolul în oblânc și ucide cu pumnul. În sărici blănoase, cu căciuli cât căldările, ceilalți merg cu privirea în jos ... într-un alai de jale. Tolopan, Cătănuță și Deliu poartă pe umeri sarcină, ce, de-ar fi mai mare decât pământul, nu i-ar strivi mai greu. Parcă numără pașii, parcă dibuie locul în mersul lor. Să ducă ei, pe patul de tufani, cerb trântit din muchie de stâncă, ori mistreț ...
Ștefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia
... Lung răsună fiorosul Glas de bucium depărtat! — Alergați la arme! Arme! Vin valahii! Vine Ștefan! Răcnete înăbușite, Tropot și nechez de cai Năvălesc tot mai aproape, Și ferestrele deodată Strălucesc în zori de pară: Vine Ștefan ,,cu alai!" — Dați-mi scutul! Dați-mi spada! Strigă craiul. Dați-mi calul ... glugă de cioban? Cine trece trist Carpații, Pe poteci ascunse-n munte, Cu-o săgeată-nfiptă spate: ,,Dar" primit de la Ștefan? Niciodată craiul tânăr, Cel vestit ca bun din fire, N-a purces cu-ai lui mai crâncen Și mai neînduplecat. Și de ciudă că-l bătuse Ștefan-vodă în Moldova, A zăcut mai multe zile, Până ce... s-a vindecat. Dar pe Ștefan-Moldoveanul L-a lăsat de-atunci în pace — A ...
... într-o sărbătoare, Ei înșeală dulce grija gânditoare. Viața, dezbrăcată d-ale ei dureri, Cură pentru dânșii plină de plăceri. Dar p-atunci românii cu cel călcător Nu beau dintr-o cupă viața țării lor. P-a fecioarei frunte, aste sărbători Nu puneau plăpânde și suave flori. IV Noaptea ... s-unește Cu teroarea morții și pe toți uimește. Zorile se varsă. Pe cetatea lată Către cer se-nalță flacăra turbată. Junele bacante, bete, despletite, Mai cătând cu gura sărutări dorite, Cu amanții tineri, spectacol amar! Într-un râu de flăcări, repede dispar. Iar Corvin cel
Constantin Stamati - Prieteșugul cânesc
... începu între dânșii să judece, să vorbească De unirea cea frățească... De soarta lor cea câinească Și, în sfârșit, de prieteșug. “Ah! ce este mai plăcut — au zis Tarca suspinând — Decât doi prieteni buni și fără de vicleșug? Căci a lor inimi legate delaolaltă fiind, Și ... Ca tot așa să ne hrănească Și să ne proteguiască, Iar noi prieteni să fim; Măcar că de când îi lumea prieteșugul câinesc Este ca cel omenesc...â€� Atunci Tarca strigă: “Noi însă să fim spre pilda oamenilor pe pământ, Și dă-mi laba!â€� “Na-ți-o, frate ... alcătuită, Încât sărind bucătarul cu ciomagul i-au stâlcit, Pân’ ce i-au despărțit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și prieteșugul nostru întocmai așa se strică, Din pricină de nimică, Mai
Ivan Andreievici Krâlov - Prieteșugul cânesc
... începu între dânșii să judece, să vorbească De unirea cea frățească... De soarta lor cea câinească Și, în sfârșit, de prieteșug. “Ah! ce este mai plăcut — au zis Tarca suspinând — Decât doi prieteni buni și fără de vicleșug? Căci a lor inimi legate delaolaltă fiind, Și ... Ca tot așa să ne hrănească Și să ne proteguiască, Iar noi prieteni să fim; Măcar că de când îi lumea prieteșugul câinesc Este ca cel omenesc...â€� Atunci Tarca strigă: “Noi însă să fim spre pilda oamenilor pe pământ, Și dă-mi laba!â€� “Na-ți-o, frate ... alcătuită, Încât sărind bucătarul cu ciomagul i-au stâlcit, Pân’ ce i-au despărțit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și prieteșugul nostru întocmai așa se strică, Din pricină de nimică, Mai