Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN EL
Rezultatele 1361 - 1370 din aproximativ 1716 pentru DIN EL.
Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite
... în severă modestie ! - Iartă-mă, gazdă bună, am zis, că 'ndrăznesc să'ntreb: a dumitale-i casa asta ? - A mea, domnule, din moși strămoși, de nu se mai ține minte când... - Să trăiești, s'o stăpânești ! că, drept să-ți spun, frumoasă casă ai. - Frumoasă... e frumoasă ... și atâtea aduceri aminte de lupte grele și amare necazuri... Ei ! Domnule, casa asta are poveste veche și nu prea veselă... Temeliile ei sunt clădite din pământul de-aici plămădit cu sudori, cu lacrimi, cu sânge de-alor mei... Cum să nu țiu eu la casa mea ! Și zicând asta, s ... ei, mi-a spus liniștit și măsurat următoarele: - Uite, om bun, care-i pricina mâhnirii mele... Ascultă... Eu, cum ți-am spus, stăpânesc din străvechi locul meu și casa mea, asta care o vezi. Dar n'am fost niciodată liniștită; am avut și am încă niște potrivnici puternici, care ... de vreme, câte-odată am luptat, câte-odată am suferit, mai de multe ori am răbdat; cât ?... știu numai eu și numai Dumnezeu știe. Numai El ! Numai nădejdea în sfânta lui dreptate, care odată ș'odată va să vie să 'ndrepte nedreptățile oamenilor, - numai ea m'a ținut și ...
... n'am habar. Nu știi că băiatul meu este asigurat la Dacia ? Numai mă tem să nu-i răpuie calul, că ține băiatul mult la el. - Apoi atunci, soro, pentru ce nu și-a asigurat și calul ?. Gogoși II Domnul X... este republican în toată puterea cuvântului, dar nu ... vieața decorațiile, ce aș semăna să ies cu decorația în lume ? -Să nu ieși dumneata (zise cocoana). Să mi-o dai s'o port eu din când în când: la șosea, la teatru.... Gogoși III Un nou colaborator are să se producă în curând în paginile acestei foițe. Noul gogoșar va ... mult liniștea Europei. Iată în adevăr ceea ce comunică Agenția Havas: Deodată cu plecarea d-lui Cogălniceanu la Viena, se anunță că și ambasadorul otoman din București, Exc. Sa Vahit Abdulah, a primit ordin secret dela guvernul său să părăsească Bucureștii în 24 de ceasuri. Noi din parte-ne regretăm foarte mult plecarea din București a onorabilului Vahit Abdulah, care știuse așa de bine să capete încrederea înaltei nobilimi și onor. public. Dăm ca foarte pozitivă următoarea ...
... a fost cuget a-ncetat Să mai urzească vreo himeră. Cadavrul zace-ntins în pat Scăldat de-o tristă atmosferă. Hidos, verzui, desfigurat, Din voluptatea efemeră Ce-l parfumase ca o seră, El
Gheorghe Asachi - Clopotul și limba lui
... a suna m-au rânduit. Dar, aleu, de-atâta sunet, Gemet, vuiet și răsunet Bietul popa-au asurzit. Di-l întrebi di ce, de unde? El n-aude, nici răspunde, Ce din
Mihail Kogălniceanu - Prefață la Letopisețele Țării Moldovei
... Munca aceasta a fost pentru mine mângâierea în deznădejde, refugiul în contra urâtului, un azil în contra întâmplărilor și a prigonirilor din afară, precum și a tulburărilor din lăuntru. Înșelat în toate speranțele mele, închis în Râșca, de două ori desțărat, studiul letopisețelor, singura istorie națională ce avem până acum, a fost ... întunecate prin răi prescriitori; la altele găsim ori simțitoare lipsuri, ori prescurtări făcute de niște nepricepuți compilatori ce pretindeau a forma o cronică din analele deosebiților scriitori, din care cauză letopisețele lui Ureche și a lui Miron Costin ajunseră a nu fi decât un singur trup, atribuit când unuia ... națională este încă vergură; coaja singură este îmbătrânită. "Existența unui popor este un lung an, cum a zis un scriitor francez, care și el are zilele sale de pâclă și de lumină strălucitoare, timpurile sale de amorțeală și de mănoase secerișuri. Să nu uităm că patru secole de sclavie ... ispita secolelor mă fac să mă lepăd de întâile mele dorinți de libertate, ca de niște iluzii ale juneții; dimpotrivă, eu mă lipesc către ele din ...
Gheorghe Asachi - Cânele orbului
... Gheorghe Asachi - Cânele orbului Cânele orbului de Gheorghe Asachi Din amara und-a mărei iesă-o rază scânteioasă Ce-n coloruri vii lucit-au preste muntele înalt. Steaua zilei se renaște și lumina ... trecătoriului duios; Și spre a-ți cruța durerea ca s-areți nenorocire, Se târaște pe-a lui urme și-l oprește din pășire. De-a sa rugă s-umilește și cel mai nepăsător La bordei cu el în urmă când te-ntorci încetișor, Este plin de bucurie și prin săltări înmiite De-a lui vie mulțămire inima-ți trerăsărind, În ...
Grigore Alexandrescu - Rugăciunea
... Deopotrivă ești, Că la a ta dreptate nu este părtinire, Că îngrijești de toate, că fără osebire Și-asupra mea privești. Cu tunetul din ceruri tu ocolești pământul, Înflorești cu natura și răcorești cu vântul, Ești viața ce ne-ai dat. Ascultă dar, Stăpâne, supusa rugăciune Ce sufletul o ... depune La tronu-ți ne-ncetat. Până-n ceasul din urmă amorul tău să-mi fie Comoară de nădejde, de dulce bucurie, Izvor de fericiri; El
Ion Grămadă - O noapte de groază
... așa de departe de locuințe omenești. Răspunse „cucoana Anetaâ€�, una din cele două femei, care era mai în vârstă și se vedea că-i din România după vorba cea înțepată, dar, mai ales, după mâncărimea de limbă ce avea, că, uneori, vin și pe acolo oameni răi, dar că toți ... un câine ciobănesc mare și flocos, pe care-l dezlegam noaptea, nu-și afla loc, acum, așa lătra și se zbătea, sărind să rupă tâlharii din gang, pe care-i auzeam cum se apără suduind. Sluga, și așa surdă, dormea somnul drepților în grajdul vitelor, pe care îl încuiase cu grijire ... Nu se auzea nimic afară, decât doar schelălăitul câinelui, care se ascunsese undeva, după grajd. Tâlharii începură să vorbească iarăși și să suduie groaznic, lovind din nou cu muchia toporului în ușă. Erau, însă, cele din urmă izbiri, căci îndată se auziră bocăniturile ciubotelor și omătul trosnind pe gang. Se îndepărtară. De acolo, din pat, căutam să prind cu urechea trosnetul pașilor ca să știu în ce parte se îndreaptă, dar din pricina omătului celui gros, n-am putut. Cât voi fi stat așa, nu știu, dar, de la o vreme, nemaiauzind nimic, mă furișai încet pe
George Coșbuc - Drumul iubirii
... George Coşbuc - Drumul iubirii Drumul iubirii de George Coșbuc Eu o știu din cartea sfântă, Și ți-o spun, să te ferești! Baiazid, tălmăcitorul Vrerilor dumnezeiești, Ale cărui vorbe-arată Drumul spre-adevăr, precum Carul de pe cer ... n moscheie-odată: - "Dumnezeu, el ne iubi, Să-l iubim și noi." Într-asta Ben-Said grăbit veni: - "Mare-nvățător al nostru, Cel de-Alah din cer trimis! Mi-am pierdut de ieri măgarul, Și-am avut ast' noapte-un vis Șă te-ntreb aici pe tine, Că tu știi și ...
Alecu Donici - Teiul și stejarii
... Teiul și stejarii de Alecu Donici Un teișor crescut sub deal, în depărtare, Odată blestema norocul de uitare, Așa zicând: — Ce fericiți stejarii sânt! Din fire înzestrați, Puternici ei și nalți, Văd lumea cea frumoasă, Aproape stau de soare; Iar eu, o! soartă ticăloasă! Aici în depărtare Viața-mi am ... întunecat Și fulgerul au scăpărat. Prin nouri tunetul se răsturna, trăsnind, Și risipind Acei mai mari Stejari! Iar teiul de sub deal era nevătămat. Atunci el s-au trezit că este vinovat Și mulțumind, au zis așa către noroc: — Apărătorul meu! Eu de acum te rog Ca parte liniștii să ...
... de mărgele Să tragă ochii la ele. Calea mândrei aținui, O florică de-i cerui. Cerui floarea sânului, Ea-mi dă floarea crinului. Cerui floarea din guriță, Ea-mi dă floarea garofiță. Cerui apă din izvor, Ea mi-o tulbură cu dor. Cerui apă neatinsă, Ea mi-o dă cu dor aprinsă. Cât am dat de-o am băut, Lena ... detei jos Să iau floarea s-o miros, Ea s-a prefăcut pe loc Într-un fluturel de foc. Vrui să-l prind, el a zburat. Vrui să beau, apa-a secat. Vai de mine, ce păcat! Lena că m-a fermecat! Fire ... ai, Leno, blestemată De-a mea minte tulburată! Să ajungi un negru nor, Ca să ploi lacrimi de dor! ↑ Vezi nota 1 din