Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEL MAI (MULT)
Rezultatele 1381 - 1390 din aproximativ 1433 pentru CEL MAI (MULT).
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și crud e Dumnezeu, Amar, amar de mine! — Copilă, vino-ți în simțiri! Fă-ți cruce și te roagă; Ce face bunul ... ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi spuneți! Ah, viața mea! Lumina mea! Strângeți-vă și-apuneți!... Așa se zbuciumă mereu Și țipă, și ... luna sus... Noi și cei morți Ne ducem iute foarte! Ca vântul ori ca gândul vrei Fugarul să ne poarte?... — Dar unde-i locul cel faimos Și patul nunții cum e? — Departe... strâmt, întunecos Și neștiut de lume!... — Vom încăpea noi? — Negreșit! Fii gata dar în grabă ... Lovit cu o vergea de fier, Se frânge vechiul lacăt; Aripile bătrânei porți S-aruncă la o parte, Și printre cruci, în cimitir Ei zboară mai ...
... Mihai Eminescu - Iambul Iambul de Mihai Eminescu De mult mă lupt cătând în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri, Ce fără piedeci ... poți s-auzi în el al undei șopot, De e al lui cu drept acest preambul  Aceste toate singur nu le judec... Dar versul cel mai plin, mai
Vasile Alecsandri - Hora (Alecsandri)
... Nălucă![2] Sună bine-n cobză, sună, Să nu-ți fac spetele strună Și chica măciucă. Tu, fes-Roș cu giubea lungă! Din arcuș trage mai tare, Căci în gard am un par mare Și mulți bani în pungă! Tot așa pân-în deseară! Mult frumoasă-mi e puicuța, Ca o zi de primăvară, Maria, Măriuța! Tot așa, tot voinicește! Nu mă dați, măi, de rușine, Căci gurița ce-mi ... sapă lată. Astăzi horele sunt pline! Crape-mi sura opincuță, Și să mor în joc cu tine, Mario, Măriuță! Note [1] Hora este chiar jocul cel vechi al romanilor și care era cunoscut sub numele de chorus. În timpul horei este obicei ca unul din dănțuitori să cânte din gură și ...
Constantin Stamati - Arderea Iașului la 1822
... scârbă? Las’ vântul să le dărâme, el cu noi nu are treabă; Căsuța noastră îi mică sub a copacilor umbră, Smerină și pitulită, mai nu se vede din iarbă; Vifor-trăsnetul nu sfarmă proaste cocioabele mele, Și cerul a sa urgie au trimis de umilește Pe acei ... și când tună, Și să nu ai nici o grijă de volbură și furtună, Pentru că ea este A cerului răzbunare, ce pe cel rău pedepsește, Iar celui cu fapte bune “nu te temeâ€� îi șoptește. Nepotul Ah, moșule tăiculiță, iaca arde, se aprind Mănăstiri, case înalte, Clăbuci ...
Ion Luca Caragiale - Traian Demetrescu (Caragiale)
... considerată ca o pagubă pentru literele noastre. Pentru aceia cari au avut plăcerea să-l și cunoască personal părerea de rău trebuie să fie și mai mare. Era un caracter cu deosebire afabil și apropiat, maniere de domnișoară blândă, sfioasă și prea simțitoare, distincție și politețe de adevărat gentilom, apucături poetice ...
Ion Heliade Rădulescu - Serafimul și heruvimul
... credință, Lumina-ți lucească la slabu-mi cuvânt! Când va bate ceasul întoarcerii mele, Când la judecată mă voi arăta (Momente ce omul le simte mai grele), Tu ș-atunci, o, înger, dar! mă vei urma! * * * Războinice, viteze, heruvim înfocate, Împlinitor prea strașnic urgiilor cerești! Repede înger! Ochii tăi scânteiază, Brațul ... cei strămoșești. Astfel al lumii bătrânul Tată Din pomul vieții c-a cutezat, L-a fericirii poartă-ncuiată Plângea păcatu-i cel neiertat. Tu-mi oprești raiul, mi-aduci aminte A mea greșeală, și mă-ngrozesc! Limba ta tace, n-auz cuvinte, Dar îți ard ...
... când își udă pliscul; uneori se oprește de se uită, ispititor, în fundul apei, ca și cum ar fi dat peste ceva ce căuta de mult. E răcoare, și răcoarea îl încântă. Nu simte nici o altă dorință decât să-și scalde picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până ... de neînsemnată această vietate a bălții, că, de la o vreme, parcă o pierde din ochi în fundul apei, și nici n-o mai zărește. Ridică piciorul, o pășește disprețuitor și trece, măreț, mai departe. Broscuței nu-i vine să creadă. Mai stă așa câteva clipe. Apoi, de bucurie, sare pe o altă frunză; și-ntr-un avânt de recunoștință, ea, cea dintâi, taie tăcerea dimineții: â ...
Alecu Donici - Înființarea fabulei
... — Adevărul sunt. — Ce vrei? — Vreau să-ți spun a mea părere: Tu nicicum nu ai durere Pentru pământenii tăi; Cei mai mari te măgulesc Și norodul jefuiesc; Legile îți sunt călcate... — Ieși afară! Ieși afară! Golule nerușinate! Dați-l uite jos pe scară! Iată cum ...
Alexandru Macedonski - Cu morții
... Alexandru Macedonski - Cu morţii Cu morții de Alexandru Macedonski Cu viii nu mai am de-a face De mult, Și foarte des, când totul tace, Chemând pe morți, ce dorm în pace, I-ascult. Din gropi ei vin și mă-nconjoară, Ei vin, Când ...
George Topîrceanu - A. Mirea: Caleidoscop
... e obligată primăria Să-ți dea și ție-un loc în capitală. Nemuritor și rece ca metalul, Deși nu ești decât un "plagiat", Vei fi mai mândru, mai apreciat Și mai iubit decât originalul. Zâmbind vei sta pe negru piedestal Împodobit cu litere de aur, Și trei țărănci enorme de metal Îți vor întinde trei cununi ... — Eu voi muri și toți mă vor uita. Căci omul are partea cea nedreaptă: El cântă, râde, suferă, iubește, Adoarme-apoi și nu se mai deșteaptă, — Pe când poetul supraviețuiește... Răspunsul micilor funcționari Da, aveți dreptate: noi o ducem prost, țăcănim întruna la mașina Yost. Înnegrim hârtie, forfecăm cupoane ... Numai oropsitul mic funcționar! Cât îi par de calde hainele subțiri, În văpaia unei tainice priviri! Un cuvânt, o șoaptă ce de-abia se-ngână, Mai târziu o caldă strângere de mână, — Până când alături ei se duc, perechi, Și se pierd în noaptea ulițelor vechi... Da, ni-i tristă ... minuna întotdeauna Cum globul ăsta de noroi Se vede luminos ca Luna...) Și-aveam de gînd — ca un simbol De milenară simpatie — Cu cel ...
Dimitrie Bolintineanu - La Constantin Negri
... datorie spre țară e un nume! Și patria, o umbră, mărirea, un eres! A face să rămâie disprețuită-n lume, Și-n umbră mai ales; A pune interesul persoanelor-nainte De interesul țării; a nu simți vrun dor Când jugul rău apasă aceste locuri sfinte ... ce-el devoară Odată veștezită, surpată pe pământ, El însuși se abate și trebuie să moară? Să intre în mormânt? Nu face însă astfel vâslașul cel cu minte El îngrijește vasul a nu cădea pe stânci, Căci vasul spart, el însuși coboară în morminte, În undele adânci! Unirea are ...