Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 1391 - 1400 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
George Coșbuc - Regele Pontului
... o mînă, Se uită pe mare mirat; Cărunta lui barbă bătrînă Îi umple tot pieptul cel lat. Furtunile mării grozave Urlat-au, cu trăsnet trecînd, Și valuri, și bîrne de nave Trosnit-au pe groapă-i căzînd, Și neamuri străine trecură Pe-acolo, cu vuiete mari: Pe groapa lui corturi făcură Și-altare drumeții barbari. El însă-ntre dune pierdute Somn fără curmare și greu Dormit-a ! de treizeci de sute De ani el dormit-a mereu ! Și-acum îl deșteapt-o cîntare, Un plînset de glasuri ce pier. Se uită de-a lungul pe mare LA navă, la maluri, la ... văzu, Și-i pare c-aminte-și aduce De-o lume uitată, ce fu. O rază din vremile-apuse E cîntecul celor ce trec: Odată și dînsu-l știuse, Copil al pămîntului grec. Și vesel, ca valul și vîntul, Cîntîndu-l, pe mare-a trecut, Uitatu-l-a însă-n pămîntul Acelor ce domn l-au făcut ! De ce ... șesuri, cu oști? Eu, mare,-ți cunosc ție fața, Tu, mare, tu nu mă cunoști ! De ce-a alergat el prin lume Cătînd și mărire ...
Dimitrie Anghel - Melancolie (Anghel)
... Melancolie de Dimitrie Anghel Publicată în Pagini literare , 14 nov. 1899 (sub titlul "În grădină") Miresme dulci plutesc în aer sub bolți umbrite de liane, Și-i liniște-n grădina toată și pace ca-ntr-o săhăstrie În care-ar fi murit viața învinsă de melancolie. Din trandafiri, ici-colo, pică petale albe, diafane. Ș-un glas de greier ... rupă liniștea țăsută în jurul celor ce-au să moară; Își face cuib uitarea tristă și pacea crește funerară, Pe unde pasul nu mai calcă și nu mai cîntă cîntăreții. Cu visuri, cu gînduri frumoase, cu fantazia mea, cu viață, Învins de-o milă nesfîrșită aș vrea să-npoporez natura; Dar ... cît de duios, acuma n-ar fi el oare-o pîngărire, Cînd e atîta armonie în ne-trerupta, sfînta pace? Grădina e-o poemă dulce și, vezi tu, vîntul care tace, E ca o mînă adormită pe coarda rupt-a unei lire. Somn bun ș-odihnitor, natură, somn bun; cîntărilor vieții Azi prețuiesc tăcerea morții - veni ... altul poate-odată Ca prin povești să te trezească spuindu-ți vorba fermecată, Eu prea sunt trist...Pe cerul palid s-aprind iar zorii dimineții. Și-n mintea mea
Mihai Eminescu - Romancero espa%C3%B1ol
... Scapin traduse-n spaniolește de Signorul Don Lopez de Poeticales Motto: Es muss auch solche Käutze geben. Istorie ciudată! Timpii se iau de păr și se trag îndărăt! Trecutul e viitor și viitorul e trecut.  Anul 15... a furat pe anul 1870 într-un mod oribil și cu precauțiunea viclenește zâmbitoare cum că n-are să fie recunoscut. Odată... în timpi mai... în anul 1870 trăia în România un scriitor care se ... într-o bună seară sau într-una din zile (căci două nu i-ar fi trebuit genialei Lopăți) să scrie-n românește o comedie: Viclenie și amor , în trei acte, cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată, și în versuri neversificate. În anul 15... post Christum natum trăiește și un autor spaniol, Moretto, și scrie și acela o comedie cu titlul Dona Diana , adică... lotrul de el! schimba pe Elena lui chir Cocoveiu în Diana  și din România transpune scena tumna-n Spania. Ei, drăcia dracului!  Ș-apoi neci nu spune chir Moretto c-a tradus-o de ... ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și ...
Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra
... nori negri la zare fulgerând? Ascultă vântul rece în apriga-i mânie Ce sumbru vaier smulge stejarilor trufași, Stă gata să pornească năprasnica urgie Cerească, și mai pregeți? - oprește ai tăi pași! Chiar pasărea de noapte ce-a cobe-n selbă țipă La cuibu-i se întoarce în turnul ... oploșească puii și, tremurând, în pripă, Tot ce e viu s-ascunde de spaimă năpădit. Hai, dar, în sihăstria din vechile ruine De te adăpostește și tu, rămâi la mine. - Nu, nu pot, îmi răspunse cernitul călător, De buna ta primire sorțit sunt să n-am parte, Pleca-voi înainte, în ... țel, departe, Și nu știi de odihnă ce sete mi-e, ce dor... - Rămâi, și locuința-mi tu ia-o drept a ta, Ca și cum tu stăpânul ai fi, iar eu străinul, Găsi-vom înăuntru cu ce ne ospăta, Vom împărți frățește azima, mierea, vinul, Apoi la vatra caldă ... călător Prin oarba-ntunecime un blând rătăcitor. Nu sunt om viu, ci umbră, aievea-ntruchipată În boiul ce pe lume avut-am altădată, Când paloșul și cuca domnească am purtat; Dar patima mă-mpinse la grea nelegiuire... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De-atunci trecut-au veacuri și
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)
... Epoca joi seara la 6, eu am trimis la redacție, la ora 11, 30 de sonete pe rimele propuse. Maestrul a luat entuziasmat și mi-a publicat 5, socotindu-le cele mai bune din toate pe care le-a primit peste câteva zile și de-atunci a început să mă aprecieze foarte mult și să mă trateze cu familiaritate. I-am adus într-o seară o poemă epică. Era o luptă într-un circ și moartea în fața împăratului a unui gladiator roman. A citit-o, i-a plăcut și mi-a luat-o s-o publice. Peste două zile îl întâlnesc neras, tras la față și-mi spune: Fi-ți-ar poema a dracului că sunt bolnav din cauza ei. Mi s-a părut că versul de ... Suchianu, Delavrancea și alții. Se fac grupuri-grupuri și discuția se animează. Caragiale era într-o vervă drăcească. Se juca cu cele mai fantastice paradoxe și susținea, azi pro și
Vasile Alecsandri - Chirița în provincie
... ca să mă mai răcoresc... și parcă dracu i-o scos în cale-mi să mă tulbure... Iar m-oi fi făcut roșie la față ca un stacoș. (Strigă:) Ioane... Ioane!... ș-apoi astfel hurducă și gloaba asta, că m-o apucat de vro șapte ori sughițu pân-acu... (Strigă iar:) Ioane... Ioane! Iaca somnorosu că iar o fi adormit în ... Iaca, ia... CHIRIȚA: Da veniți azi de mă coborâți de pe cal... Ce, Doamne, iartă-mă!... ați adormit cu toții? (Ion se pune dinaintea calului și-l apucă de zăbale ca să-l ție. Ceilalți se adună împrejurul Chiriței.) GUGULIȚĂ: Ba nu, neneacă... dar învățam Telemac cu monsiu dascălul. SAFTA: Și eu făceam dulceți în cămară, cumnățică. ION: Și eu... CHIRIȚA: Taci din gură... că ești încă cu ochii plini de somn... Ține calu... ȘARL (apropiindu-se de Chirița): Madam cocona... sari în brați ... da de șepte sărindaruri. SAFTA: Ce gând, soro? CHIRIȚA: Ah! cumnățică, să mă fac isprăvniceasă!... alta nu doresc pe lume!... Isprăvniceasă cu jăndari la poartă și-n coadă. SAFTA: De ce nu?... Te-i face și d-ta ...
Grigore Alexandrescu - Fragment. Dintr-o nuvelă intitulată "Călugărița"
... Grigore Alexandrescu - Fragment. Dintr-o nuvelă intitulată "Călugăriţa" Fragment. Dintr-o nuvelă intitulată "Călugărița" de Grigore Alexandrescu Aceasta era în timpul domniei fericitului sau, ca să zic mai bine, a nenorocitului prinț Constantin Brâncoveanul, pe care l-am cunoscut în viață și l-am plâns după moarte. Nuvela este întreagă aici; titlul provine din publicările fragmentare din periodice. Să ne aducem puțin aminte de puterea familiei lui ... îl văzuse de câteva ori călare în parada domnească, ba chiar în casa părinților săi, unde însoțea câteodată pe tatăl său la zile de vizită, și atâta a fost destul ca să-l judece demn de iubirea sa. Înțelegerea lor se urma de mai multă vreme, și acum hotărâseră ca el să trimită pe tatăl său a o cere formal în căsătorie: toate se puseseră la cale pentru aceasta, când o întâmplare neprevăzută ... i folosească; vorbele cele din urmă ale tată-său îi mai sprijinea oarecum nădejdea. Dar mai înainte de toate vru să vază pe iubitul său și să se consulte cu dânsul. Niciodată nu s-a socotit el atât de norocit ca ...
... Sălta-n vânt a ei altiță, Vântul îi sălta-n cosiță Și-i făcea floare-n obraz: Eu mergeam la plug în laz, Și, când trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut. Îi vorbesc, și nu-mi răspunde, Nu-mi răspunde! Și-o întreb, și nu-mi răspunde! Și mă mir ce i-am făcut! Vreau de-aici să rump o floare! Ochii unui înger scump Au albastrul de cicoare, Și cicoare vreau să rump Mai știu eu ce-aș vrea să rump! Că-n amiazi venind pe vale, Întâlnii pe Lina-n cale: Fragi i ... le! Ți-am cerut eu ție fragi? Ochii ei frumoși și dragi Priveau tot spre poala rochii, S-a pus Lina pe tăcut, Și vedeam că-i umblă ochii, Umblă ochii! Ca la șerpi, îi umblă ochii, Și mă mir ce i-am făcut! Să-mi pun capul pentr-o Lină, Să mă fac un om pribeag! Ieși din neguri, lună plină, Să ... vezi la Lina-n prag Mai știu eu ce-aștept în prag! Alte dăți suna zăvorul; Lina pe furiș, ca dorul, Pășea-n degete pridvorul Și la mine-n prag venea, Mamă-sa cât ce-adormea. Azi ard hainele pe mine, Mi-e greu capul
Antim Ivireanul - Dedicația din Noul Testament, tipărit la București, în anul 1703
... pleacă. Deci dară de iaste așa, nu iaste nicidecum minune, de vreme ce acestui dumnezeesc Testament toate ce sunt în sânul credinciosului, iubitoriului de Hristos și creștinescului tău suflet, ca la un chendru firesc aleargă. Pentru ce? Că precum cĂ©le sfinte să cuvin sfinților și cĂ©le sfințite sfințiților, așa și cĂ©le creștinești, creștinilor să cuvin. Multe adevărate creștinești și de Dumnezeu plăcute și de suflete folositoare cărți, dentru ale mării-tale cheltuiale, spre folosul cel de obște, s-au dat; iară de cât toate mai folositoare de suflete ... iai de la bogatul dătătoriu și platnicul Dumnezeu pentru tipăritul dumnezeeștii aceștiia și de suflete folositoarei cărți al Noului Testament? Mare slavă au luat adevărat și cinste nemuritoare Ptolemeu, împăratul Eghipetului, pentru tălmăcirea Bibliei în limba elinească. Iară măriia-ta mai mare cinste și plată vei lua în aciastă lume și în cea viitoare, pentru căci Noul acesta Testament al mântuitoriului, fiind întru limba cea părintească tălmăcit, cu ale mării-tale cheltuiale spre cea de obște ... credincioșilor domni. PrimĂ©ște-o dară cu ochiul blând și așa să te avem cu sănătate și cu zile îndelungate, în ani mulți, spre slava și lauda pravoslavnicilor creștini,
Ștefan Octavian Iosif - Către lună
... Către lună de Ștefan Octavian Iosif Lună, tu, care te duci peste zi, O, ce se-ntâmplă cu tine? Spune, crăiasă a nopților și Candelă a nopților line! Torță de-argint ce spânzură-n cer Tristă, și palidă liră. Taină a nopții, vrajă, mister, Cântec în somn ce suspină! Tu, ce ningi floare de-argint pe alei Și argintoase prin ramuri, Faci ca să picure ploi pe scântei, Pui poleială pe geamuri. Tu, ce-n frumoasele nopți de florar Și-n drăgăstoasa lui lună, Când își recapătă versul ei clar Privighetoarea nebună, Tu, care spânzuri o candelă sus, Albă în noaptea cea sumbră, Și luminezi pe divinul Isus, Chipu-i ce luce din umbră, Tu, ce pe vârfuri de brazi îți strecori Horbota, albă podoabă, Duci în genune albastrele ... argint, Crainic al nopții senine, Scuturi în orice ascuns labirint Dulce parfum de verbine. Tu, ce ne porți pe drumuri pustii Până la granița zării Și strălucești peste dealuri, câmpii Și ape pustii ale mării... Tu, ce străbați printr-un nour încet Ca prin tăcute palate, Tristă și pală, ca Lady Macbeth, Ganguri întunecate. Tu, care tremuri pe trestii și-arunci Firele lungi de beteală
Ion Luca Caragiale - Slăbiciune
... piață sună astfel: „2 lei o oră în raza orașului; 1 leu o cursă ce nu trece peste ceas; 2 lei cursa de la și până la gări." Aș! crezi că vrea să știe muscalul de asta! Dar putem noi tolera în statul nostru, în Capitală, ca niște străini să nesocotească regulamentele stabilite? Firește că putem. De ce să nu putem? Nimic pe lume nu se poate mai ușor decât a ... să-mi zici dumneata: — Cum se poate? Un om care câștigă pe zi 4 lei și 44 de bani fără ceva în anii comuni și 4 lei și 42 de bani și ceva în anii bisextili, cum se poate să cheltuiască zece-doisprezece lei pentru birjă la Șosea? — Iaca, se poate. — Atunci, micul impiegat, doamne ... A! Domnule! e un băiat plin de frumoase sentimente morale; niciodată n-ar fi în stare să gândească măcar pe departe la o infamie. Și pe urmă, e înamorat de o jună modistă foarte frumușică, pe care e vorba să o ia în căsătorie. Și ea e o fată foarte cumsecade și meșteră. Are o mică economie și o s-o mai ajute ...