Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU AM CE FACE
Rezultatele 1391 - 1400 din aproximativ 1682 pentru NU AM CE FACE.
Cincinat Pavelescu - Unui bancher
... fiind un spirit vast Și cu capriții de-mpărat... Îmi trebui suma la pătrat. III Aceluiași Sunt fericit că ți-au plăcut Cele opt versuri ce-am făcut, Dar pentru mine, ce e drept Succesul lor a fost amar, Căci le-ai băgat în buzunar... Și eu aștept! IV Aceluiași Ești om de duh, dar ...
Alexandru Macedonski - Cu morții
... Alexandru Macedonski - Cu morţii Cu morții de Alexandru Macedonski Cu viii nu mai am de-a face De mult, Și foarte des, când totul tace, Chemând pe morți, ce dorm în pace, I-ascult. Din gropi ei vin și mă-nconjoară, Ei vin, Când liliacu-n noapte zboară, Când dealu-n umbră se-nfășoară ... să-i consume, Suavi ca niște dulci parfume De flori. Sunt din atome nevăzute Țesuți, Ș-amestecați pe întrecute, Resimt plăceri necunoscute, Tăcuți. Iubind simțirea ce mă poartă Spre ei, Sunt însetat de-aceeași soartă, Căci nu se află-n lumea moartă Mișei. O! morți frumoși, veniți întruna... Cu voi Nu
Alexandru Vlahuță - D-șoarei G.
... Ca lebedele-n apă, și tainic șoptesc firei Că-i dulce sărutarea zburdalnicului flutur, Că simt și ele focul și farmecul iubirei. Iar tu să nu spui nimica gîndirei înfocate Ce-ai prins-o ca-ntr-o mreajă în gratiele tale, Tu nu șoptești nimica ființei fermecate, Pribeagă ca un Cain pe-a lacrimilor vale. Din inima-mi făcut-ai o arpă plîngătoare Și-n veci ... a moarte ș-a pustiu, Ai prins gîndu-mi la tine și ca să nu mai zboare Aripele-i tăiat-ai... De ce? — nu pot să știu. În ochii tăi văzut-am și cer și Dumnezeu, Dar sufletul tău n-are nici Dumnezeu, nici cer. Frumoasă ești și crudă ...
Vasile Alecsandri - Toma Alimoș
... nestrungită Numai din topor cioplită. El la Toma-ncet venea Și din gură-așa-i grăia: — Alei! Toma Alimoș, Boier din Țara de Jos, Ce ne calci moșiile Și ne strici fânețele? Boier Toma Alimoș Îi da plosca cu vin roș: — Să trăiești, Mane fărtate! Dă-ți mânia după ... la fugă și punea. — Alelei! fecior de lele! Căci răpiși zilele mele! De te-aș prinde-n mâna mea, Zile tu n-ai mai avea! Și cum sta de cuvânta, Mațele și le-aduna, În coșuri și le băga, Pe deasupra se-ncingea Și la murgu-i se ducea Și ... tinerețe! Murgul ochii-și aprindea, Necheza și răspundea: — Iată coama, sai pe mine Și de-acum te ține bine, Să-ți arăt la bătrânețe Ce-am plătit la tinerețe! Toma iute-ncăleca, După Mane se lua Și mereu, mereu striga: — Alelei! murguleț mic, Alei! murgul meu voinic, Așterne-te ... Toma turba și răcnea: — Tăiatu-m-ai tâlhărește, Fugitu-mi-ai mișelește. De te-as prinde-n mâna mea, Zile tu n-ai mai avea! Stăi pe loc să ne-ntâlnim, Două vorbe să grăim, Două vorbe oțelite Cu paloșele grăite! Mane-n lături tot fugea, Iară Toma-l agiungea ...
Dimitrie Bolintineanu - Glubavii
... Dimitrie Bolintineanu - Glubavii Glubavii de Dimitrie Bolintineanu I Ce îți folosește, scumpă Românie, Dulcea-ți frumusețe, rara-ți bogăție, Anii tinereții ce te înconjor, Când tu ești robită, sfântul meu amor! Vai! aceste bunuri, țara mea creștină... Servă să răpească inima străină Și să facă doru-ți ... nesuferit, Cugetând la fiii-ți ce s-au risipit! Fruntea ta se-nclină ca o dulce floare Ce se veștejește fără foc de soare, Dar nu ești ursită ca să veștejești, Țara mea cea dulce, fără să trăiești... Vin-întâi la viață... Fiii tăi s-adună... Armăsarul strigă... Armele răsună... Spulberă ... apăsători... Cinge-ți înc-o dată fruntea ta cu flori! II Țara n-are capăt... Mulți ambițioși Se certau pe tronul vechilor strămoși. Dar sultanul face pașalâc din țară Și trimite-oștire turcă și tătară. Câți aveau în inimi sânge românesc, La pierirea țării uită ce doresc. Cei mai mari ai țării strig în adunare — ,,Astăzi se fărâmă sfânta neatârnare Ce părinții noștri, printre timpi de dor, Le-au păstrat prin lupte, cu sângele lor. D-astăzi tot românul va trăi-n sclavie Și va trece ... ...
... a lor urmă. Și bivolii sălbatici, nebuni de groaza ei, Revin la cârd în fugă, supuși ca niște miei. Știu lupii, hoți de noapte ce ies la vânătoare Când cerul se ascunde în neagra-nvelitoare, Și-n poalele pădurii, sub crânguri tupilați, Privesc duios la bivoli ce-n iarbă stau culcați, Dar nu-ndrăznesc să iasă din umbră mai devale, Căci ghioaga păzitoare le stă în ochi și-n cale. Știu încă și tătarii din Crâm și din ... a cerului mișcare Se pierde-n aiurire plutind sub bolta mare, Se duce prin lumină săltând din nor în nor, Se prinde de aripa ce zboară mai ușor, Iar noaptea rătăcește afund din stele-n stele, Cătând să-și vază visul cu ochii printre ele. Ce vis?... El ce trăise ca șoimul izolat, Din răvărsatul vieții pe lume-nstrăinat, Crescut în înfrățire cu iarba și cu vântul, Având de templu cerul și de culcuș ... câmpie N-au mai părut!... De dânsul nimic nu se mai știe. Dar peste șepte codri, deasupra unei râpi, Se vede-un stol de vulturi ce
Dimitrie Anghel - Mihail Kogălniceanu (Anghel)
... rămînea vrăjită de puterea cugetării lui, de caldul patriotism, de înflorirea curat neaoșă a cuvintelor pe cari Ie îngemăna în elanurile lui oratorice. Nu erau vorbele de efect ale oratorilor noștri, cari îți iau auzul cu sonoritățile lor și apoi rămîn goale de miez, o dată ce litera nepărtinitoare a tiparului ți le pune sub ochi. Și încet, încet, ridicîndu-mi privirile de pe foile prăfuite, l-am revăzut așa ... scurte, cu mîna elegant îngrijită și fină, ca o mînă de femeie. O prietenie veche îl lega de tata, și, cu toată deosebirea de cultură ce era între ei, marele om iubea drumul casei noastre și venea, în orele lui de îndoială, spre omul de bun-simț ce era părintele meu, ca la un fel de puls al vieței politice din Iașii de atunci, și discuțiile se încingeau vii și nervoase, vesele și ... pod. Portretul apărea și dispărea după cum erau și vremurile, și conul Mihalache știa dinainte, intrînd în casă și ridicînd ochii spre locul cunoscut, la ce fel de primire trebuia să se aștepte. Acest episod hazliu s-a repetat de multe ori, pînă ...
Constantin Stamati - Pentru săraci
... comeții arzători, Și pe-a salelor parcheturi sprintenii dănțuitori, Când un sunet ca de aur vă vestește mângâios A oarelor răsunare ce trec făr’ să le simțiți, Ah! gândiți măcar o dată la săracul stremțuros, Ce poate la poarta voastră, cu ochii plânși și oviliți, Au stătut ca să privească al vostru strălucit trai Prin largile voastre geamuri, ca la suflete ... ticăloși, Și cu Domnul să vă-mpace dacă sunteți păcătoși. Avuților, dați pomană, că ea este lucru sânt, Întocmai ca liturgia, și vai de cel ce-au văzut Făr’ de milă pe sărmanul zbuciumat iarna de vânt, Pe bătrânul slab și bolnav lângă scara sa căzut, Cătând fărmături de pâine și ... în vis pân’ vă veți trezi. Dați pomană, că pământul în grab’ vă va înghiți, Și averea adunată cu necaz și cu sudori Pe dată ce-nchideți ochii de voi se va despărți... Iar pomana veți afla-o în a cerului comori. Dați, ca să zică săracii: „Lui ... balul neavând pizmă pe voi. Oh! dați, căci și Domnul însuși pentru noi s-au răstignit, Să dați! ca și de răi oameni voi să ...
... comeții arzători, Și pe-a salelor parcheturi sprintenii dănțuitori, Când un sunet ca de aur vă vestește mângâios A oarelor răsunare ce trec făr’ să le simțiți, Ah! gândiți măcar o dată la săracul stremțuros, Ce poate la poarta voastră, cu ochii plânși și oviliți, Au stătut ca să privească al vostru strălucit trai Prin largile voastre geamuri, ca la suflete ... ticăloși, Și cu Domnul să vă-mpace dacă sunteți păcătoși. Avuților, dați pomană, că ea este lucru sânt, Întocmai ca liturgia, și vai de cel ce-au văzut Făr’ de milă pe sărmanul zbuciumat iarna de vânt, Pe bătrânul slab și bolnav lângă scara sa căzut, Cătând fărmături de pâine și ... în vis pân’ vă veți trezi. Dați pomană, că pământul în grab’ vă va înghiți, Și averea adunată cu necaz și cu sudori Pe dată ce-nchideți ochii de voi se va despărți... Iar pomana veți afla-o în a cerului comori. Dați, ca să zică săracii: „Lui ... balul neavând pizmă pe voi. Oh! dați, căci și Domnul însuși pentru noi s-au răstignit, Să dați! ca și de răi oameni voi să ...
... opt sedile cu brânză — patru și patru; iar deasupra, moț, cei doi băieți ai stăpânului, veniți la stână din ajun, spate la spate, să nu-și scoată ochii. Dar pe când ciobanul, ștergându-și sudoarea cu dosul mâinii, de pe frunte, aducea poclada s-o puie pe sărmanul dobitoc, un ... cât îi trebuia să fie la largul lui. „O să stau la umbrăâ€�, gândea puricele, iar ciobanul încărca mereu. Cât era de mic puricele, ce loc prindea? Iar greutatea care îndoia genunchii măgarului cum putea să-l apese? Și-au pornit la drum, și-au mers zi de vară prin ... capăt, se strecură binișor, binișor, și hop! deodată, sare sprinten și odihnit pe mâneca ciobanului. Când dădu însă cu ochii de spinarea măgarului și văzu ce clădărie stătuse deasupra lui, rămase încremenit: „Măi, greutatea asta am duso eu în spate! Până acum n-am știut că-s așa de voinic ... măgar. Iar când omul dete toate lucrurile jos, măgarul rămase cu urechile pleoștite, cu genunchii îndoiți. Iar puricele zise, mâniat, în sine: „Uitați-vă ce mămăligă de dobitoc! Eu nu-s nici cât urechea lui, și ...
Paul Zarifopol - Cenzurarea lui Andersen
... atunci. Astăzi, între toate ideile comune cu care se împodobea sufletul burgheziei liberale și se îmbăta uneori și inima proletarului de pe vremuri, nici una nu-i atât de compromisă ca ideea umanitară. Clasele sociale dacă nu sunt în fiecare moment încăierate, își arată colții fără încetare, și, aproape indiferent de vârstă, indivizii sunt în stare de război perpetuu. Săracii nu mai vor să știe de milostenie și bunăvoință. Ei vor să răpească și să stăpânească cu pumnul. Bogații, de groază, s-au făcut așpri; sunt ... cel puțin frumos încărcată cu marfă de adevăruri sociale. Foarte amară la gust, ea poate fi salutară, dacă ciocnirea violentă a acestor adevăruri nu va însemna cumva, în practică, întoarcere la stări primitive în care se vor naște adevărate povești populare, iar nicidecum idile și parabole pentru pomul de ... înger și să le arăți copiilor ca imagini adevărate ale vieții. S-a fabricat astfel o literatură proastă și de prisos. Poveștile populare nu sunt sentimentale. Acolo personajele se bat și se trag pe sfoară frumos, așa cum cere viața în care trăia și pe care o vedea artistic ...