Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE PE
Rezultatele 1401 - 1410 din aproximativ 2473 pentru DE PE.
Garabet Ibrăileanu - Addenda la privind viața
... Garabet Ibrăileanu - Addenda la privind viaţa Addenda la Privind viața de Garabet Ibrăileanu Nu imaginea vieții pe care avem s-o mai trăim de-acum înainte ne inspiră groaza de moarte, ci viața pe care am trăit-o până acuma. Când ne gândim la moarte nu ni se răzvrătește ființa din cauza planurilor pentru viitor, ci din cauza cântecului ... îi purtăm în fundul sufletului nostru ca într-un mormânt. Dispariția acestui mormânt viu, în care zac cei ce au fost noi, ne inspiră groaza de moarte. De aceea oamenii lipsiți de sentimentul trecutului sunt mai bravi în fața morții. În viață fiecare purtăm un steag pe care e scris cu litere mari: Eu ! Culmea discreției este să știi să-ți ascunzi discreția. Animalele casnice devin pentru unii din noi persoane, față ... dau altora tocmai contrariul de ceea ce cer de la alții. Realist în observație și idealist în aspirații -- este fizionomia sufletelor bine organizate. Nu clădi pe nisip, nu clădi pe ipoteza sentimentelor altora pentru tine, bune sau rele. Nu ofensa nici pe cea mai castă femeie purtându-te cu dânsa ca și cum nu ar prezenta nici o primejdie pentru cinstea ta. Prietenia amoroasă -- amorul ipocrit cu ...
Alexandru Vlahuță - Cum curge vremea...
... Alexandru Vlahuţă - Cum curge vremea... Cum curge vremea... de Alexandru Vlahuță Cum curge vremea și ne-ngroapă! Ia vezi ce mare te făcuși: Mai ieri, erai numai de-o șchioapă, Când te pierdeam printre păpuși; Când te dam huța pe picioare, O minunică răsfățată, Și te-ntrebam care-de-care: Ce ești mata băiat, ori fată? Parcă te văd cum înainte Ne ieși la toți, și-n gât ne sai; Mama-ți tot zice ... Tu parcă altă grijă n-ai! Zâmbind, dai gurii noastre pradă Obrajii rumeni și rotunzi; Și toate lași să ți se vadă, Căci n-ai de ce să ți le-ascunzi. Sub scară, jos, într-o rochiță Păn la genunchi aproape goală, Spui vorbe dulci și dai guriță Unui pisoi ce ... toarce-n poală. Când ușile, ca de furtună, Trosnesc, izbite de părete, Știm că vii tu, cea mai nebună Și mai drăguță dintre fete. Râzând, de toate cele plină Pe mânușiți și pe obraz, Tu umpli casa de lumină, De fericire și de haz... Firește, azi ești domnișoară, Nu ne vorbim ca mai-nainte... Privirea ta mă înfioară, ...
... Vasile Alecsandri - Steluţa Steluța de Vasile Alecsandri Dedicație E.N. Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie, Stea dulce și iubită a sufletului meu! Și care-odinioară luceai atât ... eu! O! blândă, mult duioasă și tainică lumină! În veci printre steluțe te cată al meu dor, Ș-adeseori la tine, când noaptea e senină, Pe plaiul nemuririi se nalță c-un lung zbor. Trecut-au ani de lacrimi, și mulți vor trece încă Din ora de urgie în care te-am pierdut! Și doru-mi nu s-alină, și jalea mea adâncă Ca trista vecinicie e fără de trecut! Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare! Simțiri! mărețe visuri de falnic viitor! V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adânc în urma lor. V-ați stins! și de atunce în cruda-mi rătăcire N-am altă mângâiere mai vie pe pământ Decât să-nalț la tine duioasa mea gândire, Steluță zâmbitoare dincolo de mormânt! Căci mult, ah! mult în viață eu te-am iubit pe tine, O, dulce dezmierdare a sufletului meu! Și multă fericire ai revărsat în mine Pe când eram în lume tu singură și eu! Frumoasă îngerelă cu albe aripioare! Precum un vis
Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F
... suferit schimbările impuse de timp și moravuri. La greci, epigrama nu era la origine, cum o indică și etimologia (epi-grafi: a scrie pe ceva), decât o inscripție, mai întâi în proză, apoi în versuri, care se grava pe monumente sau morminte pentru slăvirea unui erou. Anticii, puțin severi asupra distincțiunii genurilor literare, se obișnuiseră să înțeleagă sub denumirea de epigramă orice poezie fugitiv scrisă, fie în hexametri alternând cu pentametrul, fie în metru iambic și trohaic, impropriu pentru muzică. Majoritatea epigramelor grecești nu sunt ... ținută satirică mult mai pronunțată. El izbi cu vigoare în corupția societății romane, în delapidatorii publici [...]. El se ridică și contra scriitorilor neoriginali și sfătuiește pe negustori să învelească în versurile lor sardele și măsline. Tablourile pe care le evocă sunt uneori pline de obscenități, iar expresiunile nu scapă, cu toată energia lor, de trivialitate. Tibul, Ovidiu și Martial califică pe Catul cu expresia laudativă de Doctus, ca aluzie la savantele lui imitațiuni din grecește. Horațiu tratează pe Catul, pe nedrept, cam de sus și se laudă când spune într-un vers că el e cel dintâi ce a făcut să treacă cântecele eoliene în modele ...
Dimitrie Bolintineanu - Rovina
... Dimitrie Bolintineanu - Rovina Rovina de Dimitrie Bolintineanu Cu degetele d-aur, fragedele zori Iar deschid spre lacrimi ochii muritori. Dar sub cort cu cerge, tot cu fir mândrite, Mircea stă ... furtunoase, El ridică fruntea făr-a suferi. Vocea lui răsună fără-a osteni. Domnul le vorbește. Soarele s-arată. Dulcele repaos pe străini îmbată. Ei sunt mulți la număr, dar înfemeiați. Au venit la luptă de răpiri chemați Și dorința pradei e căzută foarte, Rar înalță omul pân'să-o cate-n moarte. — ,,Pentru țara noastră însă noi murim! În ... rușine! Dar va fi, din contra, martor Dumnezeu! Inima îmi spune și român sunt eu!" Zice, sună-n bucium. Sub alt cort el pasă. Vede pe-a lui doamnă si-ntristată-o lasă. Acolo se vede doamna și-a lui fiie Dulce și frumoasă ca o bucurie ... Semănați cu lacrimi, ale morții flori. Pe gurița-i mică, fraged zmeurită, Sărutarea pare încă adormită! Iar pe fruntea-i trece umbra unui chin Și pe braț i-o pleacă ca pe
Constantin Negruzzi - Flora română
... îmbrăcată cu iederă și cu hamei, pe care argatul o împle în toată dimineața, și apoi prin un cep sloboade apa care, după ce șerpuiește pe un pat de prundiș, vine de se aruncă prin o cascadă de o palmă de naltă, într-o băltiță, unde merlele, cintițile și gangurii se scaldă. Acest clepsydru ține două oare, de aceea nu-mi permit luxul de faire jouer les eaux decât când văd că băltița va să sece, sau când vreun oaspe îmi face onoare a-mi vizita grădina ... Iată și pentru cerențel: "Familia rozaceelor, neamul driadeelor, trunchi ierbos sau lemnos,; frunze digitate sau împănate. Potir cu — părți, persistând, uneori gol, alteori îmbrăcat pe dinafară cu apendice alterne și sudate cu sepalele; corolă cu 4�5 petale; cârpele numeroase dispuse în vârf pe un receptaclu convex, mai mult sau mai puțin cărnos etc." Nu știu, doamna mea, de ați înțeles ceva. Pentru mine vă mărturisesc că nu pricep cum poate cineva, fără mustrare de cuget și fără frică de păcat, trata astfel aceste juvaieruri a naturei, lăsate de bunul D-zeu pentru fericirea noastră. Să lăsăm
Alexandru Macedonski - Fântâna
... Alexandru Macedonski - Fântâna Fântâna de Alexandru Macedonski I Cunosc o fântână pe valea umbrită Un grangur de aur cântând m-a-ndemnat S-adorm între frunze de plopi și răchită, Să uit de orașul în care-am oftat. Pe valea umbrită cunosc o fântână O mierlă cu care de vorbă am stat, Aflând că durerea o sufăr stăpână, A râs cât se poate, iar eu am oftat... Pe valea umbrită cunosc o fântână. II Prin frunze ascunsă albește pe vale În lume ce caut și ce-am căutat? De mine mi-e jale, de alții mi-e jale... Oh! grangur de aur cu viers neuitat! Albește pe vale prin frunze ascunsă Izvorul ei curge de
... nu pierde nici o ocazie pentru a se manifesta. El se pleacă, se multiplică, șerpuiește, ciulește urechea ici să asculte, prinde o vorbă pe care o reține, căci îi va trebui mai tîrziu, violează intimitățile și are o serie nesfîrșită de măști pe care le preschimbă după împrejurări. Calități mari de inteligență, ori substrat de cultură serioasă nu e nevoie să aibă. Pospaiul e de ajuns și, cînd nici nu te gîndești, din omul infim de ieri, din nevoiașul ce împărțea cu noi toți, cei nepăsători de soartă, nevoile, îl vezi deodată ajuns cine știe unde. Pentru aceasta e drept că a cheltuit o energie incontestabilă. Visurile nu l-au ... idealurile de asemeni i s-au părut un bagaj inutil, și e știut că, cu cît ai mai multe bagaje, cu atît e mai greu de călătorit. Eu unul am cunoscut mulți de aceștia și le dau dreptate, pentru că, oricum, au muncit în felul lor. Și-au trudit mintea în fel de fel de combinații, au sondat și au făcut incursiuni pe toate terenurile, în sfîrșit, n-au stat cu mîinile în sîn. ...
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... vei izbuti să faci ceva dintr-ânsul. Această prezentare originală puse pe junele Petru în mare încurcătură. Însă Eleonora, veselă că se vedea acum scăpată de tristul ei adorator, care nu-i vorbea decât de bani și de inima lui, ponegrind pe toți ceilalți, întinse mâna noului-venit cu aceeași familiaritate ca și când l-ar fi cunoscut de-o sută de ani, și-i zise cu cel mai dulce zâmbet: — Îmi pare bine de cunoștința dumitale, domnul meu, și pentru ca să o întărim mai bine, îmi vei da brațul să mergem la preumblare; mă înăduș în casă. Iorgule ... putea s-audă convorbirea tovarășilor săi. Brațul Eleonorei, care se vedea rotund și trandafiriu prin horbota transparentă a hainei sale, se răzăma cald pe brațul lui Petru, iar acesta, cu sângele iute, cum e omul la vârsta de 22 ani, nu știa ce să gândească de această ființă care avea atâta libertate în vorbă și atâta lumină în ochi. Ei vorbiră multe de toate. Începură cu lucruri nepăsătoare, cum se începe totdeauna, trecură apoi la frumusețele de țară, în mijlocul cărora Petru își petrecuse anii copilăriei, și ajunseră cu încetul la amor. Cine nu știe cât
Mihai Eminescu - O, adevăr sublime...
...  a můcoșilor plod. O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec, Cu creierul ca ceața, cu coaste de berbec, Stăpân pe-a ta gândire  cum ești p-instinct stăpân  Se vede când femeia golește al ei sân. Când poala și-o ardică ... alte animale. Tu îi iubești atâta încât îi strângi de gât... Și-i faci s-admire geniul  sunarea unei oale  Și limba ta de flacări și plină de urât. Istoria omenirei cu regi de poezie, Cu regii de războaie e ca și un poem; Dar totuși rog divina ca depărcior rămâie De corpul meu nevrednic  nu-mi vine la cherem. Cugetători ai lumei! o, împuțiți eterul Cu sisteme înalte, puneți-l în săltar. O ladă este ... vă este un hămbar. Preoți cu crucea-n frunte, visternici de mistere, Voi sunteți sarea lumei, formați inima ei. E rău numai că ziua stați pe mâncat și bere Și sara pe minciune și noaptea pe femei. O, drăngăniți pe gânduri voi, muzici; voi, sculptor, Îmi pipăiți cu mâna un corp tremurător; Și, voi, artiști dramatici, strâmbați-vă la lună, Pictori, eternitatea v-așteaptă c
Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie
... drept spirit de observație... dar nu e vorba de asta. Vorba e d[e] Ioan al nostru, care-n toate zilele își urma regulat drumul de la căsuța lui la cancelarie, de la cancelarie la o cafenea din colț, unde citea jurnale ilustrate, de-acolo la birt, de la birt acasă, fără ca în această circulațiune a mersului său să se 'ntâmple vro întrerupere sau iregularitate, pe când, din contra, în pulsațiunea și în bătăile inimei sale se 'ntâmplau foarte des iregularități . Fie cauza aceasta, fie altele la mijloc, dar de la [o] vreme încoace Ioan, care avuse o memorie splendidă, începu s-o piardă încetul cu-ncetul. Astfel s-a 'ntîmplat că 'ntr ... La apropierea miezului nopții el simți o ușoară neliniște. Plecând din cafenea, unde prin excepție nu avuse nici cafeaua lui neagră, el își aruncă privirea pe unul din jurnalele de seară și văzu cu mirare următorul lucru : Aflăm ca astăzi, la 7 ore de seară, d. Ioan Vestimie a încetat din viață în urma unei violente bătăi de inimă. Nu putem decât să deplângem moartea prematură a unui tânăr care, pe lângă un caracter solid și demn de toată încrederea, mai avea un spirit fin