Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ
Rezultatele 1411 - 1420 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.
Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... a-nchișilor plâns amar. Zboară dar, du-te de-aici, du-te liber în câmpii, Fugi de-acest negru noian, adânc și întunecos, Grăbind vara să-ți petreci în seninul luminos, Căci tu o vară trăiești ș-apoi nu ai să mai fii. Fugi, fluture fericit, du-te, pentru Dumnezeu, Du-te de zboară prin lunci, prin grădini și prin livezi, Căci ghirlandele de flori sunt ... în efir, sau zboară pe flori săltând, Și poate vei întâlni o maică tristă plângând, Și cu ea doi copilași rătăcindu-se pe câmpi. Oh, să mângâi de-ai putea a lor suflet întristat! Oh, să grăiești de-ai putea cu dânșii, ce mă bocesc, Să le spui că de trăiesc, numai pentru ei trăiesc; Dar tu nu poți să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat; Deci măcar să îngăimezi cu-a tale aripi pestriți, Pe dragii mei băieți, zburând tot încetișor, Ca când ai vrea să fii prins de mici mânuțele lor, Și fluturând printre flori și pe câmpii înverziți, Să mi-i tot ademenești, cu ei să te tot alungi, Și spre-acest castel să zbori unde eu mă osândesc, Și poate și maica lor, la care mor când gândesc, Luându-se după ei, cu toți să vie atunci. Ei scăparea mea pot fi ...
Vasili Andreievici Jukovski - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... a-nchișilor plâns amar. Zboară dar, du-te de-aici, du-te liber în câmpii, Fugi de-acest negru noian, adânc și întunecos, Grăbind vara să-ți petreci în seninul luminos, Căci tu o vară trăiești ș-apoi nu ai să mai fii. Fugi, fluture fericit, du-te, pentru Dumnezeu, Du-te de zboară prin lunci, prin grădini și prin livezi, Căci ghirlandele de flori sunt ... în efir, sau zboară pe flori săltând, Și poate vei întâlni o maică tristă plângând, Și cu ea doi copilași rătăcindu-se pe câmpi. Oh, să mângâi de-ai putea a lor suflet întristat! Oh, să grăiești de-ai putea cu dânșii, ce mă bocesc, Să le spui că de trăiesc, numai pentru ei trăiesc; Dar tu nu poți să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat; Deci măcar să îngăimezi cu-a tale aripi pestriți, Pe dragii mei băieți, zburând tot încetișor, Ca când ai vrea să fii prins de mici mânuțele lor, Și fluturând printre flori și pe câmpii înverziți, Să mi-i tot ademenești, cu ei să te tot alungi, Și spre-acest castel să zbori unde eu mă osândesc, Și poate și maica lor, la care mor când gândesc, Luându-se după ei, cu toți să vie atunci. Ei scăparea mea pot fi ...
Vasile Alecsandri - Haidulul rănit
... Că de-acum nici mama poate Sa mă scape de la moarte! Cât am fost eu neatins Multe curse am învins, Mulți secui am secerat Ca să-mi fac pământ curat, Dar acum mi-a venit rândul Să mă duc și eu ca gândul, Să
... văzduhului. Pe urmă, oglinda aburită de până acum pare că răsfrânge un foc depărtat, se face lucie, poala cerului prinde ființă parcă, și lumina începe să se cearnă peste pământ, ușoară, ca un colb de argint. Departe, cine știe unde, se văd dealurile, mai încoace câmpul, aproape satul și, chiar în față, își desface stâlpii din umbră ... pe creanga cea mai de jos, văzuse că n-are încotro și-l lăsă în pace. Dar unde-i Puica? Asta, da, îi era dragă ca ochii din cap. Puica e o americancă albă ca laptele, puțin mai răsărită decât un ou și cu un cucui mai mare decât ea întreagă; îi place cum merge înfiptă, cu capul țanțoș, tremurându ... moțul, ca și cum i-ar fi tras luarea-aminte: „Ghidi! ghidi!â€� Dar unde-i? Atunci un foșnet ușor de aripi îl făcu să ridice ochii; drept deasupra lui, Puica, șireată, întinse gâtul și, pe când celelalte visau încă, ștrengăriță, îl săruta de „bună dimineațaâ€�. Și-n aceeași ... care dormeau și zise Puicei: „Ce frumusețe dumnezeiască, dragă! Și proastele astea dorm.â€� Apoi plănui o ghidușie: făcu Puicii cu ochiul, dându-i să înțeleagă că le-o pregătește el. Se ridică în picioare, bătu din pinteni, își fâlfâi aripile
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... Nu m-am plătit, De haraci Nu m-am scutit, Ș-am rămas sărac lipit. Mătură hambarele Prin toate colțurile Și, de-i găsi făioară, Să mi-o cerni În sitișoară, S-o frămânți În lăcrimioare Și s-o coci La țâțișoare, C-am să plec Din țară-n țară Ca s-ajung, Din sat în sat, Până-n târg La Țarigrad, La cinstitul de-mpărat, Și la el să jeluiesc Că nu-i chip să mai trăiesc. Și Voichița, d-auzea, Lacrămile Că-i curgea; Hambarele Mătura, Făioară Că-mi găsea, D-o turtică Mi-i făcea; În lacrămi o ... mare leșina. Soacră-sa îmi alerga, Apă rece că-i punea, Pe Voichița deștepta. Tudorel că le grăia —Iacă, maică, nora ta, Păstreaz-o ca viața mea, La-ntoarcere s-o găsesc Așa cum ți-o dăruiesc. Tu, Voichițo, soața mea, Să-ți păstrezi tot mintea ta Și cinstea măicuță-mea, Că mă duc la Țarigrad, La-nălțatul de-mpărat, Ca la el să jeluiesc Că n-am hal să mai trăiesc. Tudorel le cuvânta, Mâna mă-si-i săruta, Pe Voichița-mbrățișa, Drumulețu-și apuca Și la Poartă se ducea. Acolo, de-mi ajungea ...
Ștefan Octavian Iosif - Mi-e dor de-un vis...
... e dor de-un vis... Mi-e dor de-un vis... de Ștefan Octavian Iosif Mi-e dor de-un vis așa curat Și alb ca albul de hermină, Să râd ca florile-n lumină, Să uit că ros e de vermină Copacul vieții scuturat... Mi-e dor de tine, cea de ieri, Și iar visez că sunt cu tine... Și ... vine să m-aline Cu dulci și line mângâieri!... Visez că zâmbetu-ți divin În cale iarăși luminează-mi, Că iar la pieptu-mi vii să-ți razămi Căpșorul scump, și-adormi în pază-mi Ca-n vremile ce nu mai vin... Visez... dar visurile pier Curând, ca flori de brumă-atinse, Iar visul meu din urmă stins e... Cu brațe-ntinse-n gol și-nvinse, Drag vis de ieri, în van te ... apele pustii... Te chem și zi, și noapte, dar Tu nu-mi auzi în veci chemarea... Și nu-i mai fioroasă marea În zbuciumarea ei ca
Gheorghe Asachi - Soția de modă
... așa! Deci, vere, ține ce-ai dorit cu înfocare. Sufere pe tiran casnic, ce-ai cătat, acuma ai, Și, precum provorba zice, sub pantofla ei să stai. Mulțămește-te, o, vere, ca acel barbat ce-l cheamă Cavaler de ordini multe și soț d-o frumoasă damă, La alegirea-Eforiei și la vizite boieri, Dar tupil în ... murmura, Însă ea de bucătarul iar începe a-ntreba: Țigan este bucatariu? Crescut în casă la noi. Vai de mine, und-agiuns-am, să mănânc de la cioroi! Să nu văd la mine-n curte ligheoaiele spurcate! Un francez îmi adu-ndată să-mi lucreze la bucate, Cotelete, blan-manjele, dupre a lui NodĂ© plan, Peștele să-noate-n lapte, fript cu pene vreun fazan. Dar servițul mesei este de Saxonia, Sevr-au Hina? Ai cristale de Boemie pentru prânz și pentru ... de prânz, nici nu-i de cină, Nu încap aicea oaspeți de părechi nici o duzină; Iar salonul de conțerte și acel de convorbit? En să mergem mai departe, unde-i acel de dormit? Cabinet de toaletă, altul pentru camarieră, Bibliotica mea unde-i, să
Vasile Alecsandri - Holera (Alecsandri)
... dincoace-a trecut!" Vâlcul ei se supunea, Patru boi la car punea Și pe cal încăleca, Drumul la vale-apuca, Apuca-n călătorie Să facă negustorie. Când la cotul Prutului, Prin mijlocul câmpului, El zarea, mări, vedea O clonțată ce râdea, O clonțată-nveninată, Cu pielea pe trup uscată ... cădea! ,,Cale bună, măi drumeț: Unde mergi așa sumeț?" ,,Cale-ntoarsă, cloanță fa, Unde-alergi curând așa?" ,,Merg la casa Vâlcului De pe malul Prutului Ca să-i ridic zilele, Să mă duc cu dânsele." ,,Alei! iazmă călătoare, Boală rea ș-ucigătoare! Na-ți calul și armele, De-mi lungește zilele, Să-mi mai văd copilele Că-mi sunt dragi ca soarele. Na-ți și carul, na-ți și boi, Numai te du de la noi!" ,,Nu vreau arme omenești, Că eu am arme drăcești. Am ... Una pentru copii mici, Una pentru fete mari Și neveste cu ștergari, Nu vreau nici carul cu boi, Ci vă vreau pe toți pe voi, Să vă umflu zilele, Să mă duc cu dânsele." Vâlcul biet se oțerea, Holera la el sărea, Oasele și le-ntindea Și pe Vâlcu-l cuprindea. Gură pe gură punea ...
Constantin Stamati - Imnul lăutei românești
... a tale coarde; Dar curpănul zaluziei, întinzând vițele sale, S-au suit cu sumeție, s-au încâlcit pintre ele... O, lăută românească! cine poate să deștepte După timpuri vechi trecute încântătoriul tău sunet? Sau vei fi cu-ndelungare acolo în frunziș mută? Ori când vei face tu iarăși ca să zâmbească eroul De plânsul și îngrijirea logodnicei părăsite!!! O, lăută a Moldovii! odată în țara noastră Tu țineai hangul tristeții la a ... tău sunet Cu al oaspeților cântec, tu consolai cu duință Dragostea misterioasă a româncelor fecioare. Tu celebrai cu putere biruințele faimoase, Tu frăgezeai ca un farmec pe românii cei mai aprigi, Tu umpleai de bărbăție pe cei fricoși în răzbeluri; Iar când tăcea lăutarul, toți se cufundau în gânduri ... Oricât de neîncercată este mâna ce s-atinge De-a tale-ncântate coarde, deșteaptă-te, o, lăută! Macar că eu abie numai pot să scot oareșce sunete, Făr' de gust, făr' d-armonie din ruginitele coarde, Care nu este în stare să însuflețeze încă A patrioților inimi, și eroicele pilde A strămoșilor cei demni să nu uităm niciodată... Aș fi fericit eu însă dacă al tău antic sunet Ar face-acum
George Coșbuc - Perirea dacilor
... se-ntinde veselia Tot cu praznic și desfrâu! Veți tăia cu toții viia, Și veți duce toți la râu Vinu-n sticle ori în vase Să-l vărsați pe apă tot: Cel ascuns de voi prin case Cu putere am să-l scot. Așa vreau. Așa veți face Că-i tai capul cui nu-i place! Fost-a jale-n tot regatul Și la ... e: Apa! Rege mare! Mai cu-ncetul! Apa-i lucrul cel mai bun, După cum Pindar poetul, Popa Kneip și mulți o spun, Însă dacii, ca păgânii, Nu beau apă, nici să-i pici. Zic și ei, cum zic românii Cei ce-urmându-ne pe-aici De strămoși ne-or recunoaște: Apa-n burtă face broaște! La ... care cum înghite Dă să scuipe mai curând Și cu fețe-ngălbenite Se privesc pe rând, pe rând. Rege, asta-i vrăjmășie! Ce ne dai să bem leșie? Auzim că mult li-e dragă Celor scoborâți din Crum Un lichior ce-i zice bragă Și și-o-mpart de cinci pe ... nu-mi dați ascultare Și-agitați poporul meu, Am s-o-mpun, Sarailie, Astăzi prin decret regal, Toți s-o bea! A, terci să
Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul
... strălucim, Văz, pe nesimțite noi ne mistuim! Astăzi lupta noastră orice luptă curmă; Ea va fi lovirea cea mai de pe urmă. Astăzi este timpul ca să isprăvim. Sau români ne pierdem, sau români trăim!" Asfel le vorbește... Dar doi soli sosiră, Doi trimiși ai Bastei. Capii toți ieșiră. - "Basta vă trimite ... în țară!" Îi răspunse celalt cu o vorb-amară. - "Mergeți, zise domnul, l-al vostru stăpân! Spuneți-i că nu e încă un român Care să dea arma pân-a nu se bate! De-i bărbăt, aice vie a combate!" - "Este timp!..." șoptește un ucigător. Celalt trage ... repede și tare Îl împlântă-n sânul eroului mare. Căpitanii iute sar, mi-l înconjor, Dar Mihai le zice: "Fraților, eu mor... Spuneți doamnei mele să nu se mâhnească Și-n iubirea țării fiii mei să-i crească. Când vor fi în vârstă, să le spuie ea Că nu voi răzbună pentru moartea mea; Numai pentru țară și neatârnare Sânul lor să simtă sfânta răzbunare! Iară voi, tovarăși, mie îmi jurați Niciodată mâna cu străin să