Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN CÂND IN CÂND
Rezultatele 1431 - 1440 din aproximativ 2013 pentru DIN CÂND IN CÂND.
Dimitrie Bolintineanu - Copilașii
... ne-adoarme lin În duiosul lui suspin, Iar a nopții stea tăcută Cu dulci raze ne sărută. Dar noi nu mai adormim De când plânsul ți-auzim, Maica noastră, nu mai plânge, Plânsu-ți inima ne frânge!" Sora mare-era mireasă Dalbă, mândră-mpărăteasă. Sora mare tot aude Și ... feciori Drăgălași ca două flori. — ,,Noi suntem cei doi feciori Cu cosițele-aurite... Șir'te mărgărite!" Mărgărelul, cât vorbea, Singur iute se-nșirea. Iară când a fost numit Cu măicuța ce-au vorbit, Cele mărgăritărele S-au schimbat în lăcrimele. Împăratu-a cunoscut Copilașii ce-au ...
Ioan Nenițescu - Moartea lui Decebal
... lui Decebal de Ioan Nenițescu La Sarmisegetusa stă mândrul Decebal, Ce-a frânt popoare multe, de jos și de pe cal, Stă sângerat din luptă pe scaunu-i regesc Și chin adânc svâcnește în ochiu-i vulturesc; Căci luptătorii harnici, ce lângă tronu-i stau Frânturi de spadă numai ... cei mari Pășește spre căldare eu pași înceți și rari, O cupă el își umple și hotărât o poartă La gură și o soarbe, grăind când o deșartă: „Iubirea libertății, e al bărbăției semn, Acel-ce ‘n piept n’o simte de lanț și jug e demnâ€�! Și-așa ... romane dă năvala... În clipă luptătorii, ce n’au beut venin. Frânturile de spade și-le înfig în sân Si cad scăldați în sânge... Iar când Traian zărește Pe Decebal, ce șade și pacinic mi-l privește, „Supune-te! — îi strigă — viața-ți dăruescâ€� Dar regele se scoală ...
George Coșbuc - Concertul primăverii
... George Coşbuc - Concertul primăverii Concertul primăverii de George Coșbuc Chiar acum din crâng venii - Și c-o veste bună! Iarăși e concert, copii; Merg și eu, și tu să vii, Mergem împreună. Vrei programă, lămurit? Stai puțin ... vestit, De printr-alte țări venit Va cânta din flaut. Cântăreața dulce-n grai, Cea numită „perla Cântăreților din mai“ Dulce va doini din nai Multe doine mierla. Va-ntona apoi un psalt „Imnul veseliei“ Corul dintr-u fag înalt. Vor cânta-n sopran și-n alt ... alte hanguri, Glas de fluier și cimpoi Pitpalaci și cintezoi Și-un taraf de granguri. Se vor pune-apoi pe joc Până chiar și surzii, Când vor prinde dintr-un loc Să ne cânte hori cu foc Din tilincă sturzii. Vom cânte și noi ce-om ști, Cântece din carte. Și, de va putea veni Vântul, și el va doini, Că e dus departe. Cine-i contra, să-l vedem, Ca să-l știe ...
Vasile Alecsandri - Buruiana de leac
... foc. C-a fi azi o săptămână, Am văzut pe la fântână O puicuță de română, Și de-atunci dorul mă frânge, Soarele din cer mi-l stinge, Și la groapă mă împinge. Dragostele tinerele Nu se fac din viorele, Ci din buze subțirele. Blestemat să fie locul Unde mi s-a aprins focul De-mi tot plâng acum norocul. Blestemat să fie ceasul Când ... și de iele ; mai adăugăm aici altele trei. Acele de pocitură , de săgetătură și de mușcătura șerpilor . Descântec de pocitură Păsărică albă Cu aripa albă! Din piatră-ai crescut, Cu nori te-ai bătut, Trei picături din tine-au căzut: Una de lapte, una de vin Și una de venin. Cel ce-a băut laptele s-a săturat ... pielea de carne, carnea de os Și prin trup trece un fulger veninos. Dar cum iese dintre nori Fulgerii strălucitori, Celui șerpurel Așa să iasă din os, din carne, din piele Ce stă sub pietricică Mușcăturile rele În fântâna mică, De dinți de oțel Sub tufă sălbățică. Cu aceste cuvinte se descântă o cofiță nouă ... ...
... pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din năsipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se ridic trufașe Și eterne ... mărețe - colonade-n marmuri albe, Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. Magul priivea ... lungi unde, Noaptea flamingo cel roșu, apa-ncet, încet pătrunde, Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Ș-atunci Memphis se înalță, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și stele De orașul care iese din
Alexei Mateevici - Limba noastră
... Alexei Mateevici - Limba noastră â†� Imnuri naționale Limba noastră de Alexei Mateevici Actualul imn de stat al Republicii Moldova (începând din anul 1994). Muzica a fost compusă de Alexandru Cristea (1890-1942). Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră ... moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mișcă vara; In rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici. Nu veți plânge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Și-ți vedea ... Pe la vatra lor țăranii. Înviați-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Stergeți slinul, mucegaiul Al uitării 'n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - Și-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Răsări-vă o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară ...
George Topîrceanu - Balada unei stele mici
... Balada unei stele mici de George Topîrceanu Ții minte tu, iubita mea, O noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din Carul mare? Cu fața-n sus, spre Dumnezeu Lăsându-ți capul să se culce Pe brațul meu Te legănam, povară dulce Deasupra noastră, un castan ... Tinzând o ramură-n zadar Ca să ne apere de stele Fusese martor ocular La toate cele Și nu mi-ai spus atunci nimic Dar când mi-am coborat privirea Un deget mic Mi-a arătat Nemărginirea Un strop de-argint a lunecat Și, cu paloare-i ... Un fir subțire de beteală…. Ții minte ce fior străin Trecu atunci, din constelații Prin bluza ta de crepe-de-Chine Cu aplicații? Ce vești din cerul depărtat A nins pe fruntea ta zenitul? Ce gânduri tainice-ai schimbat Cu infinitul? Sclipind departe, prin frunziș O stea smerită și ... sentimental Nu știi tu oare Că viața voastră-i colosal De trecătoare? Zicea: - Mă mir că te-ai gândit Să-mi cânți o odă. De când poeții s-au prostit Amorul nu mai e la modă. Oricum, voi sunteți prea mărunți Și eu prea mare … N-ar fi mai bine ...
Cincinat Pavelescu - Pe un album
... Cincinat Pavelescu - Pe un album Pe un album de Cincinat Pavelescu Înspăimântat de fericirea-i Rajahul mândru din Missor Își azvârli în fundul mării Un diamant strălucitor. Și când te văd zâmbind întruna Și-n caldul ochilor tăi vii Cum pururi scânteie minciuna Zburdalnicelor nebunii, Aș vrea din ochii tăi cei limpezi Adânci, dar veșnic surâzând; Pentru-a-ndulci destinul tainic Să văd o lacrimă picând. Și ea să fie talismanul ...
... zile de-a rândul, a venit din nou fata cea frumoasă și i-a spus că Lia, Zâna Zânelor din Împărăția Sorilor, are să-l aleagă bărbat pe acela care e în stare s-o îngâne făcându-le toate întocmai ca dânsa. — Du-mă ... pat la o potrivită depărtare de al ei. Ea a început apoi să se dezbrace, și, dezbrăcându-se, ea avea șasesprezece rochii, pe când Danciu n-avea decât o pereche de ițari. El și-a sfâșiat însă ițarii în șasesprezece fâșii și, când Lia punea pe scaunul ei o rochie, punea și el pe al său o fâșie. După aceea a pus fâșie lângă fâșie, ca ... avea și el păr lung, și după ce s-au pieptănat, altă minune: fața lui era tot atât de frumoasă ca a Liei. Când se uită deci la el, Lia nu mai știa ce să facă de bucurie, l-a chemat la ea și l-a ... ca toți țiganii, ci Făt-Frumos deopotrivă cu orișicare fecior de împărat. Mai nainte de plecare ea îi dete o oglindă și-i zise: — ...
George Coșbuc - Cântecul redutei
... gură Mașală, cu ei te prinzi? Ce te uiți tu, că sunt goi? Așa-i turcu-n vitejie, Zvârle haina ca să fie Sprinten-foc, când e-n război. Dârdâiesc din dinți, mă, vere Lasă-i, mă, că-și fac putere Dinților, să muște-n noi. Și-ntr-o zi — să vezi acu — Dete ... stai să-i mai încurci? Căpitanii-și pierd șalvarii, Fac mătănii ghinărarii, Că-i la deal, și-i greu să-l urci. Noi strigam atunci din tun: — "Ce fugiți, ca-n groaza furcii? Nu vă vin din urmă turcii ! Stați, și dați-ne tutun." Ei de stat n-au stat nici unul Dar ne-au azvârlit tutunul C-așa-i turcul, suflet ...
... izbești Capete moldovenești Și prin rădăcini încurci Bărbi cărunte, bărbi de turci! Spune, Prutule, măi frate, Spune-mi, ale cui păcate? Oliolio! Voinic durut! De când sunt pe lume Prut Ce văzui n-am mai văzut! Cât cuprinzi cu ochii-n zare Numai tunuri, numai care, Numai turci bătrâni călare, Numai ... și seama faci Tot erau mai mulți cazaci. Barba lor bătea-le brâul Și țineau cu dinții frâul, Pe-unde trec ei duc pustiul! Și când i-am văzut, creștine, Că iau calea către mine, Și când le-am văzut mai bine Ochii cu fulgerătura, Pletele cu zbârlitura, Bărbile cu-ncâlcitura, Eu de maluri m-am izbit Prins de friguri și-ngrozit ... gloată după gloată Și-mpingându-le mereu Tot încoa spre-adâncul meu! S-au încăierat pe mal Om cu om, și cal cu cal, Și din piepturi se izbeau Și cu dinții se rupeau, Și grămezi-grămezi cădeau. Morții-mi închideau cărarea, Sângele-mi mărea vărsarea, Groaza-mi mai creștea turbarea ...