Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎN PATRIE

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 253 pentru ÎN PATRIE.

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV

... s-arată. O, muză, a mea lumină! Al tău stil veninos Vătămător e foarte sărmanului poet! E rău lovind pre altul să nimerești în sine, Căci versurile, care în cititor nasc râsul, Adese aduc lacrimi la bietul autor. Arăt eu adevărul, pre nime nu numesc, În versuri râd și-n suflet plâng relele năravuri. La oameni adevărul nu place totdeauna. Cine vrodinioară de el te-a întrebat? Spuindu-l ... acest fel? Puțini o știu aceasta. Nici noi să nu mai spunem Că el s-arată astfel cu toții blând și dulce, Căci nu este în stare să poată face rău. Ca să stricăm hârtie ca dânsul mulți aflăm; Se pot ușor cunoaște deși n-au semn în frunte. Iar dacă pentru tine nu sunt nici aste versuri, Apucă-te de cântă plăcerea lui Titir În brațele-Amarilei, sau tristului Filen Amor către Irisa. Titir viața-i dulce Nu schimbă pe coroană și slavă-mpărătească. Filen cu fața tristă și deznădăjduit ... și fără-nvăluiri, Voi trece spre sfârșitul acel neapărat; Pe poarta veciniciei eu voi intra acolo Unde dorita pace de-a purure domnește. În scurt, a scrie satiri suntem numai deprinși, Nu izbutim ...

 

Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)

... continentele pământului, rămânând zeci de milioane de orfani, prăpădindu-se și averi de mii de mi­liarde, a produs o schimbare uriașe și în viața poporului român: liberarea lui de sub jugul nemilos al străinilor și reîntregirea statului român între marginile Daciei, stră­vechea noastră patrie. Acest răsboiu a produs însă și schimbări spre rău în sufletul poporului nostru. Răii pământului au sămânat în sufletele turburate de grozăviile răsboiului sămânța rea a necredinței în D-zeu, a lipsei de cinstire a așe­zămintelor bisericii și statului, a lăcomiei, a lenei și ... nu-și piardă moșia și drepturile boierești. Deodată cu aceasta a început și iobăgia grea pentru poporul dela sate. înăsprită tot mai mult în veacurile următoare. Iobăgia a devenit tot mai aspră începând din secolul al 15-lea pâna în al 19-lea, când în anul 1848 am scăpat de ea. În veacul al 16-lea a mai dat și altă pacoste peste noi. În ...

 

Vasile Alecsandri - Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența

... a visat zburând printr-o câmpie îmbogățită cu toate podoabele raiului. Într-o duminică, trecând pe piața de Domo, văzui o mulțime de echipajuri așezate în linie, în fața catedralei Santa Maria del Fiore [1] , ce se găsește în mijlocul pieței; și îndemnat de curiozitatea de a vedea damele aristocrate din Florența, intrai în ea. Priveliștea ce mi se înfățișă mă umplu de un sentiment atât de puternic și de sfânt, că rămăsei împietrit ca statuia sfântului Ioan lângă ... toate figurile lucrate de acest vestit artist însemnasem umbrele acele dulci întinse ca un văl transparent asupra ochilor. Însă care fu mirarea mea, când citii în josul icoanei un nume al unui prieten al meu ce-l cunoscusem la Paris, V***. ,,El oare să fie? (gândeam în mine) tânărul italian cu care am petrecut atâta vreme în capitala Franței?" Un suspin greu și înădușit ce auzii în colțul capelei unde mă aflam mă făcu să-mi întorc iute capul și văzui un om îngenuncheat lângă mine, care părea a fi ... fluidul magnetic în care creierii înoată, te simți furat de o somnărie ușoară, și toată ființa ți se cufundă

 

Alecu Russo - Cugetări (Russo)

... la plugar; acea legătură s-aîntrerupt! o prăpastie adâncă desparte astăzi omul nou, poreclitboier, de popor, și prăpastia aceea se cheamă știința . Pe cât boierulcrește în idei și în învățătură, pe atâta poporul rămâne în urmă. Învremea trecută, boierul vorbea, trăia cu țăranul, precum ar fi vorbitcu alt al său necăftănit ; se înțelegeau amândoi în limbă și în idei;astăzi îl înțelegem cu inima numai, și trebuie să învățăm limba lui.El nu mai este pentru noi decât un capital sau o studie ... Părinții nu cunoșteau studia pitorească... Avem dar odatorie sfântă, firească și națională a culege odoarele vieții părintești.Nenorocirea literaturii, pedantă în condei, pedantă în forme, pedantă în idei, care îneacă și omoară în țările românești dezvoltareaspiritului și a închipuirii, vine din pricina neștiinței limbii și atradițiilor părintești; literatura aceasta nu are rădăcină, nici dăroadă. Când Dragoșii ... dlui R. , înțelesul cuvintelor schimosite de sistemele geniilor noi. Când mă aștept la vreo idee nouă, lămurită, izvorâtă din mintea română și scoasă la lumină în limba română, îmi aduc aminte că ideea aceea am citit-o în autori francezi sau nemți, cu deosebireaînsă că aceștia o exprimaseră lină, frumoasă, fără silă, și ai noștri oprefac în logogrif . Unul preface toată limba în

 

Vasile Alecsandri - Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri

... mă apuc de vreo lucrare mai serioasă și ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge și dacă suflă crivățul. Sunt zile în care... însă te văd zâmbind și clătinând din cap... sunt zile în care ies pe afară, învelit cu blana nr. 3, și fac o primblare scurtă, de tot scurtă, pe cărările trase în omătul din grădină. Admir în treacăt cerul oțelit, zăpada cristalizată ce scârțâie sub picioare, păsărelele ce zboară împrejuru-mi țipând de mirare (?)... clătinarea copacilor în semn de căinare pentru imprudența mea și mă simt cuprins de un avânt eroic înfruntând dușmana lumii, Iarna!... dar să ne grăbim a ne ... amorul de patrie este singurul care nu se stinge niciodată. Dacă am fi avut o mașină stenografică de buzunar, mașină ce se va inventa negreșit în secolul nostru de avocați și de deputați elocvenți, ea ar fi produs o mică bibliotecă de anecdote, de schițe ușoare, de memorii istorice și de ... se odihni de luptele zilnice și de preocupările, zise politice, ale epocii de față!... Tipuri pentru tipuri, sunt de preferat acele dispărute din societatea română, în

 

Mihail Kogălniceanu - Tainele inimii

... ridicat de Napoleon celebrităților imperiului. Praterul și Tier-Garten au un alt feliu de podoabă: frumoasele lor alei de castani și fagi umbroși îți arată în mijlocul unor populoase orașe codrii druizilor, și mulțimea de cerbi, ce în tot minutul trec în dreapta și în stânga, îți sporesc iluzia, crezând că în tot minutul să zărești vreun poet bătrân sau vreo fecioară profită a vechilor germani, dacă caleșcele strălucite, pline de femei elegante, nu ți ... națională nu putea zice încă tunuri) colibelor militărești, numite lagăr, face bum-bum. Atunce toate trăsurile, baloanele, butcele, caretele, brișcele, droșcele, daradaicele și tilbiuriul dlui..., în două șiruri, intră în oraș și, trecând prin ulița mare, alfa și omega a Iașilor, ca prin o lungă arteră, se răspândesc în dreapta și în stânga, intrând în ulițele lăturașe. Acei însă care vroiesc a povesti ce știu și a afla ce nu știu, care doresc a auzi ... sale de capitalie, n-a putut încă introduce obiceiul cafelelor. În Paris sunt: Le CafĂ© de Paris , Le CafĂ© Cardinal , Le CafĂ© Foy ; în Viena este cafeul Dam , și pentru români Le CafĂ© Grec ; în

 

Alecu Donici - Țiganii

... Alecu Da' eu și fără de cântare Pricep ceva a ta plecare. Și visul meu de astă-noapte Îmi prevestește grele fapte. Zamfira În visuri crezi, om luminat? Un lucru foarte de mirat! Alecu Nu cred în visuri, nici nu vreu Să cred întru nimica eu, Și tu de-acum nu ai crezare; Iar visul meu fiind cumplit În suflet a întipărit O prea urâtă așteptare, Dar mai ales simțirea me Îmi prevestește oarece. Moșneagul La ce atâta supărare, Tu ți-ai ... a fost lăsat în supărare Și cu Zamfira mititică. Alecu Dar tu n-ai mai făcut nimică? Moșneagul Ce să mai fac! Și cine poate În silă dragoste a scoate? Iar oamenii petrec în lume Mai multe rele între bune. Alecu Eu nu-s așa! eu pân' la moarte Voi răzbuna a mea dreptate Găsindu-mi dușmanul ... strălucitele lor raze. Țiganii toți au adormit; Alecu vis prea greu visează Și se trezește mult uimit: Zamfira lângă dânsul nu-i! Dar unde e?!.. În pieptul lui Se bate inima zuliară Întru mânia înfocată. El iese înarmat afară, Pe iarba cea înrourată O tăinuită urmușoară Se vede... El ...

 

Alexandr Pușkin - Țiganii

... Alecu Da' eu și fără de cântare Pricep ceva a ta plecare. Și visul meu de astă-noapte Îmi prevestește grele fapte. Zamfira În visuri crezi, om luminat? Un lucru foarte de mirat! Alecu Nu cred în visuri, nici nu vreu Să cred întru nimica eu, Și tu de-acum nu ai crezare; Iar visul meu fiind cumplit În suflet a întipărit O prea urâtă așteptare, Dar mai ales simțirea me Îmi prevestește oarece. Moșneagul La ce atâta supărare, Tu ți-ai ... a fost lăsat în supărare Și cu Zamfira mititică. Alecu Dar tu n-ai mai făcut nimică? Moșneagul Ce să mai fac! Și cine poate În silă dragoste a scoate? Iar oamenii petrec în lume Mai multe rele între bune. Alecu Eu nu-s așa! eu pân' la moarte Voi răzbuna a mea dreptate Găsindu-mi dușmanul ... strălucitele lor raze. Țiganii toți au adormit; Alecu vis prea greu visează Și se trezește mult uimit: Zamfira lângă dânsul nu-i! Dar unde e?!.. În pieptul lui Se bate inima zuliară Întru mânia înfocată. El iese înarmat afară, Pe iarba cea înrourată O tăinuită urmușoară Se vede... El ...

 

Nicolae Filimon - Lucia di Lammermoor. Dramă în trei acte de Salvatore Cammarano

... toate astea, aria din primul act, pe versurile: Cruda, funesta smania [3] indică pînă la evidență furia ce să naște și să mărește din ce în ce în inima superbului Asthon, cînd se vede contrariat de soru-sa Lucia în realizarea ambițioaselor sale planuri; iar cabaletta scrisă pe versurile: La pietade in suo favore [4] , ce vine după un intermediu în care coriștii îi racontă că Lucia iubește pe altul, iar nu pe acela ce voiește el, lasă a se vedea furia lui Asthon ... compozitor. Cauza nu fu decît vocea sa ce se împarte în trei colori, adică în note ce nu se aud bine, în note răgușite și în note zbierătoare; cu asemenea calități, ajutat și de o pronunțare urîtă, el reuși pe deplin a masacra toate frumoasele recitative ale acestei părți ... nu criticăm ca să scrim, nici scrim ca să facem paradă de noi, sau spre a ne face cariera. Cînd am luat pana în mînă, n-am avut alt scop decît acela de a biciui viciul sub care căzuse și în ...

 

Vasile Alecsandri - Rusaliile

... A ȘAFTEI, țăran UN JANDARM CATRINA, ȚĂRANI, ȚĂRANCE Teatrul reprezintă piața satului. În stânga, casa lui Toader, cu ușă, fereastră și prispă pe scenă. În dreapta, zăplazul casei boierești, cu portiță. În mijlocul scenei, o fântână între copaci. În fund, crâșma; deasupra ușii este scris: Otel pentru nobili. Această crâșmă a fost zidită în anul mântuirii 1858 de boierul Paharnic Cremene. SCENA I SUZANA (torcând pe prispă) Toarce, leleo, toarce, toarce Pân’ ce badea s-a întoarce ... chef și se lăuda că mi-o cumpăra malote de covenție. Ce să fie aceea, Suzano? SUZANA: Cică-i o materie țesută nu știu unde... în doi peri. (Se aud chiote și lăutari în crâșmă.) CATRINA: Ian auzi hoții de bărbați cum se veselesc făr’ de noi. Știți una, fa? TOATE: Ce, lele Catrino? CATRINA: Hai să ne-ntoarcem ... iubesc! SUZANA Și, zău, nu glumești? TOADER Și, zău de glumesc! SUZANA Așa să trăiești? TOADER Așa să trăiesc! (Împreună.) SUZANA Ah! ce dulce foc În suflet simțesc! Nu pot sta pe loc, Așa să trăiesc! TOADER Ah! ce mare foc În ...

 

Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade

... ne apare, cum atât de exact spune dl profesor Densusianu despre Văcărești ca poezie lăutărească. În adevăr pentru noi acea literatură a căzut în bună parte la nivel suburban. În ea noi nu aflăm parfum de arhaism, ci aer de semicultură. Însă, desigur, au rămas din acea epocă versuri în care se învederează o poezie nouă, o poezie în continuitate vie cu poezia de astăzi. În asemenea margini putem recunoaște în acea literatură începuturile poeziei noastre moderne. E greu, ori e de-a dreptul imposibil, a justifica în întregime, pentru vreunul din poeții de pe atunci, calificativul de primul poet român modern; însă versuri se găsesc, desigur, la acei scriitori, versuri pe care ... sale, acest poet se arată că a trecut departe peste cântecele lăutărești și improvizațiile anacreontice, peste poezia ușoară, sentimentală și senzuală. Este ciudată, în adevăr, insistența de a vedea tocmai în Cârlova pe acel inovator, în Cârlova care în Marșul său către oastea română, scris în ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>