Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 1511 - 1520 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
Constantin Stamati - Timpul trecut
... spuma de pe-al tău val Pe ale ei picioare albe. Tu știi că într-o sară pe-al tău luciu pluteam, Iar sub cer și pe ape era tăcere lină, Numai a vâslei plesnet când și când auzeam, Lovind a ta apă senină; Și iată un vers dulce, mie neașteptat, Răsunetul deșteaptă, iar țărmul ia aminte; Și valul parc-ascultă versul mie amat, Rostind așa cuvinte: “O, timpule, mai stă, nu trece, și voi, ore plăcute, Al vostru curs popriți, Lăsați-ne să gustăm încă aceste dulci menunte, Mai stați, nu le răpiți! Treceți în grab’ pentru acei ... cu a lor viață chinul ce-i osândește, Iar pe noi ne uitațiâ€�. Dar geaba cei să steie oara, căci timpul îl pripește Și el nu poate sta, Geaba zic nopții să mai steie, căci zilei plăcut este Noapte a alunga. Deci plăcut fie-ne și nouă să nu uităm vreodată Ca să ne fericim... Căci bietul om liman nu are și timpul nu ne-așteaptă Trece, și noi pierim. Dar, timpule, se poate atât să pizmuiești, Menuntul când amorul doi tineri fericește, Pe care mai în grabă ți-au plăcut să-l
Mihai Eminescu - O călărire în zori
... plînsu-i de dor. Pe cîmp se văd două ființe ușoare Săltînde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură-n boare Subțire voal; Ca Eol, ce zboară prin valuri și țipă, Fugarul ușor Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor, O dalbă fecioară adoarme pe sînul De-un june frumos, Astfel cum ... n vînt, Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturînd. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brate În tandre visări; Pe cînd ca profume pe blînda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n munte, în vale vibrează De tainici oftări; Căci junele astfel din pieptu-i oftează În ... floare, Aș zburare Pe-al tău sîn gemînd de dor; De-ai fi noapte, -aș fi lumină, Blîndă, lină, Te-aș cuprinde c-un suspin Și în nunta de iubire, În unire, Naște-am zorii de rubin; De-aș fi, mîndra, rîușorul, Care dorul Și-l confie cîmpului, Ți-aș spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sînului!“ Ca Eol, ce zboară prin valurî și țipă, Fugarul ușor Nechează, s-aruncă de spintecă-n pripă Al negurei flor; Vergina îl strînge pe-amantu-i mai tare La sînu-i de
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment)
... mari, negri și adânci erau mai totdeauna învăluiți într-o pânză de melan- colie dulce. Amândoi se ocupau mult de instrucția noastră. Mama învățase latinește și grecește ca să ne asculte seara lecțiile și venea la liceul Sf. Sava mai în fiecare săptămână să se intereseze de progresele noastre. Obiceiul de a răscoli prin cataloage notele mi ... să mergem la via senatorului Const. Paulescu, frate cu tatăl meu, inginerul Ion Paulescu. Pe când vărul meu tocmea cutia cu iarbă, eu cercetam jurnalele și revistele apărute de sărbători. Un actor Alexandrescu, de Ia Teatrul Național, scotea pe atun- ci o revistă săptămânală și literară Biblioteca familiei. Aveam pe vremea aceea un mare respect de lucrurile publicate. Unde e candoarea copilăriei mele de odinioară?! Și mi-a venit aproape să leșin de emoție când găsesc, în prima pagină, poema mea de la Sinaia: Odă pentru vila Antimescu. Ea ... ocupă toată pagina întâi a revistei și jumătate din pagina a doua. Am cumpărat, bineînțeles, cele 5 numere găsite la tutungerie și am fugit spre casa unchiului meu din str. Armenească, unde se găseau în toate sărbătorile
Vasile Alecsandri - O noapte la țară
... peardă-orice simțire, Să nu mai facă parte din trista omenire! * Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte, Ce răvărsa în lume armonioase șoapte Și multe glasuri blânde în inimi deștepta; O noapte de acele ce nu le poți uita, Care aprind în suflet scânteie de iubire Și pun pe frunte raze de îndumnezeire. Eram ... parcă sunt încă! ... la oarele acele Când ochiul strălucește primblându-se prin stele, Și-n toată steaua vede un chip gingaș, slăvit. Atunci când visul zboară pe țărm nemărginit, Când dorul trist unește a lui duioase plângeri ... poarta de vecie, Domnea în dulcea taină a umbrelor făclie, Vărsând văpaie lină, ce lumea acoperea. Lumină mângâioasă! în ceruri ea părea Menită ca să ducă pe căi necunoscute Dorințele omenirei în lung deșert perdute! * Deodat-un glas de înger, o sfântă armonie, Plutind ușor în aer, ca vântul ce adie, Se coborî prin stele din leagănul ceresc. Duios era și gingaș acordul îngeresc, Căci inimele noastre săltară mai ferbinte La dulcele său cântic, l-aceste-a lui cuvinte: „Ferice de acela ce ... o simțire vie Slăvește armonie
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Geometria visului
... publicat de Editura Paralela 45, 2005, cu o prezentare în volum de Mircea Martin. II. apocalipsa mimetismului „ceea ce a mai fost și ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri…â€� (Ecclesiastul 3.15) 1. mult prea grăbit ca să prindă contur mici frontiere doar acolo părți compacte derizorii ale memoriei ființe și lucruri în emisfera cuvîntului c e l mult prea nevorbit c e l mult prea nerostuit în anotimpul tăcerii veacuri de arhivă în apele oglinzii ... pe umărul dilatat al zilei următoare cum roade în închipuire gîndul ascuns cenușii toate încheieturile urii un nod de iubire aleasă rodește în pustia ta ca să – l deslegi tu multiplicînd absența și să fii tu singurul stăpîn al acestui tărîm inventat cînd imnul de slavă al celor învinși zace răpus pe scutul de aur cu care ne ... goale înainta sfioasă spre căpițele de fîn proapăt cosit) luna ca un tuci cu mămăligă era gravidă iar umbra ei subțire luneca peste iarba înaltă și moale mirosind a busuioc deocheat ...
Ion Luca Caragiale - O invenție mare
... nceput a mers, cât a mers, încet. Pe urmă, ce-i plesnește prin cap lui Aghiuță? pune o roată la mașină, și când vede că roata merge moale, numai odată se repede, își încârligă coada de o spiță și-ncepe un vârtej, de sfârâie că nu se mai văd spițele, și ajunge de trage astăzi câte 500.000 de coale numărul 12 pe ceas; le tipărește, le pune număr, le fățuiește; le lipește adresele și timbrele și haida! la poște și pe urmă la drumul-de-fier, și aicea Aghiuță iar cu coada pe o spiță, și face pe ceas șease poștii și mai bine, de degrabă ce-i e să-și împartă bunătățile. Și numai ce să se pomenească odată Sâmpietru? Un zgomot și o tevatură la poarta raiului, de gândeai că vin tătarii, nu altceva - fluiere, sforăituri, uruieli, clopote și un fum... Ce e? ce e? E Aghiuță cu un tren de marfă, încărcat cu fel de fel de Biblii, Filosofii, Legiuiri, Gazete, Reviste vechi ... p-aci ți-e drumul, a venit înapoi cu coada-ntre picioare. Ș-așa a învățat pe oameni să facă Biblioteci și Academii naționale,
Cincinat Pavelescu - Șarpele și satana
... Cincinat Pavelescu - Şarpele şi satana Șarpele și satana de Cincinat Pavelescu (FABULĂ DE ACTUALITATE) Unui mare calomniat Nel mezzo del camin di nostra Vita Dante La jumătatea vieții, ca și Dante, Un șarpe nemilos s-a strecurat În iad, prin locuri umede și pante. Satana, stând pe tron, l-a întrebat, Voind nemulțumirea să-i auză: Ce gând? Ce călăuză te-a mânat? C ... sire! Puterile-i de moarte zilnic scad! Cer toată neagra voastră ocrotire! Să-mi dați un alt venin. M-a biruit Ne-nfrânta și vicleana omenire! Azi mușcătura mea c-un fier roșit E vindecată, chiar când farmacia Vestitul antidot și l-a greșit. Dă-mi un venin să văd cum agonia Pe om 1-apucă, scurtă și brutală... Știu ce otravă-mi ceri: E calomnia! În terța rimă să mai pun morală? Dar calomnia, propagând-o slova, Destul ca să te muște-n capitală Și
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Viersul
... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Viersul Viersul de Bogdan Petriceicu Hasdeu Homer cânta mânia divinului Ahille, Și Dante Tartarul cânta; Poetul, când se naște în amărâte zile, Amar și el ca lumea, nu cântă pe copile, Nici cupa baccanală nu-l poate îmbăta! Și eu câteodată smulg harpa din tăcere, Când sparge muza pieptul meu, Căci înima zdrobită răsună prin cădere Și saltă desperată în spasmuri de durere, Scoțând din agonie un țipăt scurt și greu; O poezie neagră, o poezie dură, O poezie de granit, Mișcată de teroare și palpitând de ură, Ca vocea răgușită pe patul de tortură, Când o silabă spune un chin nemărginit! Ar fi o ironie să cânt eu flori și stele În veacul nostru pe pământ, Când ele sunt o larvă grimată cu văpsele, Iar adevărul geme tempeste și rezbele, Blestem, urgie, neguri, pucioasă și mormânt! Lăsați pedestrei proze minciuna curtezană! Al cântului entuziazm Respinge veselia spoită și vicleană, Când totul împrejiuru-i printr-o imensă rană Exală din cangrenă un colosal miasm! Homer cânta mânia divinului Ahille, Și Dante Tartarul cânta; Poetul, când se naște în amărâte zile, Amar și el ca
... Sperând de Moși s-adune folos însemnător; Dar trebuia să treacă o renumită vale, La care cărăușii-ndată ce-au sosit, Așa s-au sfătuit: Ca să pogoare valea, pe rând, încet, cu minte; Iar carul după urmă să facă înainte, Căci boii ce-l purtau, Deprinși fiind și maturi, mai vrednici s-arătau; Și în adevăr, carul mergea încet, ca gândul Cel încercat de grije și frământat de ani. Dar o pereche de juncani A căror venea rândul, Pe boii bine învățați Îi criticau de moarte: — Uitați-vă ... uite la Boțolan! Se târâie ca broasca... Ia vezi alde Prian În jug cum tot se lasă; Ar vrea din el să iasă. O, Doamne! Și ce boi! Cu ce renume mare! Mai bine ar căra gunoi, Sau ar ședea la bragă, pe somn și pe mâncare... Ia să ne vadă și pe noi!.. Cu-așa ocări, juncanii pornesc cu carul lor; Dar greutatea îi apasă; Ei să oprească vor, Și-n dreapta se cam lasă; Apoi, de la o culme, la stânga-n loc cârmesc, O culcă drept pe fugă, cât le lua piciorul, Răstoarnă ... se uita
... Marius Marian Şolea - Peisaj Peisaj de Marius Marian Șolea Noaptea ca un vițel biblic rumegă prin parcuri gravitația frunzelor de aur. întunecată si caldă se duce spre oraș să lingă printre blocuri lumina de la geamuri ... foame, de frig și nici de suflet, toți s-au ascuns în somn sau se iubesc. în acest oraș ciorile ornează-atît de bine parcul și se aud ca niște globuri lovite între ele. alte păsări au rupt gîndul înainte ca imaginea lor să mai poată țipa. tăcerea precede, tăcerea urmează și a acoperit acele pietre din pavaje ca o lavă. trec oameni și urmele lor sînt cuvinte spuse la nădejde. sentimentele se pierd ca niște căței imaturi care nu-și
Gheorghe Asachi - Pentru compunerile poetice în limba națională
... Gheorghe Asachi - Pentru compunerile poetice în limba naţională Pentru compunerile poetice în limba națională de Gheorghe Asachi Imitație Tinerel și verde dafin împlântat-am dinioare Și-nălțat-am cătră ceriuri cu rugi pofte umelite, Ca să vadă și românii cele ramuri înflorite, Ce urzesc cununi de laudă și dau numelui lucoare. Am rugat pe blândul Zefir ca din nori să se coboare Și pre el să-ntindă vara a lui aripi aurite, Și ca barbara fortună, strânsă în obezi cumplite, Să nu aibă vro putere ca în urmă să-l oboare. Știu că timpuri multe încă tupilată viețui-va Astă arbore în codruri ce pre Dacia umbrează, Dar măcar târzie foarte ...