Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 1521 - 1530 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
Gheorghe Asachi - Pentru compunerile poetice în limba națională
... Gheorghe Asachi - Pentru compunerile poetice în limba naţională Pentru compunerile poetice în limba națională de Gheorghe Asachi Imitație Tinerel și verde dafin împlântat-am dinioare Și-nălțat-am cătră ceriuri cu rugi pofte umelite, Ca să vadă și românii cele ramuri înflorite, Ce urzesc cununi de laudă și dau numelui lucoare. Am rugat pe blândul Zefir ca din nori să se coboare Și pre el să-ntindă vara a lui aripi aurite, Și ca barbara fortună, strânsă în obezi cumplite, Să nu aibă vro putere ca în urmă să-l oboare. Știu că timpuri multe încă tupilată viețui-va Astă arbore în codruri ce pre Dacia umbrează, Dar măcar târzie foarte ...
George Coșbuc - În miezul verii
... scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe-o pajiște săracă Pune-odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână Și se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. Bea apoi și ea pe fugă. Merge iarăși după asta La copil și-i dă să sugă; Frânt-apoi, pe-o buturugă Stă nevasta. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin zare, Nu se mișcă ... mare Nici o frunză. Singur vântul, colo, iată. Adormise la răcoare Sub o salcie plecată Somnuros în sus el cată Către soare. Mai e mult! Și ca să-i fie Scurtă vremea, până pleacă, El se uită pe câmpie, Fluieră și nu mai știe Ce să facă. Dar deodată se oprește: Peste ochi își pune-o mână Și zâmbind copilărește Curios
Ion Luca Caragiale - Plătește vizirul
... adus cestiunea evreiască la încordarea gravă de astăzi; știe toată lumea cum s'au făcut alegerile, oricari ar fi afirmațiile retorice ale oamenilor influenței morale și oricare ar fi rezultatul preponderenței brutale a majorităților guvernamentale; oricine știe că majoritățile aduse astfel ca să hotărască de viitorul țării, de existența noastră națională, sunt numai niște trupuri a căror simțire, cuget și voință stau pe banca ministerială, sau mai bine zis o galerie de automați al căror resort mișcător stă sub degetul d-lui I. C. Brătianu ... oricât de mică nu va putea rămâne fără rezultate economice mai apropiate sau mai târzii. Cum va fi dar deslegarea acestei cestiuni ? Spre mulțumirea Europei și nemulțumirea țării ? În fața țării, guvernul și în deosebi atunci d. I. C. Brătianu va fi răspunzător. Fi-va deslegarea, din contra, spre mulțumirea țării și nemulțumirea Europei ? Atunci, tocmai fiindcă s'a dat la o parte dela orice inițiativă, cu scop de a-și salva pentru moment poziția ministerială, guvernul și mai ales d. I. C. Brătianu va fi răspunzător daca această deslegare ar avea vreo urmarerea pentru țară. În orice caz, cu tertipuri bizantine, guvernul ...
Ion Luca Caragiale - Principii și vaccină
... până acuma Academia nu a fixat ortografia acestui nume ilustru. Poftim, în mijlocul unor lupte de principii, de te mai ocupă cu detalii ca acestea, salubritate, igienă, vaccinare și altele, căci se știe că spiritele politice superioare neglijează detaliile; astfel de spirite îmbățișează numai generalitățile și astfel sunt obligate să cultive nu vaccina, ci principiile. Presupunem că toți copiii - care au pierit de atâția ani - al căror nume nu se poate ... fel de viață ar fi fost aceea ? ce fel de cetățeni ar fi fost ei fără conștiința drepturilor lor politice, fără înțelegerea instituțiilor pe cari și le-a dat națiunea, într'un cuvânt fără principii ? Ar fi vegetat, ar fi trăit ca robii, nu ca oameni liberi; alții ar fi văzut; dar oare vede omul fără lumina inteligenței și a conștiinței de cetățean ? Ar fi fost vaccinați, dar n'ar fi avut principii, și știut este astăzi că un om fără principii, o națiune fără principii, este, cum să zic ? - în fine este rău, este o nenorocire pe lângă ... lume nu s'ar putea compara. Să lăsăm dar micile detalii, și
Mihai Eminescu - O, dulce înger blând...
... uitat, Că n-oi mai auzi Că-mi amintești vo zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu steteai s-asculți Duioasele-mi povești? Spuneam cum au îmblat Frumos fecior de crai În lume nouă ai Iubita de-au aflat! Ca și când te-ai mira, Tu ochii mari făceai, Deși mă pricepeai C-o spun în pilda ta; Ș-apoi când te rugam Să-mi spui ... Alăturea-n sicriu, La stânga ta-n mormânt! Dar azi, când se părea Că-n veci eu te-am uitat, Tu iar te-ai arătat Ca-n tinerețea mea; Suflarea ta ușor Zburat-au răcorind Și reîntinerind Întâiul meu amor. Mai tare să-mi vorbești: Â De mine ce te temi? Â S-aud cum lin mă chemi Acolo unde ești ...
Ion Luca Caragiale - Ploaie de primăvară
... urmă-i lasă; drăgăstoasă Natura-i toată un pupat. Se pupă corbi, de bucurie Că au scăpat de iarnă grea, Se pup' brabeți cu gălăgie, Și iată și o rândunea... Și-o barză calcă cu măsură Cu pasul grav, explorator, Se plimbă chiar prin bătătură Cu aerul nepăsător. Când plouă toate germinează, Pământul liber de zăpezi ... de mii de muguri verzi. În țarini grâul încolțește, În dealuri via o desgrop; De ploaie tot se-nveselește Pe orice frunză e un strop. Și soarele o caldă rază Trimite pe furiș prin nori; Iar flori și pasări ca să-l vază Se-nalță, zboară către zori. II. Pastel pesimist Tot plouă! A! ce primăvară! Cum curge fără să mai stea! Se ... Pe cerul sumbru nici o stea. E frig... și apa mocirloasă Infectă aerul curat, La câmp e baltă mlăștinoasă Și codrul doarme întristat. Sunt triști și corbii-n deal la vie, Cobesc din nou a iarnă grea; Plouate vrăbii cad o mie, Nu vezi zburând o rândunea. O barză ... Torente curg din codri verzi. În țarini grâul putrezește, Sub piatră-n deal vii se îngrop; De ploi plugarul sărăcește, Mălai, făină, nu e strop. Și
Cincinat Pavelescu - Pe un album...
... Cincinat Pavelescu - Pe un album... Pe un album... de Cincinat Pavelescu Domnișoarei X Gândesc și mâna mea ezită Să-mbrace-n slove de cerneală Simțirea caldă ce palpită Ca niște fire de beteală! Mi-e frică. Pagina e albă Ca și un suflet de fecioară: Sub farmecul acestei spaime Ce fericire mă-nfioară! Tot astfel, când o roză-și nalță Spre cer parfume neștiute, Rotește fluturele-n preajmă-i Și nu-ndrăznește s-o sărute. Veni-vor mulți să spuie-n versuri: Că te iubesc și cum și cât! Vor scrie-o mai frumos ca
Alecu Donici - Antereul lui Arvinte
... Dar n-au stat mult să socotească; Ci singur el, mereu Se puse să-l cârpească. Iar pentru petici de cârpit Din mâneci au tăiat ca o a patra parte Și antereul l-au gătit Cu mânecile prea scurtate, Încât oricare le vedea, De dâns râdea. Văzând aceasta el, au zis în gândul său: "Lăsați, că ... Vreun lucru mare nu-i Să-mi tai eu poalele de pe la antereu Și mânecile să le pui Mai lungi decât era". Au zis și au făcut. Dar lumea se mira Că antereul lui era acum prea scurt, Și nu asemăna nici cu un bun mintean. Se-ntâmplă și boieri de neam Care-ncurcând averea lor, Tot cu aceeași minte, Să o îndrepte vor Și fac ca și
... n-oi fi norocit! Ceste văi, bordei, palaturi oare ce-m agiută mie? Toate pentru mine aice acum făr de haruri sânt. Văi, păraie, stânci și codruri, singuratică câmpie, O ființă vă lipsește și-i pustiu în tot pământ. Sau că soarele să nască, sau s-apuie cătră sară, Urmez cale sa cu ochii fără dor în al mieu ... urmez în cursul întru care el rotează, Pretutindene ai mei ochi ar zări pustiu subt cer. Nu doresc nimic din toate cele ce el luminează Și din lumi nemărginite nimic pentru mine cer. Însă poate că aiure, dincolo de-a noastre sfere, Unde lucie dreptul soarele altor ceriuri pe ... pute să las aice pământeasca dispoiere, Cele ce-am visat atâta s-ar vădi la ochii mei. Îmbăta-m-aș la izvorul unde sufletul oftează Și-acolň aș găsi iarăș pre nădejde și p-amor Ș-idealu acela bine, ce tot omul îl vânează Și ce n-are nici un nume între neamul muritor. Ah, di ce nu pot pe-aripe sau pe carul de Avroră Neștiut obiect dorirei spre ... pentru tine eu nu văd. Dacă a codrilor frunzime pre pământ cade oborâtă, Vântul sării să stârnește ș-o înalță de pe văi; Și
Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș
... tihnit, ascultând mai mult de coana Ruxanda; dar tot îl munceau, câteodată, planuri mari și tare încâlcite din pricina celor două mii de galbeni. Uneori, ca astă-seară spre pildă, își scotea bisacteaua cu sineturi din scrin, le citea cu glas tare coanei Ruxandei, care le învățase pe dinafară, ocăra cât ... mână. Îl citi la rând, de mai multe ori, cu glasul înecat de mulțumire. Îl strânse binișor, îl puse la fund, așeză celelalte sineturi deasupra și închise bisacteaua. Căzu pe gânduri. Planurile îl năvăliseră iarăși în minte: ...Dacă ar vinde via! Cu ce ar mai lua pe dânsa și cu acești două mii de galbeni ce n-ar face!... Sau mai bine, nu, n-ar vinde via, dar și-ar clădi niște case încăpătoare, boierești, să se vadă tocmai din târg, colo pe deal, sticlind în soare. Ar aduce o viță străină și vreo două vaci de Șvițera. Ar vinde casa din târg și ar trăi acolo, ca un pustnic... Hm! dar iarna; iarna-i grea la țară; orișicum, nu e glumă să faci, pe viscol, un ceas cu trăsura până în oraș ... ar da două sute de galbeni. I-ar mai rămânea
Vasile Alecsandri - Doina oltenească 5
... Alecsandri - Doina oltenească 5 Frunzuliță, iarbă neagră, Taica, maica tot mă-ntreabă Care muncă mi-e mai dragă? Munca cea de haiducie, Pistoale de Veneție Și cal bun de călărie. Geaba beau, geaba mănânc, Geaba mijlocul îmi strâng, Dacă n-am arme să-ncing Și cal bun să mi-l înching. Voinicelul nearmat E ca știuca pe uscat, Voinicelul fără cal E ca peștele pe mal Și ca mărul lângă drum, N-are pace nicidecum, Câți trec îl zburătăiesc Și de crengi îl sărăcesc, Dar voinicul înarmat Și pe-un zmeu încălecat Drăgălaș e și frumos Ca