Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ
Rezultatele 1521 - 1530 din aproximativ 3068 pentru CA SĂ.
... Iosif Vraja dulcei nopți de mai Stăpânea afară, Sus, de-argint pluteau bălai Nori de primăvară. N-auzeai pe lunci și văi Nici un glas să sune, Singură umbla pe căi Raza blondei lune. Molcom fremăta abia Numai vântul serii, Spre a nu trezi cumva Pruncii primăverii. Chiar și ... amuțise, Ca să cruțe-a florilor Parfumate vise. Cornul său la gură-atunci Surugiul pune Și-l făcu prin văi și lunci Vesel să răsune. Și sunau cei patru cai Sprinteni din copite, Ce prin înfloritul rai Ropoteau grăbite. Și părea că trec în zbor Și aleargă toate, Speriind ... ce face: Colo, sus, în țintirim Un tovarăș zace. Și de câte ori mă-ntorn, Mă îneacă plânsul: Nimeni nu suna din corn Mai frumos ca dânsul! Și de câte ori revin Pe-aste locuri iarăși, Trebuie să-i cânt puțin Bunului tovarăș! Către țintirim deci el Cornul și-l îmbie, Să-l audă-n somn acel Ațipit sub glie; Și-un atât de dulce zvon Dintre stânci pătrunde, Parcă mortul postilion Din mormânt răspunde. Repede porni ...
... se-ntoarce Pe sub degete cu drag. N-are Nina scumpă salbă, Nici înauriți cercei, Că-s săraci părinții ei, Dar ea are față albă, Ca tăiată-n flori de nalbă, Oblu trup ca bradu-n plai Ea mai are; păr bălai Ea mai are. Și-apoi doi ochi, pentru care Doua-mpărății să dai! Blândă ea, ca faptul sării, Vara când e cer senin, Visator, cu un suspin, Ea privește-n latul zării Cum, din negrul depărtării, Vine-un nor, privind la ... Brâu din inimă-mi rupea. Tot așa o seară-ntreagă Numai cu străine-a stat Și făcea cu ele sfat, Și da semne să-nțeleagă Că lui Nina nu i-e dragă! Iar eu, mamă, suspinând Stam pe laiț; tremurând Stam pe laiț, Mai la foc, mai la opaiț ... feciori în sat. Oh, și Sandru, Doamne sfinte! El care de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot râdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine; ochi ținea Lung la mine Și cotind fete străine, Pricină de râs făcea. Mamă, pentru ... ...
... Vasile Alecsandri - Ileana ,,Hai, Ileană, la poiană, Ileană, Ileană! Să săpăm o buruiană, Ileană, Ileană! Buruiana macului, Ileană, Ileană! Ca s-o dăm bărbatului Ileană, Ileană! Să tot doarmă, doarmă dus Pân' ce soarele-a fi sus Și să doarmă somnoros Pân' ce soarele a fi jos, Ileană, Ileană!" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ,,Cum n-aș merge-n poieniță, Bădiță, bădiță! Dar nu pot după vroință ... Și cocoșul a cânta, De la sânu-i c-oi scăpa, Buruiana c-om săpa Și-i vom pune-o-n locul meu Ca să
Panait Cerna - Părâul și floarea
... tot mă-ndoi… Dar ce sunt eu de vină, Că tu îți farămi trupul în vâltori? Și pentru ce-aș porni cu tine-n vale? Să văd cum oglindești tot alte flori, Plecate peste zâmbetele tale? Prefă-ți în aburi picurile grele, Și spulberă în vânt durerea toată, Și uită-mă ... floare? Fugi nebun părâul; dar cu dânsul Se șterse și a cerului icoană Și-acolo unde-și legănase plânsul, Adânc brăzdată-i glia, ca o rană… Pe țărm pustiu jelește-acum o floare: "O, Doamne, unde mi-e pribeagul oare? Hrăniți-l, norilor, cu răpezi ploi! Cu glas de ...
Gheorghe Asachi - Lupul și cucoara
... Gheorghe Asachi - Lupul şi cucoara Lupul și cucoara de Gheorghe Asachi Mâncând lupul chiar ca zece, Era-aproape să se-nece, Cu un os ce-n gât stătusă; În zadar sărmanul tusă, Căci d-al scoate Nu mai poate Și-i să pare c-a să moară. Când, văzând pe o cucoară, Semn i face cu picior Ca să-i deie agiutor. Iată paserea ghibace Operația i face Ș-acel os Din gât i-au scos, Apoi cere legiuită Pentru lucru mulțămită. Mulțămită!lupu ...
Dimitrie Bolintineanu - Glubavii
... Dulcea-ți frumusețe, rara-ți bogăție, Anii tinereții ce te înconjor, Când tu ești robită, sfântul meu amor! Vai! aceste bunuri, țara mea creștină... Servă să răpească inima străină Și să facă doru-ți mai nesuferit, Cugetând la fiii-ți ce s-au risipit! Fruntea ta se-nclină ca o dulce floare Ce se veștejește fără foc de soare, Dar nu ești ursită ca să veștejești, Țara mea cea dulce, fără să trăiești... Vin-întâi la viață... Fiii tăi s-adună... Armăsarul strigă... Armele răsună... Spulberă cu moarte pe apăsători... Cinge-ți înc-o dată fruntea ta ... Astfel strig d-odată fiii cei de țară Și domnind pe Radu toți făloși s-armară. La Glubavi devale turcii sunt trăsniți Și s-abat ca
Cincinat Pavelescu - Ultima verba
... adormite, Sutimi și milioane de morți se deșteptau; Pe când de sub lințoliu enormele-i orbite, O tragică durere afară scăpărau... Și el, mai trist ca-n noaptea când se ruga pe munte, Sub umbra tremurată a verzilor măslini, Când se roșise alba-i sudoare de pe frunte, Mai ... Tatăl nostru nu e, și serafimii nu-s! Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră, De unde larma lumii se pierde-n infinit, Și viu ca să adaug o pagină de umbră La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit. Să n-așteptați zadarnic fanfara-nvietoare, Căci cerul plin de îngeri e-o pânză de tablou... Eu rătăcesc de veacuri prin golul fără soare, Și chem ... se părea scăpare Când se gândeau la glasul și ochii lui cei blânzi. Și toți îngenuncheară: apostolul și magul, Și regele și sclavul, cel bun ca și cel rău, Și toți strigau: O, Doamne! pe când sporea șiragul, Mărire ție, veșnic slăvim numele tău! Prin cerul gol trec albe divinele-ți ... nchid! Și dacă azi vro lume, în negurile mute, Lipsită de credință spre moarte se înclină, Aruncă-ți de pe frunte lințoliul, și du-te
... tot senin, Undre mândre monumente ale domnitoarei ginte Înviază mii icoane la aducerea aminte! Vă urez... că cine poate fără dor, făr-umilință, Acea pulbere să calce, al eroilor mormânt, Ce în curs de ani o mie a stătut în biruință Ș-astăzi vii sunt prin esemple de virtute ... a fost, subt orice nume, Mai măreț, nimic, nici trainic, de când omul este-n lume! Pe a Tibrului șes Roma tăbărâtă-i ca un munte Din palaturi surupate și mormânturi adunat, Între care Capitolul o căruntă nalță frunte Ce de barbari și de timpuri cu respect i s ... de statui, a lui Fidias urzire, Vânta Greciei ș-a Romei îmi arată la privire. Între surupate temple, obelisce și coloane, Ca un turn de fier întreagă stă colona lui Traian; Pre ea văd: Istrul se pleacă Iasienei legioane, Cum cu patria sa pere-a Decebalului ... după-a Romei paos, în alese frumusețe, Răsărit-au noi lucefiri: Ariost și Rafaele, Galileu, Columb, ș-Italiei, ce prin genia lor luce, Ca-n vechime lumea astăzi necurmat tribut aduce. În grădin-asta Europei, unde rostul dulce sună, Și pictura, armonia, prin un farmec a supus
George Ranetti - Rapsodia Dâmboviței
... George Ranetti - Rapsodia Dâmboviţei Rapsodia Dâmboviței de George Ranetti D-rei Elena Văcărescu Unde-i bardul să repete, punând dreapta lui pe cruce, Că ești dulce și că cine te-a băut nu se mai duce?... Un poet spune cam ... e vorba: Scuza-i că din ea poți face baie ori o acră ciorbă... Însă niciodată apa nu s-a-nfățișat mai prost, Ca în Dâmbovița!... Lungă tocmai ca o zi de post, Cenușie și murdară ca manșeta unui june Pe care talentu-l-nalță și mizeria-l răpune; Dâmbovița parcă este un depozit secular Unde s-a strâns toata ... bune-s la câte ceva: Spre a se scălda poporul, morile spre a mișca... Însă-n Dâmbovița noastră (dar-ar Dumnezeu să sece!) Nu pot nici măcar nebunii din amor ca să
Ștefan Octavian Iosif - Apa morților
... ce rătăcește Lăsat de-ai săi pieirii, pe căi necunoscute ?... Părăgini fără țermuri se-ntind pustii și mute, Și-adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. El s-a răznit din ceată, și-a alergat spre ele Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de vorba-le-nțeleaptă Că nu-i decît părere, și moarte-n zări l-așteaptă... Tîrziu își vede-acuma nebuna rătăcire : Puterea nu ... ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește ! Dorind să cucerească mirajul tău, Apollo, Cîți visători nu fură ademeniți departe De blestemata apă a morților, și-acolo Ca
George Topîrceanu - Balada unei stele mici
... O noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din Carul mare? Cu fața-n sus, spre Dumnezeu Lăsându-ți capul să se culce Pe brațul meu Te legănam, povară dulce Deasupra noastră, un castan Cu frunze pudic răsfirate Pentru-a servi de paravan Iubirilor ... fruntea ta zenitul? Ce gânduri tainice-ai schimbat Cu infinitul? Sclipind departe, prin frunziș O stea smerită și albastră Sta singuratică, pieziș Deasupra noastră Și ca un spin, Cu raza-i rece și subțire Mi-a strecurat un gând străin În visul meu de fericire. Zicea: - Subt cerul vast ... învârtirea lui vă poartă. Sărman atom sentimental Nu știi tu oare Că viața voastră-i colosal De trecătoare? Zicea: - Mă mir că te-ai gândit Să-mi cânți o odă. De când poeții s-au prostit Amorul nu mai e la modă. Oricum, voi sunteți prea mărunți Și eu prea mare ... pământ Mai venerabilă manie Decât – sub stele jurământ Pe veșnicie. Și nu există-n univers Mai mare crimă Decât – la coada unui vers Să