Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 1551 - 1560 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
Traian Demetrescu - Două dimineți de aprile
... Traian Demetrescu - Două dimineţi de aprile Două dimineți de aprile de Traian Demetrescu După Wiliam Wordsvorth Mergeam încet, — și răsăritul Se-nflăcăra de-o pară vie; — Matei, privind, s-opri și zise: „În voia Domnului să fie!â€� Era în satu-acela dascăl, Cu păr frumos, dar cărunțit; Și, cum era zi de vacanță, Părea mai vesel, negreșit, Pe lîngă grîne și pîrîuri Trecînd așa, ne învoim În dimineața-aceea, veseli O zi prin munți să pribegim... Ei, ce e? îl întreb atuncea, Cînd soarele a ... doua oară, — Durerea lui nu mi-o ascunse; — Privind spre culmea unui munte Aceste vorbe îmi respunse: Vezi norul cel aprins de raze Și ușuratec ca un fum? Imi amintește-o dimineață, De sînt trei-zeci de ani acum. Și tot de-asupra-acestor locuri, În dimineața-acelei zi De-Aprile, cerul era astfel: Plin de culori trandafirii!... Mergeam c-o linie în mînă, Nepăsător ... rele; — În cimitir m-abat de odată, Lîngă mormîntul fiicei mele. Era de nouă ani... Tot satul Privea la ea ca la o floare, Și glasul ei părea că este Un cîntec de privighetoare
Vasile Alecsandri - Lunca din Mircești
... Vasile Alecsandri - Lunca din Mirceşti Lunca din Mircești de Vasile Alecsandri Bate vânt de primavară și pe muguri îi deschide; Vântul bate, frunza crește, și voioasă lunca râde. Sub verdeața dragalașă dispar crengile pe rând. Și sub crengile umbroase mierla sare șuierând. O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare! În oricare zi pe lume iese câte-o nouă floare, Ș-un ... misterios Cu privighetoarea dulce se îngână-armonios. Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare, Se-ndrăgesc în părechere pe sân alb de lăcrimioare, Și, ca roi de petre scumpe, gândăceii smăltuiți Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiți. O pătrunzătoare șoaptă umple lunca, se ridică. Ascultați!... stejarul mare grăiește cu ... nouri, raze se împreună iubind. Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele, Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele! Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor, Și Siretul te închide cu-al său braț dismierdător. Umbra ta, răcoritoare, adormindă, parfumată, Stă aproape de lumină, prin poiene tupilată. Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriți, Ea la sânul ei atrage călătorii fericiți. Și-i încântă, și-i îmbată,
... Cezar Bolliac - Clăcaşul Clăcașul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție I Oh ! legați pentru vecie De pămîntul uned stăm, Plătim vecinică chirie Și pe apa care bem. Nu avem nimic al nostru ; Tot în preajmă e străin ! Venim rupți din lucrul vostru Și dăm peste-al lipsei chin. Ca un dobitoc de muncă, Ca copaciul roditor, Ca rodirea dintr-o luncă Voi striviți pe muncitor. El și fiii, și soție, Boul, vaca și viței, Toți sunt zestre pe moșie : Robi ai muncii, robi ai ei. Sunteți veseli cînd ne vindeți În arendă la cochinți ! Camătă pe muncă prindeți ... de la părinți ! Bătrîn, văduvă, copilul Munca-le vă sunt datori ; Și sudoarea lor, suspinul V-aprind setea de comori. După ce, prin asuprire, Stoarceți, ca proprietari, Veniți iar, ca stăpînire, Născociți la biruri mari, Ș-apoi v-așezați pe jețe Jefuind ca dregători ! — Zgripțori cu-ntreite fețe, Jupuiți pe muncitori. II Noi le suntem toat-averea. Munca ne-o măsor cum vor ; Fiii noștri l-e ... în nelucrare ; Munca-ne de zece ani Pun p-o haină de purtare, P-un ospăț, cu șarlatani. L-a lor jicnițe, grînare, Ca
... s-aude o murmură ; De rîu să fie oare, ce curge nevăzut ? Pe lîngă el cînd trece păstorul, nu se-ndură D-un pas să-și depărteze auzul un minut. Cît colo filomila, de multă-ntristăciune Ascunsă în stuf, cîntă cu glas pătrunzător, Ce prin Eho se duce și altora le spune Că pieptul d-unde iese hrănește mare dor. De lături și zefirul ascultă cu plăcere Și pîntre frunzi se plimbă ca umbra de ușor ; El numai cîtodată rugîndu-se îi cere Ca cîntecul să ție ceva mai multișor. P-acea singurătate ce ochiul sus privește, Cînd razile de soare natura stăpînesc, Îndată ce și umbra de noapte se ivește Grămăzile de stele încep de strălucesc. Încet-încet și luna, vremelnică stăpînă, Se urcă pe orizon cîmpiile albind, Și plină de plăcere, c-o frunte mai blajină Își caută de cale adesea mulțumind. Acum și somnul vine ușor, de odihnește În brațurile sale p-oricare muritor ; Ființa milostivă de sus îi poruncește Pămîntului să fie în veci mîngîitor. De multă ... acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere, Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi de loc ; Oriunde veselia din inimă îmi piere, ...
Gheorghe Asachi - Amorul fugar
... ce cam roșă; ochii săi Sunt sumeți, străbat departe, varsă rază cu scântei. Mintea-i este șugubeață, vorba-i plină de plăcere, Alte-n gând și alte zice, rostu-i curge chiar ca miere. Dar îndată ce să mânie și să-nvită-a lui venin, De o barbară urgie ș-artifiții este plin. Niciodată adevărul a lui gură nu răsună, De ... câte spune e minciună, Și în miezul jucăriei se arată încruzit. E bălan la păr, la aer e măreț și înmândrit, Mici sunt degetele sale și mânuța-i delicată, Însă-n departare-aruncă și împunge-a lui săgeată. O aruncă-n departare, uneori peste Aheron, Unde-n sânul se înfige a-ncruzitului Pluton. Nici un ... nepătrunsă. Nesfiit de juni și fete, ca porumb înaripat, De la unul cătră altul zboară-Amorul nencetat. Veneticu-acela oaspe foișorul cu văpaie Îi aprinde și-l așază în străine mănuntaie. Un mic arc în mână duce și din micu-acela arc Nevăzute la vedere mii săgeți tot se descarc. De pe umăr i s-anină, pe cordele aurite, Cucura ce este plină ...
Ion Luca Caragiale - Pomada fermecată
... legea greutății specifice; în evul mediu, alchimiștii, căutând piatra filozofală, descopăr chimia, fără de care n-am fi avut mai apoi chibriturile, hârtia de muște și Salvadenbul român; mai târziu, în secolul XV, genovezul Columb, căutând Indiile, dă peste America, fără de care n-am fi avut picioicile, Regia și pelagra; în fine, frizerii, urmărind pomada pentru creșterea părului pierdut, descopăr azi rețeta pentru căpătarea talentului și frumoaselor daruri intelectuale pe cari nu le-ai avut niciodată. Ca toate marile invențiuni, și aceasta este neînchipuit de simplă. E o rețetă care se poate face cu prea puțina cheltuială în orice familie. Iei: dureri și chinuri sociale, năzuințe, avânturi și idealuri sociale; le pisezi tare la un loc, le amesteci bine în mediul social, torni peste ele câteva linguri de cerneală de tipar — și ... Goethe? Doar pe vremea lor nu se pomenea de invenția aceasta recentă. — Așa? strig eu, fără să-mi pierz cumpătul. Ia stăi, să vezi! Și pun mâna în borcanul meu cu pomadă și-ncep să-i frec si pe Anacreon, și pe Machiavelli, și pe toți, și-i frec, și-i năclăiesc, ...
Cincinat Pavelescu - Vulturul și vrabia
... Cincinat Pavelescu - Vulturul şi vrabia Vulturul și vrabia de Cincinat Pavelescu Cu ciocul tăios ca o sabie Din zbor un vultur a răpit, Pe stânca-i de granit, o vrabie. Ea umilită i-a șoptit: Pentru ... Desigur, nu ești un deliciu, Mâncând un fel așa sărac Tu îți dai seama că eu fac Destul de mare sacrificiu! În maiestatea lor trufașe Și spre sporirea gușilor, Vulturii trebuie să se-ngrașe Din sângele supușilor! Un vultur nu trebuie să piară, Dar nici să fie prea fudul Decât atunci ... mi ești sub gheară. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La oameni, tot ca și la fiare, E lege dură ca o sabie: Pe cel mai mic îl sfâșie cel mare, Ca
Mihai Eminescu - Întunericul și poetul
... Mihai Eminescu - Întunericul şi poetul Întunericul și poetul de Mihai Eminescu ÎNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gândurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt Ce cânți ca o stafie ieșită din mormânt, Sfarmă-n stânca rece a ta nebună liră, Căci lumea este piatră și ea nu te admiră, Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci, Ce veștedă, bătrână se leagănă prin nori, Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă-neacă, mă frământă ? Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele, Purtând pe frunte-mi ... raza a națiunii mele ? Voi să ridic palatul la două dulci sorori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători Voi să le-ngân viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață, să văd româna dramă, Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, ...
... spre casa lui. Pînă-n Lațiul vechi e cale — dar la Roma ești în țara, Unde poți să stai de vorbă cu divinile statui... Și poetul nostru-i tînăr și naiv ca toți poeții Care cred în frumusețe mai presus de toate-n lume, E naiv, și nu-și dă seamă ce calvar e drumul vieții Pentru cei ce vor să-și facă un diamant din al lor nume. Ochii lui privesc și cerul își coboară-n ei misterul, Sunete, culori și forme, deopotrivă el le-adună Și cînd alții-adună aur, el ar vrea s-adune cerul Într-un vers, și îi ajunge că-i bogat în luci de lună. Sună pasul lui, ș-acuma a ajuns lîngă fîntîna Cu tritonul care-aruncă gîlgîind ... tritonul, și dibace-a mai fost mîna Maistrului ce-a fost în stare așa lucru să conceapă. Astfel se gîndește dînsul, și puterile-și măsoară, Pe cînd apa ca un suflet chinuit de îndoială Vrînd mereu la cer să urce, fărîmată se coboară: Și deodată visătorul a rămas cu fața pală. Sunete, culori și
... cer milă piscuind; Cer hrană ș-aripi calde, pe mumă rechemând; * Dar muma nu-i!... Când, iată, O prea cinstită vulpe pe-acolo se arată Și de sub cuib începe a predica așa: — Ce inimă-mpietrită nu s-a înduioșa Văzând aste ființe atât de neferice ... Voi, păsări ce zburați În preajmă-le pe-aice, Cum nu vă îndurați Ca să le ajutați?.. Tu, cuculeț, vecine? Tu schimbi acum la pene și oare nu-i mai bine Să le aduci pe toate în cuibul de orfani? Tu, ciocârlie dragă, ce cânți a ta plăcere În ... de zefiri... au, doar, nu simți durere De ticăloasa stare acestor sărăimani? O! tu, mierlușcă dulce, tu trebui să fii bună. Zburând pe jos adună Și adă viermișori La bieții puișori. Iar tu, privighetoare, Ce cu a ta cântare Ai fermecat o lume... adoarme-i și pre ei În melodii plăcute, în desfătări de zei. Cu-așa mijloace bune, cu-a voastră duioșime, Voi veți asigura A lor ... nu sporește; Tăcând el bine face! Iar cel ce te-asurzește Că de orfani i-e milă, pândindu-i ne-ncetat, Acela nu-i curat! Și
Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis
... s-împlu norii de zăpadă Cu himere!… Dar de unde? Scîrțîie de vînt fereasta, În pod miaună motanii — la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. Uh! ce frig… îmi văd suflarea, — și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn — iar de coate nici că-mi pasă, Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod — cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. Cum nu sunt ... femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu — ce-mi pasă mie — bietul „îns!“ la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. — Măi motane, Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un sat de mîțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i