Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI
Rezultatele 1561 - 1570 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.
Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis
... s-împlu norii de zăpadă Cu himere!… Dar de unde? Scîrțîie de vînt fereasta, În pod miaună motanii — la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditînd umblă-n ogradă. Uh! ce frig… îmi văd suflarea, — și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn — iar de coate nici că-mi pasă, Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod — cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. Cum nu sunt ... femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu — ce-mi pasă mie — bietul „îns!“ la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă de blazat ce-i. — Măi motane, Vino-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un sat de mîțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i
Constantin Stamati - Vulturul și paingănul
... cale de ai găsit, mie debilă zidire, Să-mi dai putere să zbor acolo unde gândesc Și pe toți să covârșesc, Și să mă învrednicesc, Ca să pot privi sub mine frumusețea lumii toată...â€� Și iată de pe o creangă un paingăn îi răspunde: „Tu ești fălos peste samă, iubite, această dată, Căci eu mai jos decât tine nu ... fi putut Decât cu grumazul frânt.â€� „Este drept ceea ce-ai spus, Paingănul i-au răspuns, Însă eu de tine m-am aninat, Și fiind ascuns sub coadă-ți însuți aici m-ai adus, Unde acum făr’ de tine pot să trăiesc minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a ... unde el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare, Că cu acest paingăn au asemănare Toți acei ce nu au minte și nu vor a osteni, Ce se țin făr’ de rușine de cozile celor mari, Și se-nalță făr’ de veste, îndrăznind a socoti Că cu a lor dignitate s-au făcut avuți și
Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și paingănul
... cale de ai găsit, mie debilă zidire, Să-mi dai putere să zbor acolo unde gândesc Și pe toți să covârșesc, Și să mă învrednicesc, Ca să pot privi sub mine frumusețea lumii toată...â€� Și iată de pe o creangă un paingăn îi răspunde: „Tu ești fălos peste samă, iubite, această dată, Căci eu mai jos decât tine nu ... fi putut Decât cu grumazul frânt.â€� „Este drept ceea ce-ai spus, Paingănul i-au răspuns, Însă eu de tine m-am aninat, Și fiind ascuns sub coadă-ți însuți aici m-ai adus, Unde acum făr’ de tine pot să trăiesc minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a ... unde el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare, Că cu acest paingăn au asemănare Toți acei ce nu au minte și nu vor a osteni, Ce se țin făr’ de rușine de cozile celor mari, Și se-nalță făr’ de veste, îndrăznind a socoti Că cu a lor dignitate s-au făcut avuți și
... Cincinat Pavelescu - Paris Paris de Cincinat Pavelescu Cu prilejul inundațiilor din 1910 (n. a.) Oraș de lumină și umbră, abis! Cetate de lacrimi, de râs și durere, Vast Babel de aur, noroi și plăcere, Paris! Târg aprig în care virtuții-i e scris Genunchii să-și plece slăvitului aur, Regină ce-mparte cununa de laur, Paris! Bal veșnic destinul să fii ți-a prezis Și luxu-ți atâția săraci să hrănească, În ochi numai zâmbet, dar lacrimi sub mască, Paris! Vast câmp de bătaie, circ pururi deschis, În care artistul ... dă luptă enormă Să-mbrace ideea în splendidă formă... Paris! Palat al femeii, modern paradis În care iubirea dă aripi speranței, Far magic al lumii și suflet al Franței, Paris! Dedal unde ochiul visează deschis, Calvar pentru geniu, dar și Pantheon, Voltaire, Victor Hugo, Balzac, Napoleon, Paris! Izvor ce nu seacă de gânduri și vis, Râu veșnic ce-și poartă lumina prin lume, Și-nvață dreptatea prin cântec și glume, Paris! Vestală impură! ștrengar bun de-nchis! Altar ce-ncunună orgia și arta! Tu, Memphis și Roma, Gomora și Sparta, Paris! Când lumea întreagă spre tine-a trimis Al inimii aur și smirna simțirii, Ți-aduc, ca
Ion Luca Caragiale - Politică înaltă
... se afle că eu am dat sfoară-n țară. - Doamne ferește! zice isnaful. - Uite ce e... Știi că venise odată americanul cela cu bani buni, și făcea propunere foarte folositoare pentru noi, și nu s-a putut face nimica. - De ce? - De ce, de nece! nu s-a putut. - De ce nu s-a ... să-l iau repede... - Uite ce e, neică - zic - dumneata ești de la țară, nu pricepi cum se joacă de sus politica subțire. - Spune dumneata, ca să pricep; de aia am venit. - Când era să se isprăvească daravera cu americanul, a venit altcineva și a zis: nu se poate! - Care altcineva? Eu, văzând că isnaful mă ține de scurt, ca să-l amețesc, zic: - Disconto-Gesellschaft! - Cum? - Disconto-Gesellschaft! Ai auzit dumneata de Disconto-Gesellschaft? - Nu! tot american e? - Nu - zic eu - e neamț. - Ei ... merge șiretenia, și, se zice, a propus neamțului... să-l ia tovarăș la parte... Dar... - Dar ce? - Dar, s-a întâmplat și liberalii să se hotărască atunci să strige, ca ...
Urmuz - Isma%C3%AFl și Turnavitu
... Urmuz - Isma%C3%AFl şi Turnavitu IsmaĂ¯l și Turnavitu de Urmuz IsmaĂ¯l este compus din ochi, favoriți și rochie și se găsește astăzi cu foarte mare greutate. Înainte vreme creștea și în Grădina Botanică, iar mai tîrziu, grație progresului științei moderne, s-a reușit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză. IsmaĂ ... ½ dimineața, rătăcind în zig-zag pe strada Arionoaiei, însoțit fiind de un viezure de care se află strîns legat cu un odgon de vapor și pe care în timpul nopții îl mănâncă crud și viu, după ce mai întîi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămîie… Alți viezuri mai cultivă IsmaĂ¯l în o pepinieră situată în fundul unei gropi din Dobrogea, unde ... ca recompensă și împărțit la lucrători… În acest mod speră el că va constribui într-o însemnată măsură la rezolvarea chestiunii muncitorești… IsmaĂ¯l primește și audiențe, însă numai în vîrful dealului de lîngă pepiniera cu viezuri. Sute de solicitatori de posturi, ajutoare bănești și lemne sînt mai întîi introduși sub un abat-jour enorm, unde sînt obligați să clocească fiecare cîte 4 ouă. Sînt apoi suiți în cîte un
Ion Heliade Rădulescu - Sânta cetate (Terța rima)
... gerul, Derâderi și bătăi, de spini cunune, Crucea, roata, focul, plumbul și fierul, Sclavie, glebă, clacă și uzură; Custodul punge, punge cavalerul, Cazacul punge, flagelă și fură; Magnat, idalg, ciocoi despoaie, bate; Pontefice, instructor minte, jură. Crist-popolul suspină și străbate Și secoli, și tărâmuri, tot pământul, Asudă, geme, suferă păcate, Iartă, le șterge; seamănă cuvântul: Când prunc orfan, plângând, mendicând viață, Când muribund ce n-are nici mormântul ... Fără mâine și azi, și fără lumină, Iarnă și vară,-n seară, dimineață; Ori ca om, ori sub forma sa divină, Tot proletar la câmp și la cetate, De la altar și până la salină, Cu-același dor, cu-aceeași greutate. Schimbe-se timpii, fie domn cezarul, Patriciu sau baron, prinț sau abate, Forță ori lege, Brama ... splende radioasă De speranță, d-amor, de libertate; Încinge muri ne-nvinși de adamante, Se coroană de turre nestemate, Nalță coloane de porfir gigante, Pur ca cristalul aurul străluce. Rubin, safir, smarald, iacint, brillante Țin unghiuri, fundament ce le produce. Râul vieții curge de lumină, Minților sănătate dă și-aduce. S-adumbră ridente-eterna grădină D-arbori fructidori, d-arte, de științe, Lin și armonie aure suspină, Sacrele voi inspiră și ...
... bărbăția antică a romanilor, prin care ii subgiugaseră ceea mai mare parte a lumei cunoscute, urmă epoha cea plină de turburări și de anarhie, încât ușor au fost barbarilor, veniți de la nordul Europei și al Asiei, căutând clime mai blânde și locuri mai îndemânatice de locuit, a pune sub jug popoarele cele deznervate și ovelite, a desființa așezămintele cele politice, a stânge lumina știinților, a surpa industria și artele, ce erau productul a multor secule, și a întinde preste lumea civilizată un văl de întuneric. Din sânul acestui haus, în care popoarele petreceau mai mult o viață hoțească, răsări ... unul în Dacia, al moldo-românilor, și altul în Hersonezul Tauric sau Crimeea, statul genovezilor. Trecând amu preste istoria patriei noastre, vom aminti de Crimeea și de colonia genovezilor. Aruncând o căutătură pe harta Crimeei, astă țară se înfățoșază ca un patrat ce se pare aninat în Marea Neagră la capătul ei nordic prin istmul sau strâmtoarea de vechime numită Tafros, iar de ruși Perecop ... în a cărora sân deseori se află sarcofage cu obiecte prețioase de arte, depuse lângă îngropații eroi sau regi. Spre amiază pământul se rădică
Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei
... finice, Ierihoene roze puneau sub pașii săi. II Dar soarele se culcă... Tăcere!... O femeie Apare-n acest loc! Cosița-i voluptoasă, în aure, scânteie Și brâu-i scump răspândă torente dulci de foc. Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate. O mantă de regină pe umeri râura. Iar albele ei sclave, de vise îmbătate, Tapete prețioase aștern ... Și sclavele-i suave, ca vise înflorite, Formează împrejuru-i un cerc nestrăbătut. Dar iată steaua dulce din umbră se ridică Pe umedele-i scări Și razele-i tăcute răsfață-a lor cosică Și albele lor sânuri cu dalbe sărutări. Căci grupa cestor vergini, folatre, tinerele, Prin valurile limpezi, prin raze se juca, Lucind ca vise dalbe ce-n nopți amari și grele Vin a ne înșela. Pe albele tunice în flori d-argint cusute, Se sparge-al stelei foc, Când vesele, uitânde, în undele ... abătută, Nu vei mai înflori! Dar unde-i frumusețea a cărei dulce rază Atâta fermeca, Cât August niciodată n-a vrut ca să mă vază, De frică să nu pice în fermecarea sa! Și unde-mi e puterea, averile-mi pompoase Și
Mihai Eminescu - Povestea codrului
... codrului Povestea codrului de Mihai Eminescu Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Măriei-Sale. Lună, Soare și Luceferi El le poartă-n a lui herb, Împrejuru-i are dame Și curteni din neamul Cerb . Crainici, iepurii cei repezi Purtători îi sunt de vești, Filomele-i țin orchestrul Și isvoare spun povești. Peste flori, ce cresc în umbră, Lângă ape pe potici, Vezi bejănii de albine, Armii grele de furnici... Hai și noi la craiul, dragă, Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. Mi-a părea cum că natura Toată mintea ei și-a pus, Decât orișice păpușă Să te facă mai presus; Amândoi vom merge-n lume Rătăciți și singurei, Ne-om culca lângă isvorul Ce răsare sub un tei; Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stânele de oi. Mai aproape, mai aproape Noi ne-om strânge piept la piept... O, auzi cum cheam ... s-adună Ale Curții mândre neamuri Caii mării, albi ca
Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci
... îmi spun că oastea trece pe uliță-n sus, Dar c-o paradă ciudată încît nu este de spus. Alerg, mă duc la fereastră, stau și eu ca să privesc, Și văz, ceea ce vrodată a mai vedè nu gândesc. Mai întîi trîmbacii curții, călări mergînd trîmbița După ei, călări doi preuți, falnici încît ... la urmă Hiliarhul, îmbrăcat foarte curat, De a sa ofițerime se afla încungiurat. Muzica italienească după dînsul răsuna, Îți părè pe pămînt Aris, și dînd pildă îndemna. Și-ndată artileria cu șef și artileriști, Și pentru mai mare fală, cinci-șase din eteriști. Anastasi Pezodromul era întru acest hal, Încît făcè mare silă, a putè să stè pe ... • • • • • • • • • • • • Iau obraz mult enicerii, de ustale n-ascultau, Toți să tăvăleau prin crîșme, și precum vrè se purtau. De-a lor răcnete cumplite, ulițele răsunau, Butcă de trecè, trei-patru în coadă se aninau ; Răcnè și da din pistoale, cel dinuntru nu sufla, Poți închipui cu mintea, în ce stare se afla ; Din pistoale, zi și ...