Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA ȘI

 Rezultatele 1591 - 1600 din aproximativ 3350 pentru CA ȘI.

Cincinat Pavelescu - Cântec vesel

... Cincinat Pavelescu - Cântec vesel Cântec vesel de Cincinat Pavelescu O, cântece, veniți napoi! Acum din nou sunt fericit. Iubita iarăși mi-a zâmbit Și iar întreabă după voi. O, cântece, vă mulțumesc, Voi sunteți iarăși lângă mine, Ca și în zilele senine, Când îi spuneam că o iubesc. Eu vă simțeam neliniștirea, Căci sufereați necunoscute. Din fundul inimii tăcute Ieșiți! A re ... sunteți multe, Adesea m-ați făcut să plâng, Dar azi din nou o să vă strâng Că are cine să v-asculte. Ea vă iubește și vă cheamă, Cătați-o iar frumos și blând, Ca

 

Mihai Eminescu - La Bucovina

... romantic, munții în lumină,         Văile în flori, Rîuri resăltînde printre stînce nante, Apele lucinde-n dalbe diamante         Peste cîmpii-n zori. Ale sorții mele plîngeri și surîse, Îngînate-n cînturi, îngînate-n vise         Tainic și ușor, Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fură și cu dulci cuvinte         Îmi șoptesc de dor. Numai lîngă sînu-ți geniile rele, Care îmi descîntă firul vieții mele,         Parcă dormita; Mă lăsară-n pace ... Lin în calea sa, Eol pe-a sa arpă blînd răsunătoare Cînt-a nopții dulce, mistică cîntare,         Cînt din Valhala. Atunci ca și silful, ce n-adoarme-n pace, Inima îmi bate, bate, și nu tace,         Tremură ușor, În fantazii mîndre ea își face cale, Peste munți cu codri, peste deal și vale         Mînă al ei dor. Mînă doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline,         Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna ...

 

Enache Gane - Visul lui Cupidon

... unui erou spre cinste, în cap cununa i-au pus,     Asemănînd împletirea, atîtor nenorociri.         Ce au făcut prin a sale, cătră răle iscusiri.     Și luînd pe el de mînă, cu o multă sîlnicire         Prin prăpăstii, munți și dealuri, l-au purtat spre osîndire.     Apoi l-au dus prin orașă, oarecînd mai înflorite         Care de săltătici tigri le-au văzut el lăcuite     Și ... o hrubă agiungînd         Și cu mînie fecioara-ș, prin întuneric mergînd,     Au voit să-l părăsească precum el i-au fost lăsat         În întuneric palatul ca să rămîie uitat).     Dar rugîndu-se fecioarei, cu o așa tînguire         Care pornește pe pietre cătră o milostivire,     L-au tras iarăși după dînsa și ... acest lacom voind         Acei rîpitoare fiare cu dreptate potrivind,     Cade iarăși la picioare Cupidon cu umilință         Cum că se va pocăi, au dat iară făgăduință,     Și l-au iertat și atuncea după nespusă răbdare         Pe care poartă Minerva, cea de oameni iubitoare     Cînd tot prin pustiu mergea, a trece s-au întîmplat         Pe ... singur la pusietăți         În obicinuitul ceas, trecînd prin acele părți,     Cu razile călduroase pe Cupidon pătrunzînd,         L-au silit să se trezească cu inima tremurînd,      ...

 

George Coșbuc - Pământul uitării

... Cu albe portaluri un templu-au clădit De marmură-n marginea mării. Să-l aibă nepoții prin veacuri de-acum Spre-a lor și spre-a noastră mărire! Dar mută veni nepăsarea pe-un drum, Iar pe-altul stârni-necătoru-i samum Atotucigașa hulire. Azi templu-i ... altare-ale lui Șopârle tăcute-ale ierbii. Cu galbene oase-ale moșilor mei S-amestecă-n praful cărării Strivite statui ale marilor zei. Azi râdeți, și vai, cum veți plânge, o, mișei, Cu hohot la ziua-nfruntării! Dar noaptea din frântele marmuri răsar Luciri ca de fulger, și șoapte: Stau jalnicii zei la ruine, și par Cuprinși de mânie și galbeni de-amar Și zboară cu vaiuri prin noapte. Și iese-al lor bard și s-așează plângând Pe-o piatră sub zidul de-afară, Și cântă și plânge, ghitara bătând, Iar alba lui barbă ca râul curgând Se-mprăștie peste ghitară. Prin lanuri obsiga și sterpul odos Și-n pieptul lor inimi nebune! Batjocura-i astăzi al nostru prinos. Ei uită, voind, cu ce trudă i-am scos Din jalnica morții genune! Ascultă ... ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Romeo și Julieta

... A izbucnit din nou, prin certuri care                                                                     Să curgă sânge mult de frați făcură.                                                                     Din cele două case-ndușmănite                                                                     Ies doi îndrăgostiți loviți de soarte,                                                                     Și vrajba cu nenorociri cumplite                                                                     Sfârșește prin a tinerilor moarte.                                                                     Iubirea lor cu soartă-ngrozitoare                                                                     Și ura ce nu poate fi-mpăcată                                                                     Decât cu moartea scumpelor odoare,                                                                     Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată.                                                                     De-aveți răbdare s-ascultați acestea ... aceea femeile, care sunt vase de lut ce se sparg                                                     lesne, totdeauna-s date la zid. De aceea am să arunc peste zid pe                                                     bărbați și am să îndes în ziduri pe femei. GREGORIO                                                           Cearta e între domnii noștri și între noi, slugile. SAMSON                                                           Ce-mi pasă! Am să fiu neom, și după ce-oi da gata pe barbați, mă                                                     leg de fete. Are să fie vai și amar de pielea lor. GREGORIO                                                           De pielea fetelor? SAMSON                                                           De pielea fetelor ori de fetia lor. Tot una-i! GREGORIO                                                           Nu-i tot una pentru ... de partea noastră dreptatea, dacă zic da? Gregorio (la o parte, către Samson)                                                           Nu. SAMSON                                                           Nu, signore. Nu vă dau cu tifla, signore. Dar dau și ...

 

Friedrich Schiller - Resignațiune

... Friedrich Schiller - Resignaţiune Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul vieței înflorește ­ La ... i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată ­ Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoiez neatinsă și nedisigilată ­ De fericire-n lume nemica eu nu știu. Și Tronului în preajmă ridic a mea-acuzare, O, jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, De ... ­ De balsamul speranței ținute în răcoarea A groapei locuință; nu aceștÄ›a oare Îi zici tu nemurire-n febrea delirului? Și pe speranți, pe cari le dezminte putrezirea, Bunuri sigure-ai dat. De șase mii ani moartea nu-și ține ea tăcerea? Văzut-a de atuncea vrun mort reînvierea Să-ți spună că dincolo vei fi recompensat? Văzui că zboară timpul spre ... ...

 

Mihai Eminescu - Resignațiune

... Mihai Eminescu - Resignaţiune Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul vieței înflorește ­ La ... i a fugit. Acuma stau pe podu-ți, vecie-nfricoșată ­ Pe podul tău pustiu: Primește-mputerirea-mi fortunei adresată, Ți-o napoiez neatinsă și nedisigilată ­ De fericire-n lume nemica eu nu știu. Și Tronului în preajmă ridic a mea-acuzare, O, jude voalat! Pe steaua-aceea merse senina zicătoare Că cumpăna dreptății o porți răsplătitoare, De ... ­ De balsamul speranței ținute în răcoarea A groapei locuință; nu aceștÄ›a oare Îi zici tu nemurire-n febrea delirului? Și pe speranți, pe cari le dezminte putrezirea, Bunuri sigure-ai dat. De șase mii ani moartea nu-și ține ea tăcerea? Văzut-a de atuncea vrun mort reînvierea Să-ți spună că dincolo vei fi recompensat? Văzui că zboară timpul spre ... ...

 

Mihai Eminescu - Resignațiune (din Schiller)

... Mihai Eminescu - Resignaţiune (din Schiller) Resignațiune de Mihai Eminescu (din Schiller) Și eu născui în sânul Arcadiei și mie Natura mi-a jurat La leagănu-mi de aur să-mi deie bucurie; Și eu născui în sânul Arcadiei, dar mie O scurtă primăvară dureri numai mi-a dat. O dată numai Maiul vieței înflorește ­ La ... ­ De balsamul speranței ținute în răcoarea A groapei locuință; nu aceștÄ›a oare Îi zici tu nemurire-n febrea delirului? Și pe speranți, pe cari le dezminte putrezirea, Bunuri sigure-ai dat. De șase mii ani moartea nu-și ține ea tăcerea? Văzut-a de atuncea vrun mort reînvierea Să-ți spună că dincolo vei fi recompensat? Văzui că zboară timpul spre ... flori ­ el zise ­ ascultă, Omenire, Sunt două flori espuse l-a omului găsire: Speranța-i una, pe alta Plăcerea o numim. Și cine-ați frânt în lume numai una din ele, Cealaltă n-o aveți. Cine nu poate crede, să guste. E-o părere Eternă ca și ...

 

William Shakespeare - Romeo și Julieta

... A izbucnit din nou, prin certuri care                                                                     Să curgă sânge mult de frați făcură.                                                                     Din cele două case-ndușmănite                                                                     Ies doi îndrăgostiți loviți de soarte,                                                                     Și vrajba cu nenorociri cumplite                                                                     Sfârșește prin a tinerilor moarte.                                                                     Iubirea lor cu soartă-ngrozitoare                                                                     Și ura ce nu poate fi-mpăcată                                                                     Decât cu moartea scumpelor odoare,                                                                     Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată.                                                                     De-aveți răbdare s-ascultați acestea ... aceea femeile, care sunt vase de lut ce se sparg                                                     lesne, totdeauna-s date la zid. De aceea am să arunc peste zid pe                                                     bărbați și am să îndes în ziduri pe femei. GREGORIO                                                           Cearta e între domnii noștri și între noi, slugile. SAMSON                                                           Ce-mi pasă! Am să fiu neom, și după ce-oi da gata pe barbați, mă                                                     leg de fete. Are să fie vai și amar de pielea lor. GREGORIO                                                           De pielea fetelor? SAMSON                                                           De pielea fetelor ori de fetia lor. Tot una-i! GREGORIO                                                           Nu-i tot una pentru ... de partea noastră dreptatea, dacă zic da? Gregorio (la o parte, către Samson)                                                           Nu. SAMSON                                                           Nu, signore. Nu vă dau cu tifla, signore. Dar dau și ...

 

George Coșbuc - Golia ticălosul

... de George Coșbuc Publicată în Sămănătorul , 1902, nr. 16 (17 mart.) La Cahul, pe câmpie, din marginea poienii Se-ntinseră-n coloane de luptă moldovenii, Și-aveau cu ei pe vodă, iubitul domn al lor, Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineții Prin vale să-și reverse din lături călăreții Ca vânturi iuți ce scurmă și-mpart cumplitul nor. Iar când veni și vremea să urle-n zare tunul, Mișcatu-s-au românii cu miile, ca unul O lamur-a Moldovei prin sutele de ani! Dar Golia ticălosul alt gând avea cu soții, Și-n suliți ridicându-și căciulele cu toții Lăsând câmpia noastră trecură la dușmani. O clipă stete vodă cu inima trăsnită. Întors apoi, strigat-a spre oastea-nmărmurită ... sânge și pământ, Să-nece-n tine, Golio, mai repede suflarea! Așa sfârșit să aibă în veci de veci trădarea, Iar lupii fie-i preoți și gura lor mormânt! Adânc în noaptea nopții și-n Iadul cel din urmă În care-al iernii viscol suflarea nu și-o curmă Nicicând, stau prinși în gheață ai lumilor mișei: Grozavă li-e durerea, ...

 

George Coșbuc - Pe drumul Plevnei

... Eu de-acolo viu. Băiatul mi-e-n război acu de-o lună, Și m-am dus să-mi văd băiatul că-i la Plevna și-i al meu. Repede-mprejur se strânse ca prin farmec toată ceata Ca să-ntrebe cum e Plevna? cum stau turcii-nchiși în ea? Ce mai zice Carol-vodă, când o fi războiul gata? Și-mbătată de potopul întrebărilor ea, biata, Își ștergea cu palma ochii și plângând le tot spunea. Dar în urmă, ei de grija nopții, ca să nu-i apuce: Să rămâi în pace, maică, să te vadă Domnul sfânt. Și grăbiți se ridicară toți de jos, făcându-și cruce. Ea, cu ochii plini de plânset, privea gloata cum se duce, Și-un pustiu simți-mprejuru-i și-ntuneric pe pământ. Stete-așa, mereu privindu-i și deodată-n fuga mare Ea porni la deal, cu strigăt să s-oprească ceata-n loc. Când ajunse-abia trăgându-și puțintica răsuflare: Dragi creștini, voi unde mergeți? aveți milă și-ndurare, Eu mă-ntorc cu voi acolo la băiatul meu, în foc! Dar ai fost! La Plevna, maică, toate-acum îți sunt știute, Ți-ai ... ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>