Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA ȘI AȘA
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 1713 pentru AȘA ȘI AȘA.
... vei vidĂ© odată că de tot să zbârcesc, Ochii acei frumoși și acei luminați. Pe urmă-i să-i vezi roși și de tot afundați. Și gâtul acest alb, rătund și grăsuliv Va rămâne supțiri, zbârcit și uscățiv. Și acest cap ci părul pe el împodobești Pleșuvire va veni, și iată că-l gătești. Și deci când oi vide-o, așa să socotesc Că o văd ochii mei după cum și vorbesc. Atunci adivărat aceli frumusăți Nu mă vor zalisâ cu ale lor fineți. Al doile, iar trebui foarte să mă păzesc, Mâncare, băutura nicicum să ... mă mai zărească. Vinațurile buni și nostima mâncari Nu mă vor înșăla nici într-o adunĂ¡ri Știind bine aceea ci lucrează beție De cap și de stomah, apoi ci va să fii Ne strică sănătate, ne ia și liniștire, Ne fură încă și vreme cu multă păgubiri, Eu deci cu sârguință oi să mă hotărăsc Ca să mânânc atâta cât trebui să trăiesc. Așa și sănătate me am de-a purure dreaptă, Neamăgită, curată, ș-a minții giudecată Aceste sunt ușoari, n-au nici o ostineală ... sa din sân scoati
Garabet Ibrăileanu - De dragoste
... afinitatea dintre doi oameni, ca să fie completă, trebuie să fie din aceste trei puncte de vedere: trebuie să fie afinitate fizică, ca să zic așa, adică fiecăruia dintre cei doi să-i placă celălalt ca fizic, să-i placă fața așa cum este ea, cu gura, nasul, ochii etc., trebuie să fie afinitate de simțire, adică să simtă bucurie și întristare cam în aceleași împrejurări, trebuie să fie afinitate de minte, adică să gândească la fel, să aibă aceleași idealuri, aceleași concepții în diferitele chestii ... căsătorie. E una din multele ironii ale vieții. 10. ...amorul este o putere așa de naturală și de mare, el vine așa de nechemat, izbucnește așa de triumfător și de nepăsător de calculele oamenilor, încât slabele sfaturi ale rațiunii vor fi întotdeauna înăbușite de întâile porniri ale acestei pasiuni, în sufletele acelor care sunt ... și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic care hrănește coroana. 20. Hm! Amor platonic?.... Trubaduresc? Comuniune între suflete? (,,Androgin și ginandru?"). Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau: și) perversitate de blazat, în care iubirea
Ion Luca Caragiale - Leac de criză
... între starea actuală economică și starea în care se afla țara noastră până în ajunul marelui război. Știu însă că lumea toată se plângea tot așa de amar ca și astăzi de lipsa banilor pe piață. O sumă de negustori mari scrâșneau, văzându-și apropiata cădere; iar cât despre negustorii mici, aceia erau mai leșinați decât muștele apucate pe neașteptate de o toamnă aspră și timpurie d-abia își mai trăgeau sufletul. Când ajunsese criza în toiul ei și lumea era cuprinsă de ultima deznădejde, iată că se declară războiul. M-am dus la un prieten, băcan mare, la poziție principală în Podul Mogoșoaii ... Un litograf avea numai o biată presă, la care tipărea cărți de vizită, câteva sute pe săptămână, îndată și-a instalat cinci prese și s-a pus să tipărească etichete de băuturi de lux: Martell, trei stele, Champagne veuve Cliquot, Xeres șcl. șcl. Și așa toți litografii și tipografii. Pe când ei trăgeau etichetele, căruțașii cărau în goană sticle la pimnițele cârciumarilor, prefăcute în tot atâtea laboratorii pentru prepararea conținutului: mii și ...
Alexei Mateevici - Munca noastră
... câți suntem în Basarabia, trebuie să facem o tovărășie mare de oameni, căci altfel, înstrăinându-ne cu totul unul de altul, suntem de grabă biruiți și dați la pământ de oamenii care ne doresc nouă numai răul și care sunt așa de mulți. Mai înainte am vorbit de atâtea ori de unirea moldovenilor și am arătat de însemnătatea ei lămurit, că așa, după cum socot, ar fi cu totul de prisos să ne mai întoarcem la lucrurile spuse. Când toți moldovenii vor fi numai o obștie, atunci ... întrucâtva pricepe mersul lucrurilor, trebuie să spuie că așa mânuță de oameni, care de la început a ieșit la luptă pentru dezrobirea moldoveanului și dezlegarea limbii lui, această mână de oameni, tot înmulțindu-se câte oleacă, la urma urmelor va ajunge o mulțime de oameni, un norod unit în ... luptat cu cinste, însuflețiți numai de dorul luminii și iubirii curate de aproapele său. Asta o vedem noi când ne aruncăm privirile în urma noastră și cercetăm lucrul făcut de acești oameni. Și din această cercetare noi ne luam nădejdea noastră în viitor. Căci, văzând așa mare putere sufletească a poporului moldovenesc, nu poți să nu crezi că lucrul moldovenesc este trainic și
Paul Zarifopol - Cenzurarea lui Andersen
... capul locului mincinos. Este folosul cel mare al crizelor sociale de a da pe față adevărul ascuns altfel în frazeologia debitanților literari de așa-numita armonie socială și naționalism trandafiriu. Astăzi, piața lumii, lipsită ori săracă de multe lucruri plăcute, e cel puțin frumos încărcată cu marfă de adevăruri sociale. Foarte amară la ... a acestor adevăruri nu va însemna cumva, în practică, întoarcere la stări primitive în care se vor naște adevărate povești populare, iar nicidecum idile și parabole pentru pomul de Crăciun al burgheziilor umanitare din vremea lui Andersen. Dacă vremile sunt așa, trebuie să tragem concluziile și pentru literatura copiilor. Cred că totdeauna lecturile sentimentale au fost o literatură proastă din punct de vedere pedagogic. Proastă ca gust și ca intenție morală. E de prost-gust să inventezi oameni bogați, așpri la suflet, care se convertesc și devin umanitari-trandafirii la vederea unei rândunele moarte sau a unui fluture cu aripioarele sfârșiate. Și e faptă de prostie voită să fabrici literar paiațe cu figură de înger și să le arăți copiilor ca imagini adevărate ale vieții. S-a fabricat astfel o literatură proastă și de prisos. Poveștile populare nu sunt sentimentale. Acolo personajele se bat
... dacă are Fira fată mare: Mi-o tot sfădește, Căci fata iubește Și se prăpădește Dup-un feciorel, Și-apoi pentru el Ea rabdă ocară Și-n casă și-afară De s-a dus prin țară Poveste și veste, Și-apoi nu-i poveste, Firei plăcea tare Feciorul pe care Fată-sa-l iubea, Însă el n-avea Averi grămădite, N-avea căsi și vite; Fira deci fierbea Și mi se ciudea, Căci dânsa voia Fata-i să iubească Pe-un fecior cu stare Și cu vâlfa mare... Tot așa și iară Și-acum stând afară Fira se ciudește Și mi se sfădește; Fata tort răschiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirând oftează, Jalnic lăcrimează Și lăcrimând tace, Căci n-are ce face. Fira mi-o vedea Și din cap dădea Și din grai grăia: Fată, draga mea! Nu știu cum, nu-i bine, Nu știu ce-i cu tine, Că tot porți bănat De te râd ... Pe la cântători Să le scoată-afară, Și-apoi de cu seară Când se va culca, Le va așeza Sub perina sa Căci din vrăjitură Și din făcătură Ierbile topite Vis îi vor trimite, Visuri dulci și
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor
... răsăritului iaste cea dintâi la rânduială și mai mare decât toate, sfântul botez. Și fără dânsa nu poate nimenea să între întru împărățiia ceriului; că așa zice domnul Hristos la Ioann, în 3 capete: De nu să va naște neștine din apă și din duh, nu va putea să între întru împărățiia lui Dumnezeu, care botez face pre om fericit, sfânt, desăvârșit, și fiiu lui Dumnezeu, după dar. Iară eu îndrăznesc și zic cum că iaste taina pocăinții întocma cu sfântul botez, în cinste și în lucrare și socotesc că nu voiu greși de aceasta. Pentru ce? Pentru căci acĂ©le 4 daruri ce dă sfântul botez omului, păcatul strică și le întină și din fericit să face ticălos, din sfânt păcătos, din săvârșit să face netrĂ©bnic și de nimica și din fiiul lui Dumnezeu să face fiiul diavolului; că așa zice Ioann în 3 capete: Cela ce face păcatul de la diavolul iaste, că din început diavolul păcătuiaște. Și cum că taina pocăinții cu sfântul botez iaste întocma în cinste și în lucrare o putem adeveri cu multe dovĂ©de, dintru carele vom zice 1, 2. La al optulea cap al Facerii zice Dumnezeu cătră Noe ...
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... desișuri, Și jale duce Murășul Și duc tustrele Crișuri." Așa ne spun cele dintîi strofe ale poeziei Noi, iar în Oltul se personifică amintirea trecutului și răzbunarea viitorului, tot cu prilejul unei ape curgătoare, care atrage cu atît mai tare pe poet cu cît valurile ei se duc spre țărmurile binecuvîntate ... ca figuri patriotice. Apostol îl și numește poetul pe bătrînul popă, care „de cîrjă sprijinit răsare la portiță": „Moșneag albit de zile negre, Așa îl pomenise satul, Pe pieptârelul lui de lînă Purtînd un ban de la-mpăratul. Domol în mijloc se așează, Și sprijinind încet toiagul, Clipind din genele cărunte Începe-a povesti moșneagul... Întreg norodul ia aminte Și-ascultă jalnica poveste. Și fusul se oprește-n mîna Înduioșatelor neveste, Moșnegii toți fărîmă lacrimi Cu genele tremurătoare, Aprinși feciorn stîng praseaua Cuțitului din cingătoare. Din cetățuia strălucirii Coboară ... lacrimi și sudoare Țărîna plaiurilor noastre ! Din casa voastră, unde-n umbră Plîng doinele și rîde hora Va străluci odată vremii Norocul nost' al tuturora." Și așa de firesc și de puternic este aici simțimîntul poetului, încît el înalță și ...
Ion Creangă - Amintiri din copilărie
... împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii și Bejenii. Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți și dascăli și poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor. Și părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic și cu bunătate mai era! Prin îndemnul său, ce mai pomi s-au pus în țintirim, care era îngrădit cu zăplaz de bârne, streșinit cu șindilă ... pe neobositul părinte cum umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădița Vasile a Ilioaei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic, și sfătuia pe oameni să-și dea copiii la învățătură. Și unde nu s-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între care eram și eu, un băiat prizărit, rușinos și fricos și
... casei, nu se găsea nimeni mai presus de Marta; dar lumea e mare și multe lucruri se găsesc într-însa. Când Marta iese la joc și trece de-a lungul ulițelor, nevestele și babele pizmașe de tinerețe grăbesc la portiță și privesc în urma ei. E frumos cum își ține capul, cum își poartă trupul și cum se mlădie la tot pasul; și frumos îi șade părul creț pe frunte, frumos i se lipește bogata salbă pe sân, frumos îi cad altițele pe brațe și catrința bătută în fir frumos i se rotunjește pe pulpe. Chiar babă să fii, o privești și ai dori s-o tot vezi. — Oare cine, soro? zice una. — Cine altul decât Toderică, îi răspunde alta. — Toderică? Așa umblă gura satului. Nici să visezi din ce scornește o poveste. Pentru ca să vorbim drept, Toderică e Toader, ba chiar Tudoroiu. Lasă că avea ... la stare și la făptură, prea sunt deopotrivă în sat și-n șapte sate! E vorba, cine-a fost Cazacul, cine Florea Cazacului și cine este Cos- ma Florii Cazacului? Un copil nevârstnic o știe pe de rost. Om să-i pui alăturea și ...
Petre Ispirescu - Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat
... vedea de ale sale, fără să se atingă cu cuvântul sau în oricareva fel, de alții sau de al altora. Și tocmai pentru aceasta flăcăii și ceilalți argați îl ponosluia. Într-o zi de primăvară, ostenit fiind tot umblând după vaci, se dete la umbra unui copaci mare și stufos și adormi; își și alesese, vezi, loc pentru așa ceva. Era o vâlcea împodobită cu fel de fel de floricele, toate înflorite, de părea că dă ghes omului să treacă printre ele. Ceva mai ... domnițelor, nici nu-și ridica ochii asupra lor; dară când da florile fetei celei mici, nu știu de ce, că se roșea ca un bujor, și-i tâcâia inima, de sta săÂi sară din piept afară. Fata băgă de seamă aceasta, însă crezu că flăcăul este rușinos și d-aia se face așa de roșu când vine înaintea lor. Azi așa, mâine așa, el vedea că nu e de nasul lui o așa bucățică. Dară ce-i faci inimei? Ea îi da brânci și lui, bat-o pustia! și ar fi voit să se puie și