Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AȘA ȘI AȘA
Rezultatele 1601 - 1610 din aproximativ 1713 pentru AȘA ȘI AȘA.
Vasile Alecsandri - Alba de la munte
... acasă, Să-mi cosească fân cu rouă, Frânge-i-s-ar coasa-n două, Să vie la alta nouă! Să-mi cosească fân, costrele, Facă-și coasa bucățele, Să vie-n brațele mele! Să-mi cosească fân cu floare, Ca să-mi fie de răcoare La cap și la țâțișoare. Zică lumea, că-i dau pace, Eu m-oi purta și voi face După cum lui badea-i place. Zică lumea ce va zice, Ea n-a putea să ne strice, Dragostea să ne ... le cuprinde Între ele când se-ntinde Cu mare foc le aprinde, Iar când s-adun amândouă, Atuncea parcă le plouă O răcoreală de rouă. Așa le e jurământul, Îs legate cu cuvântul Să le despartă pământul!" ↑ Româncele de pe malul Dunării și o parte din acele de la munte poartă fesuri mici roșii pe cap. Cucoanele bătrâne din generația trecută purtau fesuri albe și
George Topîrceanu - Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem)
... ploaie (Fragment dintr-un poem) Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) de George Topîrceanu ...Mai sus, la poalele pădurii, Se-mbină umbrele-n coroană Și ca-n poveste se deschide În fața noastră o poaină: Mesteceni albi, cu ramuri goale, Pe margini codrul adormit Și-n raza lunii, risipite, Căpițe mici de fân cosit... Aici nu-i nimeni să ne vadă În pacea nopții-ncremenite, O, farmec negrăit de dulce ... fior prin noapte trece. Șoptesc copacii îngroziți. Un tainic murmur, — ca o apă, — Coboară-n codrii adormiți. Vin freamăte nelămurite, Prevestitoare de furtună, Și nouri vineți, colo-n zare, Deasupra munților s-adună... Acum pe bolta răzvrătită Aleargă cum îi poartă vântul. În valuri negre luna moare Și umbra-ntunecă pământul. O, doamne! Ploaia-n noaptea asta Ne strică fără milă rostul. Dar colo jos, într-o căpiță De fân, găsi-vom adăpostul ... Ne-mbată Mirosul florilor uscate. De peste deal abia s-aude Un ropot repede-n păduri, E ploaia... Pân’ la noi deodată Ajung răzlețe picături, Și tot mai dese cad. Un fulger Tăria norilor despică Vuinid departe-n munți. Iubita S-a strâns la pieptul meu cu frică. Simțeam ...
Grigore Alexandrescu - Prieteșugul și amorul
... Grigore Alexandrescu - Prieteşugul şi amorul Prieteșugul și amorul de Grigore Alexandrescu Emiliei Zici c-ai vrea prietenește Să iubești, să fii iubită; Zici c-amorul te-ngrozește, Că e patimă cumplită; Zici ... cea bogată Vine iarna-ntărâtată, Bate vânt îngrozitor. Trandafirul din grădină, Înflorit de dimineață, Zace veșted pe tulpină, După ziua de viață. Dar căci iarna și durerea Sunt condiția vieții, Trebuie să las plăcerea, Bunurile tinereții? Căci zâmbirea-ți grațioasă Vremea o să ți-o răpească, Trebuie, cât ești frumoasă, Nimeni ... E o parte din vecie. Vezi, plăcerile ușoare, Împrejurul tău unite, Dănțuiesc fără-ncetare, De amor povățuite: Te-mpresor cu mulțumire, Fiecare ți se-nchină, Și amorul cu mâhnire Te privește și suspină. Dă-le, dă-le ascultare; Pentru tine adunate, Poezii și proză Sub colore de mirare, Vor ști lumea să-ți arate. Până n-ajungi timpul rece, Bucură-te de natură: Apoi când vremea va trece ... lua zborul Tinerețe, bucurie, De-i pofti atunci amorul, L-om numi o nebunie: Îți voi fi prieten, frate, Îți voi fi orice îți place, Și de lume și
Gheorghe Asachi - În ocazia zborului aerostatic a madamei Blanchard
... văl subțire, Preste nouri zboară luntrea prin asemene urzire, Cu odorul cel mai dulce a naturei încarcată. Înmândrit-atunci natura d-o ființă-așa dorită, I deschide-a ei secrete, ce-i a lumei armonie, Și cu ea domnia-mparte preste sfera cea stelită. La pământ, de unde zboară, de-amu nu mai vra să vie, Că puternicul ei cuget mai ...
Cincinat Pavelescu - Mie însumi
... un prieten Lilustru, la Sinaia, să-mi fac mie însumi o epigramă-madrigal pe rimele: chel, Cincinel, Cincinat. M-am executat numaidecât Când îl privești așa de chel, Nu-i Cincinat, e Cincinel! L-asculți, și
Ion Luca Caragiale - Articole despre teatru
... de tot: patimi umflate câte vrei, dar la caractere să nu te aștepți, minuni închipuite destule, dar adevăr lumesc de loc. Eroii se nasc, trăiesc și mor, umblă, se mișcă, intră și ies, totdeuna ex machina [5] , fără altă noimă decât spre a sluji încâlcirii melodramatice. Un intrigant, cet puțin un om mârșav și spurcat (după fapte numai, că aminteri, după vorbele lui naive, se vede a fi băiat bun), încurcă și turbură fericirea și liniștea a o sumă de alte persoane cinstite, ori din ambiție, ori din dragoste, ori din “sfânta foameâ€� a banilor ... multe scene s-au jucat așa încât părea că un actor vorbește din pimniță și altul din podul casei; iar când vorbeau mai mulți era și mai ciudat. La o întrebare șoptită, un actor poate răspunde într-un glas cât vrea de tare, însă nu într-un glas mai înalt sau ... celor ce cunosc teatrul nostru. Vedem, în sfârșit, o împărțire de roluri potrivită cu aplecările firești ale deosebiților actori; vedem actori care și-au învățat și studiat rolurile; vedem oameni care grăiesc în o limba frumoasă ...
George Topîrceanu - Demostene Botez: Prohod
... Prohod Demostene Botez: Prohod de George Topîrceanu În orașul nostru putrezit în ceață Unde toată ziua cântă catirinci, Au murit cinci oameni într-o dimineață Și i-au dus la groapă, morți, pe câteșicinci. După-aceea alții s-au pornit să moară, Care mai de care, câte doi pe ceas. Din ... ceasul două, Ca să nu-l trezească liniștea din somn. Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie, Nimenea nu-l roagă să mai stea un pic. Și pe strada lungă trec trăsuri, tramvaie, — Rudele, spăsite, calcă după dric. Ceilalți, pe de laturi, toți își văd de treabă, Unul la catedră, altul ... pleacă după interes. Doar în deal, departe, la Eternitate, S-a pornit un clopot ca să-i indispună... Bate-a deznădejde și-a pustietate, I-auzi cum mai bate, I-auzi cum mai sună... Ca un glas de moarte singur în furtună, Sună lung să ... ce-a avut să-i spună... I-auzi cum mai sună, I-auzi cum mai bate... Dar nu se oprește nimeni să-l audă, Și la noapte, târgul, încă populat, O să-și ducă-n spate atmosfera udă, Ca și
Ștefan Octavian Iosif - Poezii populare maghiare
... Frumoasa Susănica zace, Sărmana, mai pe pat de moarte; De sete arde toată-n pară, Dar, vai ! părăul e departe. – Ia, mamă, repede cofița Și adă-mi apă din părău... Pîn’ ce bătrîna dă o fugă, Stă cu bolnava un flăcău. – Ce bună ești, tu, dragă mamă, Mă simt ... încă, dar, mămucă, Nu te grăbi așa pe drum... Fata crîșmarului Dacă-mi fac în crîșmă vacul, Dus cu una nu mă dau ! Crezi, crîșmare, și te-ai prinde Că mantaua eu mi-oi vinde Ca să beu? Eu, din vinurile-ți scumpe, N-aș sorbi o linguriță ! Fetei tale doar ...
... nu mai e Zopira pentru el același vis? Și din nou se redeșteaptă schimbăcioasa lui natură? Dar în urmă zic tot dânșii: Orice-ar fi, așa e scris! Maynoții [1] cu sfială pe Osman îl înconjoară, Înaintea lui s-apleacă, își duc mâinile la piept; Le e teamă și o grijă nențeleasă-i înfășoară, Căci în fiecare suflet el privirea și-o coboară, Cercetare ce străbate ca săgeata-n țintă drept. Lungi urări din orice parte izbucnesc răsunătoare, Toți serbează pe viteazul ne-ndurat pentru ghiauri ... surâzător, Peste sânul alb, de lapte, cade părul ei ușor Și întreagă o-nvelește risipindu-se în unde. Ochii ei au strălucirea unui negru diamant, Și sprâncenele-i arcate par umbrite cu cărbune, Vechiul basmu de iubire unul altuia și-l spune, Până ce-i cuprinde-n brațe somnul, veșnicul amant Dar când ziua se revarsă și cuprinde tot seninul, Fiecare se deșteaptă, rob al tristului destin. Și oh! groază!... două corpuri: ienicerul și creștinul Pentru veci de azi-nainte apărați de orice chin, Și-nfrățiți de mâna morții lângă vasu-n nemișcare, Către cer sticlându-și
Ion Luca Caragiale - Epigrame (Caragiale)
... fără spadă, fără as, Tu singur spune: ce-ai rămas? (Moftul Român, 24 Iunie 1901) Doamna cu evantai Pe canapeaua elegantă Se-ntinde doamna nonșalantă Și c-un papyrus se evantă De atmosfera ambiantă. Făt-Frumos cu Moț în Frunte Zi că-i dragoste, și pace ! Te-a vrăjit ? atât ți-a fost : Din pocit, frumos îți face, Și deștept din ăl mai prost. "Convorbiri critice", 1908, 15 decembrie Polemica în epigrame - cu Dimitrie Teleor - Cazu Cuza I Am publicat în numărul trecut o ... miri de-mi pari, De jos, atât de mic. Am rămas trăzniți de nedumerire, sdrobiți de rușinea că fuseserăm atât de ignoranți în istoria politică și literară a patriei: să nu știm că răposatul domnu Cuza pe lângă unirea Principatelor, împroprietărirea țăranilor și secularizarea mânăstirilor închinate, mai făcuse și epigrame. — Nu se poate! am zis; desigur „Evenimentulâ€� a fost indus în eroare. Dar iată că din toate părțile țării ne ... mânca-ți-ai muza, Și nu cu ocaua mică, Ci cu ocaua lui Cuza. Disperați, am alergat la Teleor. — Ce ne-ai făcut, țațo? ...
Ștefan Octavian Iosif - Nimfele
... Nimfele Nimfele de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Floare-albastră , 10 ianuarie 1899 Bat valuri plescăind în țărmul Pustiu, și luna-i sus, pe mare... Pe dună zace cavalerul Cuprins de leneșă visare. Ies albe nimfe din adîncuri, Un văl ușor e a lor ... lor haină; Crezînd că doarme dus voinicul, S-apropie de el în taină. Întîia stă, i-admiră coiful Cu penele strălucitoare, A doua și-află joc cu lanțul Și ciucurii la cingătoare... Și, fulgerînd din ochi, a treia Îi trage spada sclipicioasă: Proptită-n spadă mi-l privește Și-i rîde-n față, drăgăstoasă. A patra drăgălaș s-alintă Pe lîngă el, șoptindu-i glume: — O, de-aș putea să-ți ... iubită, Drag făt-frumos din altă lume ! A cincea mîinile-i dezmiardă ! A șasea parcă nu se-ndură, Sfios s-apleacă și-l sărută Întîi pe ochi, apoi pe gură... Șiret, el nu deschide ochii, Se simte-așa